270 matches
-
Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin mâna dreaptă, cea care descoperă/dezvăluie. Privește trunchiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin mâna dreaptă, cea care descoperă/dezvăluie. Privește trunchiul pe care se sprijină cotul satirului, aflat, la fel, în continuarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin mâna dreaptă, cea care descoperă/dezvăluie. Privește trunchiul pe care se sprijină cotul satirului, aflat, la fel, în continuarea piciorului adormit al nimfei: un organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin mâna dreaptă, cea care descoperă/dezvăluie. Privește trunchiul pe care se sprijină cotul satirului, aflat, la fel, în continuarea piciorului adormit al nimfei: un organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
se sprijină cotul satirului, aflat, la fel, în continuarea piciorului adormit al nimfei: un organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură monstruoasă care încearcă să fugă din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care comunica cu cinematograful printr-o ușă de sticlă. În spatele ușii am văzut-o pe femeia la care tata se uita pe furiș cu o privire pe care nu i-o cunoșteam, o privire infantilă, sub sprâncenele foarte dese de satir bătrân. Părea fericit să se găsească în situația aceea, cu fiul său de o parte și amanta lui de cealaltă. Poate că ea îi ceruse să mă întâlbească. M-am prefăcut că nu văd nimic. Despre femeia aceasta am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părerii celor care au văzut În clasicism o artă de pudoare și de modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat pe Apolo la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o dădeau poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o dădeau poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și l-au adus În fața stăpînului lor, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și l-au adus În fața stăpînului lor, iar acesta a Încercat să angajeze o discuție cu el. Neobținînd nici un răspuns inteligibil, a chemat mai mulți interpreți care i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dându-i un aer de maliție nu chiar răuvoitoare. Era un zâmbet care pornea din ochi, se răspândea încet și uneori se încheia tot în ochi; era foarte senzual, nici crud, nici binevoitor, ci mai degrabă sugera bucuria inumană a satirului. Tocmai zâmbetul acela m-a făcut să-l întreb: Nu te-ai îndrăgostit de nimeni de când ai venit la Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acest lucru a avut darul extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
onorează cu nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
La fel se întâmpla și cu îngerașul cel dintâi și așa mai departe, și mai departe. Aceasta era reductio ad infinitum a sentimentului moral al lui Alan: o uriașă pânză renascentistă înfățișând șiruri din ce în ce mai mici de heruvimi și serafimi, spiriduși, satiri și animăluțe de casă. Toate îngrămădindu-se unele peste altele spre un gol de nepătruns. Vedeți voi, Alan avea deja ce îi trebuia și unde trebuia. Pactul cu diabolica păpușă rusească a ironiei dramatice fusese deja încheiat. Își rezolvase treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]