304 matches
-
nu e tot atât de ușor de dat, ca în privința lui Eminescu și a celorlalți, deoarece aici nu mai avem de a face cu un teoretician, ci cu un artist obiectiv care satirizează, dar care n-are cum arăta în numele cui anume satirizează. Am putea să părăsim opera și să găsim un răspuns în activitatea sa politică. Dar nu acesta poate fi metodul nostru, căci voim să ne întemeiem mai ales pe scrisele autorilor. Și dealtmintrelea, Caragiale n-a avut vreo activitate politică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Caragiale se împarte în trei perioade: întîia e a comediilor, în care atacă liberalismul; a doua, de care încă n-am vorbit, e a Năpastei, a Făcliei de Paști și a nuvelei Păcat; a treia, a Momentelor etc., când satirizează mahalaua, produs al liberalismului. Această operă întreagă se poate clasifica, apoi, în două categorii: în perioada întîi și a treia, Caragiale e un scriitor satiric; în perioada a doua, e un scriitor tragic. Mai departe: ca satiric, Caragiale e un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dă ca soluție desființarea stării actuale și chemarea țării ca să spună ea ce vrea - iasă ce-o ieși din voința ei... Din toate acestea, la un loc, se pare că am avea dreptate, dacă am conclude că junimistul Caragiale a satirizat în opera sa noua stare de lucruri, mișcat de "suferințele și nevoile" claselor de jos, îndeosebi ale țărănimii. ...Îndeosebi ale țărănimii, căci mica burghezie din Muntenia, mai ales din orașele "revoluționare" București și Ploiești, a fost un instrument în mâinile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor.” Basoreliefurile vechilor greci prezintă pe acești titani cu trup de bărbat care se termină de la buric în jos printr-o coadă de șarpe. Pe unele apar două cozi de șarpe. Poeții greci au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit înainte de Herodot, îi descrie pe arimaspi astfel: ,,războinici mulți și puternici avuți de herghelii, de turme și cirezi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Alte izvoare scriu despre arimaspi, că purtau pe cap o bentiță sau cerc nu prea lat din aur, ce avea fixat în dreptul frunții o piatră prețioasă sau o figurină din același metal și de aici disprețul poeților greci care au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte. La vechii slavi răsăriteni și baltici care au practicat religia geților pînă prin secolul Xl, dar fiind adaptată la limba și obiceiurile lor, zeul Rod era considerat creato- rul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
școlare să fie promovate cu rezultate bune de toți elevii. Trebuie evitată o specializare prematură a tuturor, în toate. Aceasta conduce la supraîncărcarea programului de studiu, atât la școală cât și acasă. H. Benjamin, într-o prelegere la Harward, a satirizat deficiențele educării prin prea multe cerințe impuse de sistemul de învățământ. El a prezentat o fabulă despre animalele care erau obligate să studieze, cu aceeași profunzime și ardoare, toate obiectele de învățământ: Morala acestei fabule este limpede. Trebuie să lăsăm
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele” regimului trecut, prospectând, în același timp, un viitor „planificat”, luminos, apoteotic. Publică Petru Dumitriu ( În primăvara șaptezeci și unu..., Sudura), Sașa Pană (Cordonul sanitar), Remus Luca (Măriuca învață carte), Eusebiu Camilar (Execuția), Mihail Sadoveanu, Ion Călugăru
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
lui însuși și râde de sine, cum ar râde de oricare altul. „Satira” lui dezvăluie condiția omului, de care nu omul e vinovat, fiind de aceea demn de iubit și de salvat. [...] Satiricii sunt totdeauna exteriori lumii pe care o satirizează, în timp ce Creangă face parte cu trup și suflet din comunitatea eroilor săi. VLADIMIR STREINU SCRIERI: Scrierile lui I. Creangă, I-II, pref. A.D. Xenopol, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, Iași, 1890-1892; Amintiri din copilărie și Anecdote, Iași, 1892
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
parlament al păsărilor domestice care pun în scenă toate aberațiile de limbaj, însoțind astfel uzura inevitabilă a unei căsnicii. Primele cronici ale spectacolului cu această comedie subliniau influența lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie, Fluturi de noapte, continuă să pastișeze poncifele, satirizând abuzurile și corupția din sistemul construcțiilor de locuințe, printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
și ridicolă, o tânără dactilografă, mamă a unui copil din flori, reușește să se impună grație calităților ei sufletești și să convingă familia iubitului ei să o accepte. Dialogurile sunt ceva mai substanțiale, cu replici istețe și acide, menite să satirizeze ignoranța, viețuirea superficială, ipocrizia vieții familiale, fumurile de castă, politicianismul. Poantele sunt decent amuzante, unele spirituale, iar scriitura, mai îngrijită și urmărind mai strâns intriga, asigură o lectură antrenantă. Atent construită, cu mult umor, cu o exprimare mai puțin caducă
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
animate de un sentiment sincer și adânc pentru locurile natale și pentru omul din preajmă. O particularitate a poeziei sale este explorarea conflictului interior, prezentarea inspirată a alcătuirii contradictorii a omului și a vieții. În romanul Umbra comorilor (1967), C. satirizează slujitorii Bisericii și țintește tare morale din mediul citadin, valorificându-și înclinarea spre ironie și sarcasm, ca și posibilitățile unei fantezii bogate. Aceleași calități de umorist și satiric își vor pune amprenta și pe piesele de teatru din volumul Șase
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
discursivă pe care un discurs auto-imagologic îl presupunea în secolul al XVIII-lea (când se afla la începuturile sale), ca și astăzi, de fapt. E vorba de acel patriotism din cuvinte, de fapt de acea demagogie pe care autorul o satirizează, sub forma unui personaj (Papagaia), în Istoria ieroglifică. Celelalte noțiuni țin însă de o mentalitate care nu era specifică epocii în cadrul culturii noastre: nici Miron Costin (adept al teoriei "cumplitelor vremi"), nici Stolnicul Cantacuzino, nici "xenofobul" Neculce, conștienți de necesitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
De aici mirarea perpetuă a celor care luau decizii dar și a celor care trebuiau să le ducă la îndeplinire. Socialismul părea, din această cauză, o lume absurdă, imposibil de condus. A apărut chiar o industrie a bancurilor imbecile care satirizau în mod stângaci lipsa de rentabilitate și cheltuirea arbitrară a factorilor de producție. În realitate puțini erau cei care știau cu adevărat că planificarea economiei până în cele mai mici detalii nu era defectuoasă ci chiar imposibilă. Probabil că și din
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
războiului din Irak, s-a dovedit că teatrul nu este impermeabil la subiectele actualității și că el are o funcție socială: nu se poate pune de-a curmezișul unui război și nici să negocieze pacea, dar poate depune mărturie, poate satiriza, poate aduce argumente solide și puncte de vedere discordante". Citite dintr-un anume punct de vedere, mărturiile din suplimentul revistei Courrier International se pot împărți de-a lungul unei linii invizibile: în timp ce artiștii occidentali luptă cu propriile fantasme și clișee
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
dintr-un paradis al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Cand este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare verva. Se poate vorbi de o adevarată performanță artistică, întrucat G.Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul "Vorwärts". În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum ("Atta Troll: Visul unei nopți de vară"), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania. Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde ("Printre străini"). În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
sa din angoasele păcatului și acceptarea propriilor impulsuri, indiferent cat de neconvenționale ar fi fost acestea. Cu toate acestea, după întoarcerea la Paris, relaxarea aceasta s-a pierdut total, căci scriitorul s-a întors în saloanele pariziene, extrem de "înțepate". Va satiriza acest mediu în povestirea "Paludes" ("Mlaștini") (1894) - o minunată parabolă a animalelor, care, deoarece locuiesc în peșteri întunecate sfârșesc prin a-și pierde vederea și a orbi. În 1894 Gîde s-a reîntors în Africa de Nord unde a intalnit cuplul format
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
au pierdut complet simțul realității. Cartea a patra - în fine - îl conduce pe erou în țara cailor ""Houyhnhnms"", ființe înțelepte și cu mult bun simț, spre deosebire de ""Yahoo"", un fel de oameni-maimuță, ființe brutale și arierate mintal. În această operă, Swift satirizează vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, cum le cunoscuse în societatea și în special în viața politică engleză. Așa, de exemplu, vistiernicul din "Lilliput" este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
religiei“ , s-a bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
din 1975. Toma Caragiu îl interpretează pe Costică Caratase, personaj inspirat de personalitatea marelui actor Constantin Tănase. Acțiunea se desfășoară în perioada interbelică și se axează pe conflictul dintre actor și Mișcarea legionară („sălbaticii”), ofensată de spectacolele artistului care o satirizează. Pelicula pune problema libertății de exprimare a artistului și a pericolului pe care îl presupune implicarea sa în problemele sociale existente într-o lume dictatorială. Maestrul Costică Caratase (Toma Caragiu), directorul Teatrului de revistă „Vox”, pregătește cu frenezie un nou
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
scena respectivă, dupa care îi era luat imediat. Securistul a refuzat să i-l lase actorului mai devreme pentru ca acesta să poată exersa mișcările firești cu pistolul. În monologul de final al lui Caratase, actorul este deghizat în Hitler și satirizează spiritul fascist, apoi este dus în culise. Scenariul prevedea ca personajul să moară în pat, dar Toma Caragiu a insistat ca filmul să se termine cu un cadru în care el moare „în picioare”. Acest film conține prima apariție a
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
împiedicare cu orice chip a reprezentației lui Caratase. Nae Ionescu era un simpatizant al Legiunii, dar nu se știe cât de strânse erau relațiile acestuia cu Corneliu Zelea Codreanu și ce influență avea acesta asupra legionarilor. Spectacolele lui Tănase au satirizat abuzurile săvârșite de Armata Roșie după 23 august 1944 și până la moartea actorului, în 29 august 1945. El a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a spus să nu mai joace piesa. La următorul spectacol, Constantin Tănase a
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
similar problemelor morale, care nu pot fi judecate după aparențe). Sinteza nereușită a metodelor filozofiei antichității cu teologia creștină și lipsa contribuțiilor originale au dus la declinul universității medievale. Thomas More le consideră niște „fleacuri de școli de logică”. Sunt satirizate de Erasmus in „Lauda prostiei”. Titlurile academice și mediul universitar sunt considerate o manifestare a vanității umane, cu Dr. Faust din Goethe inspirat dintr-o legendă medievală. Montaigne critică numeroasele comentarii și observă lipsa lucrărilor originale. Contribuții pozitive ale universităților
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
timpurile până în ziua de azi". Proust a murit înainte de a putea să-și corecteze șpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert. Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerată de critici drept absolut originală. El a satirizat aristocrația, a fost un analist al dragostei și al geloziei, si un pionier al românului de introspecție și analiza ale conștiinței. A creat peste 40 de personaje memorabile. Mai presus de toate mesajul cărții sale este afirmarea vieții. Opera lui
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]