232 matches
-
a fost un strateg și om de stat antic, fondatorul statului ena, care și-a dat numele Azerbaidjanului actual. În anii 20 ai aceluiași sec. IV î.e.n. în Azerbaidjanul de Sud, care ocupa partea teritoriului Mediei, satrapul Imperiului Persan (Ahemenid) Atropat a întemeiat statul de sine stătător Atropatena. În anul 331 î.Hr. bătălia de la Issos s-a sfârșit cu destrămarea Imperiului Persan de către Alexandru Macedon. Maica, soția și două fiicele ale împăratului persan Darius au căzut prizoniere
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
anul 331 î.Hr. bătălia de la Issos s-a sfârșit cu destrămarea Imperiului Persan de către Alexandru Macedon. Maica, soția și două fiicele ale împăratului persan Darius au căzut prizoniere. În această bătălie se menționează pentru primă dată în sursele istorice numele "satrap"ului (guvernătorului) Mediei, Atropat. Atropat a participat în bătălie împreună cu trupele "kadusi", "sakaseni" și albanii caucazieni, a condus detășamentele mediene. După Issos, Atropat nu a acceptat dependența față de Alexandru Macedon și a fost îndepărtat de putere. Însă noul guvernător Oxodat
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care și-a păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.Hr.) satrapii se adună la Babilon pentru împărțirea imperiului. Atropatul, stabilit definitiv în Media Mică (viitoare Atropatena) nu dorește să participe la această ședință. Imperiul a fost moștenit de regentul Perdiccas, ginerele lui Atropat. Perdiccas nu a reușit să salveze imperiul de
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care autorul demască nedreptățile sociale, fățărnicia și despotismul regimului țarist. În "Danțul peștilor", tipul satrapului țarist capătă o largă generalizare artistică. Contemporanii lui Krîlov au recunoscut cu ușurință în figura Leului pe Alexandru I, iar în aceea a sutașului fățarnic și servil pe favoritul țarului - ministrul Arakceev - devenit simbol al politicii țariste de teroare și
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Alexandru cel Mare, Perdiccas este proclamat regent al imperiului creat de macedoneni, iar Seleucus (născut în 358 î.Hr., fiul nobilului Antiochos, devine hillarh al lui Perdiccas. În 321 î.Hr., Seleucus I Nicator, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, devine satrap al Babiloniei, in urma rascoalei diadohilor, împotriva regenței lui Perdiccas. Seleucus fusese unul din generalii lui Alexandru, care se afirmase mai ales în expediția din India (326 î.Hr.) și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul Nilului. În timpul celui de-al doilea război al diadohilor (319 î.Hr. - 316 î.Hr.), Seleucus va fi izgonit din Babilon, iar Antigonos Monophtalmos, satrapul Pamfiliei și Liciei, va deveni stăpân al Asiei. Încercarea acestuia de a păstra unitatea cuceririlor lui Alexandru, sub autoritatea sa, proclamându-se regent, va declanșa al treilea război (315 î.Hr. - 311 î.Hr.), în cadrul căruia, Demetrios, fiul lui Antigonos, va pierde
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
3,4 milioane de km Antiochus I și succesorul său, Antiochus al II-lea, datorită războaielelor intermitente cu Ptolemeu al II-lea și invazia celtică a Anatoliei, nu observă cum Cappadocia, Parția și Regatul Greco-Bactrian secesionează de Imperiul Seleucid. Diodotus, satrapul Bactriei, se proclamă rege al regatului Greco-Bactrian în aproximativ 245 î.Hr. Acest regat se bucura de un nivelul înalt de urbanizare, conform exploratorului și ambasadorului chinez, Zhan Qian, și o bogată cultură elenă. Spre sfârșitul existenței acestui stat, bactrienii reușesc
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
și ambasadorului chinez, Zhan Qian, și o bogată cultură elenă. Spre sfârșitul existenței acestui stat, bactrienii reușesc a cuceri nordul Indiei, creând Regatul Indo-Grec. Dar în 125 î.Hr., Regatul Greco-Bactrian este distrus de invazia triburilor Yuezhi. Secesionarea Parției, sub conducerea satrapului Andragoras, este paralelă cu cea a Bactriei. Arsacedes va invada acest teritoriu în 238 î.Hr., punând bazele Imperiului Part al dinastiei Arsacide, dușmanul cel mai redutabil al Republicii și Imperiului Roman. Sub domnia lui Seleucos al II-lea se formează
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
perși și mezi iscusiți proveniți din Iranul de azi, au cucerit Babilonul, Palestina, Siria, Lidia și Asia Mică . Fiul său Cambyses, a invadat Egiptul. Succesorul său, Darius I, a extins imperiul până în India și Grecia și l-a reorganizat, numind satrapi care să guverneze fiecare provincie. A construit drumuri și orașe comerciale, palate mărețe ca cel de la Persepolis, a încurajat comerțul prin introducerea unei monede unice. El și cu Xerxes I au încercat să cucereasca Grecia, dar armatele lor de "nemuritori
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în teritoriile vaste sau în care autoritatea lor era limitată. Generalul Vranghel descrie în memoriile sale anarhia care predomina pe vastul teritoriu controlat de Denikin, când a preluat conducerea în martie 1920: „țara era condusă de o serie de mici satrapi, începând cu guvernanții și terminând cu orice ofițer de armată [...] indisciplina trupelor, dezmățul și arbitrarul ce domneau în spatele frontului nu mai erau un secret pentru nimeni [...] Armata, slab alimentată, se hrănea exclusiv pe spinarea populației, deja împovărată insuportabil.” Cu toate
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
imagine nefalsificată a realității și plătind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de nelucru, precaritate materială, greutăți în aprobarea altor scenarii, etc. Nu numai debutul, dar filme ca "Vânătoarea de Vulpi", "Croaziera", "Iacob", înseamnă războaie istovitoare cu satrapii ideologiei. Nu are decât perspectiva șomajului și a îndepărtării de platouri, intră exasperat în disidență fățișă, aruncându-le carnetul de partid atunci când "Glissando" era pe punctul de a fi distrus, crezând că exemplul îi va fi urmat, dar nu se
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
Satapria este o provincie a mezilor antici sau a persanilor din Imperiul Ahemenid, precum și a succesorilor lor, cum ar fi Imperiul sasanizilor și imperiile elenistice. Satrap (persană: سا تراپ) era numele dat guvernatorilor acestor provincii, numite satrapii. Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
Satapria este o provincie a mezilor antici sau a persanilor din Imperiul Ahemenid, precum și a succesorilor lor, cum ar fi Imperiul sasanizilor și imperiile elenistice. Satrap (persană: سا تراپ) era numele dat guvernatorilor acestor provincii, numite satrapii. Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
Darius I atunci când au ajuns la curtea tatălui său în timpul Revoltei Ionice. Cu toate acestea, el a fost obligat să se supună Persiei în timpul invaziei din Grecia a lui Xerxes I fiul lui Darius I, acționând ca un reprezentant al satrapului persan Mardonius în timpul negocierilor de pace de după înfrângerea persanilor în Bătălia de la Salamina din 480 î.Hr.. În ciuda cooperării sale cu Persia, el a dat frecvent ajutor și sfaturi pentru restul orașelor grecești, și i-a avertizat în legătură cu planurile lui Mardonius
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
state vasale. Lidia apare pe harta lumii antice ca un regat neo-hitit cu capitala la Sardes, condusă de trei dinastii (Atyadae, Heraclidae, Mermnadae). Atyadae Heraclidae Mermnadae Cresus este învins în 547 î.Hr. de către Cirus cel Mare, Lidia devine satrapie.Primul satrap ales de împărat a fost Tabalus. A avut un rol important în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin Lidia armatele
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
bătălie incertă pe mare, la Aigos Potamos, o altă furtună a distrus complet flota Atenei. În 404, în urma unui eșec suferit în luptele cu perșii, Alcibiades este înlăturat de la comanda oștirii, se refugiază în Frigia și este ucis din ordinul satrapului Fanabazos. Lipsită de cei mai importanți aliați și sărăcită de război, Atena nu mai putea reface flota, și este asediată de spartani întreagă iarnă, este impusă blocada, iar cetatea e înfometată. Atena se preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
dependentă de aurul persan, așa arătau cetățile grecești în primele decenii ale secolului IV i.en. Sparta s-a dovedit însă incapabilă să apere lbertatea cetăților grecești din Asia Mică. Astfel, Atena și Teba au format o alianța, susținută de satrapul Pharnabazes, constituind o coaliție anti-spartană în care adera chiar și Corintul, Argos și multe cetăți mărunte. Deși au fost înfrânți la Coroneea în 394 i.en., aliații nu au cedat, și strategul atenian, Conon, împreună cu satrapul Artaxerxes II-Memnon, zdrobesc la
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o alianța, susținută de satrapul Pharnabazes, constituind o coaliție anti-spartană în care adera chiar și Corintul, Argos și multe cetăți mărunte. Deși au fost înfrânți la Coroneea în 394 i.en., aliații nu au cedat, și strategul atenian, Conon, împreună cu satrapul Artaxerxes II-Memnon, zdrobesc la Cnidos flota spartană și trupele lacedemoniene din cetatile insulare și coasta Egeei. Atenienii își refac Zidurile Lungi, susțin imprudenți răscoala anti-persană din Cipru, privându-i de susținerea marelui rege persan, și aliații se supun perșilor. Se
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardis dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr.
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardis dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr.
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
424 î.e.n, a fost urmat la tron de fiul său Xerxes ÎI. După o lună și jumătate Xerxes ÎI a fost omorât de fratele său Secidianus ori Sogdianus (formă exactă a numele este incertă). Fratele său nelegitim, Ochus, satrap de Hircania, s-a răsculat împotriva lui Sogdianus, după o scurtă lupta l-a omorât, si suprimat de tentativa propriului frate Arsites să-i imite exemplul Ochus a adoptat numele Darius (surse grecești adesea în numesc Darius "Nothos", "Bastard"). Nici
Darius al II-lea () [Corola-website/Science/324165_a_325494]
-
în 180 î.Hr. teritorii vaste din Afganistan, Iran, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan se aflau în componența regatului elenistic. Limbile oficiale erau greaca și bactriana, utilizate pe întregul teritoriu al regatului. Limba bactriană este o limbă indo-iraniană moartă. Diodotus , satrap al Bactriei, secesionează de Imperiul Seleucid, autoproclmându-se regele Diodotus I al Bactriei. Anul independenței este incert, existând două date 255 î.Hr., în timpul domniei lui Antioh al II-lea sau 246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian. Diodotus I este
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
î.Hr., în timpul domniei lui Antioh al II-lea sau 246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian. Diodotus I este urmat la tron de fiul său, Diodotus al II-lea, care este asasinat în 230 î.Hr. de un grec, Euthydemus, satrap de Sogdiana, întemeindu-și propia dinastie și atașând Sogdiana noului său regat. Noul rege este atacat de Imperiul Seleucid în 210 î.Hr., fiind înfrânt în prima bătălie de Antioh al III-lea, împăratul seleucid. Totuși sparge un asediu de trei
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
Flota se răscoală însă împotriva lui Polycrates. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului, care însă eșuează. Oricum, Polycrates se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută, ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Polycrates ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardes dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr. Herodot ne scrie apoi despre tiranul Corintului-Periandros, care
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]