231 matches
-
Ar putea Paula să-l ducă pe Ben la spital? Pentru orice eventualitate. Se aude un oftat adânc și-apoi cum Îi spune lui Ben să pună ceva jos. De la distanță, tonul persoanei care are grijă de copiii tăi pare sardonic, detașat. Și ce mă Îngrijorează cel mai tare e că sună ca tonul cuiva care nu sunt eu. Aproape că-l aud pe Ben - e probabil lângă fereastră - cum scheaună a durere parcă, dar de fapt e doar felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită - zîmbi sardonic. Sper să fie la fel de bun prieten cu tine pe cît ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt convinsă că tuturor ne-ar face bine o picătură. Sculptorul aduse o sticlă de rom și câteva păhărele. ― Eu nu beau! strigă Valerica Scurtu trăgîndu-și lațele. ― Idem, tinere! făcu Popa clătinând degetul în aer fără să miște mâna. Râse sardonic: în general, vreau să-l văd pe ăla care mai bea ceva în casa asta... Melania Lupu îl privi cu luare aminte. Coborî pleoapele încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte că de fapt își iau rămas-bun de la doi, o dată... Melania Lupu îl privi cu reproș: ― Domnule Popa, nu se cade... Redeveni practică. Trebuie pregătit ceva. Noroc că am în casă mezeluri și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oameni ai muncii, să mă ieie pe mine, intelectual de bine de rău, peste picior și să mă privească ca pe-un gunoi? Greșiți, tovarășe Sima - adaugă Gerard. Eu văd că chefuiți aici, bine mersi-schimbă vorba Sima râzând din nou, sardonic-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu 25%, de muncitori și de sindicaliști, de câinii trimiși la eutanasiere, de țepile din Piața Victoriei, de țânțarii de Nil... Aceștia, fără să ia în seamă „binele" pe care premierul spune că l-a făcut țării, îl huiduie rânjind sardonic, pe unde îl văd prin țară, deși Boc le spune sus și tare, ce bunăstare a preconizat el pentru România. Ascultați-l numai! După câte ne spune cu atâta patos și convingere Emil Boc, ar trebui mai degrabă să i
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admira sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri deși până la urmă... zâmbește sardonic, așa sunt ei bărbații. În definitiv relația lor e de scurtă durată, nu are nici un orizont dar... este minunat de pasională și fără nici un fel de interes din partea ei. Din partea lui... iar râde singur, însă abia s-a despărțit și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se manifesta peste tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei. Din moment ce nu exista un pericol imediat, Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
să asculte: E grav, bă! Nu se mai bea în teatru! Veni decret! Decret veni! De la Tovarășa! Cabinetul 2! S-a dus cu băuturaaaa, băăăăă, nenorociților!... Gata cu bețiileeeeee, detracaților ce sînteți!!!... Și directorul lăcașului de cultură combină un surîs sardonic cu un ton de lungire a vocalelor, specific bocitoarelor îndemînoase. Continuă să urle: Nu se mai bea nici la biroooouri... nici la cabiiiine... nici pe scenăăăă... (apoi încet, dar încet de tot, dădu un ordin scurt și neclar)... Bagă mîna
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci că obiectele În funcție de care timpul și spațiul se produc dau impresia de vitalitate, iar actorului nu-i rămîne decît să se retragă Într-un stoicism local sardonic, cu melancolii trecătoare, mai atent la buletinul meteo decît la fenomenele meteorologice În sine, mai interesați de un manechin decît de femeia “perfectă” În carne și oase și, la o adică, mai ușurat de o masturbare mecanică, aproape letargică (nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
p. 67. 2. Ipoteză mai greu de admis, întrucît în cele două situații cînd se referă la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” în fiecare individ, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-mi când am îndrăznit să-l întreb când are de gând să coboare să ia amprente sau să verifice urmele de copil, perfect vizibile, în praful lichefiat de pe cupola mașinii. Cum n-am dat curs soluției salvatoare, amical dezvăluită de sardonicul apărător al legii și ordinii ("Prinde-i mata și adu-i aici ca să închid dracului și dosarul ăsta!"), am pus mâna și am înlocuit trapa ruptă cu ranga și am făcut rost (cu pile) de 100 ml. de vopsea specială
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
așa un echivoc, ca lumea să se întrebe: dar dacă chiar e rudă cu tovarășul și ne încearcă să vadă cum reacționăm?"), Mircea Radu Iacoban era un cunoscător din interior al nomenclaturii comuniste pe care, azi o reconstruiește meticulos și sardonic. Romanul Pompe funebre vine în contrasens nu numai cu evocările schematice sau grosolane ale acelei lumi făcute de foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aș vrea să dedic o intrare de jurnal, scrisă atunci și de neschimbat și azi, memoriei sale mai palide pe zi ce trece, dar încă de neșters, precum și spiritului său liber, de neînregimentat care l-ar face, cred, să zâmbească sardonic la anumite accente mai dezinvolte din textul de mai jos, scris la moartea lui. "Trecerea în veșnicie a marelui actor Gheorghe Dinică a generat o orgie mediatică presărată cu momente, interviuri, decorații, amintiri și șlagăre lăutărești care ar fi stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o materie școlară -, cu evoluții, clasificări fiziologice și psihologice proprii, gradele ei de „dezvoltare” semnalându-le și pe cele de dezordine, violență, lipsă de orizont. Conceptul, raportat la revoluție, război sau la trecerea spre alt sistem, e privit cu umor sardonic, ca o „călătorie” esențială. SCRIERI: Herbert, București, 1988; ed. 2, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Tratat asupra cozii, pref. Nicolae Breban, București, 1992; Sâmbăta engleză și alte povestiri, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Henri Bergson, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
influen? a personal? a lui Iorga. El a avut un schimb de opinii �n acest context cu Gyula Kornis, profesor la Universitatea de la Budapesta. Kornis era un revizionist �nvederat. �ntregul schimb de p? reri s? a desf?? urat pe un ton sardonic. Iorga a fost surprins de faptul c? profesorul Kornis propunea o mediere italian? �ntre �posesorii unguri de mo? îi �ntinse ? i poporul rom�n�. �n privin? a pronun? atului caracter maghiar al oră? elor Oradea, Arad sau Timi? oară, Iorga consideră c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
momentul potrivit. Aceste schimburi de opinii dintre istoricii rom�ni ? i unguri au degenerat �n atmosferă anilor 1937 ? i 1938. Fire? te c? Iorga a considerat presupunerile lui Dom�novszky privind originea rom�nilor drept �agresiuni ? tiin? ifice, replicile lui devenind sardonice. Epitetele maghiare referitoare la rom�nii ardeleni nu erau nici ele prea m? gulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiar? �n termenii de �cultură sub? german? maghiar? � sau, uneori, �odioasa cultur? sub? german? �maghiar? �. Atunci c�nd mi? carea radical
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Daily Mail� al Lordului Rothemere datorit? sprijinului acordat revizionismului maghiar de c? tre aceast? publică? ie. Atunci c�nd Societatea Patriotic? a Rom�nilor din Transilvania (ASTRA) a organizat un miting uria? , Iorga a fost principalul orator. Dup? un atac sardonic la adresa �binecunoscutelor inten? îi pa? nice� ale lui Hitler, el a respins preten? iile ungurilor, conținu�ndu?? i atacurile �mpotriva istoricilor unguri 77. Iorga le? a mai dat un sfat ungurilor, avertiz�ndu? i c? va veni ziua c�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
se adăuga influența personală a lui Iorga. El a avut un schimb de opinii în acest context cu Gyula Kornis, profesor la Universitatea de la Budapesta. Kornis era un revizionist învederat. Întregul schimb de păreri s-a desfășurat pe un ton sardonic. Iorga a fost surprins de faptul că profesorul Kornis propunea o mediere italiană între "posesorii unguri de moșii întinse și poporul român". În privința pronunțatului caracter maghiar al orașelor Oradea, Arad sau Timișoara, Iorga considera că aceiași presupuși unguri erau în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facă ambele lucruri la momentul potrivit. Aceste schimburi de opinii dintre istoricii români și unguri au degenerat în atmosfera anilor 1937 și 1938. Firește că Iorga a considerat presupunerile lui Dománovszky privind originea românilor drept "agresiuni științifice, replicile lui devenind sardonice. Epitetele maghiare referitoare la românii ardeleni nu erau nici ele prea măgulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiară în termenii de "cultura sub-germană maghiară" sau, uneori, "odioasa cultură sub-germană -maghiară". Atunci cînd mișcarea radicală fascistă maghiară, Crucea-Săgeată, a promis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]