384 matches
-
a ajuns aproape de Hastings, cu armata să, iar a doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta.Lupta trebuia să se sfârșească înainte de căderea noptii.Invingatorul urma să devină regele Angliei. O parte din armată saxona era formată din mercenari danezi, țărani din Sussex, care nu purtau armuri și erau înarmați cu măciuci. Harold și-a înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care englezii l-au numit mai tarziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
talentul său militar a fost adeseori demonstrat. El a rămas în dispută militară cu Henric până la moartea sa, în 11 ianuarie 1083. Otto este înmormântat în capela Nicolai din Northeim. Otto a fost căsătorit cu Richenza, probabil membră a familiei saxone a Billungilor, văduvă a contelui Herman de Werl, cu care a avut patru fii și trei fiice:
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania, este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor. Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă, așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc, se constată într-un mod surprinzător și paradoxal, că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
thuringienii au fost puși sub conducerea unor "duces" franci, însă ei s-au răsculat și și-au recâștigat independența în secolul al VII-lea sub conducerea regelui Radulf I. Către sfârșitul aceluiași secol, părți din Thuringia au trecut sub dominația saxonă. În timpul majordomului franc Carol Martel și a Sfântului Bonifaciu ("apostolul germanilor"), thuringienii au devenit din nou supuși ai francilor, fiind guvernați de duci franci având reședința la Würzburg, către sud. Autoritatea ducilor de Thuringia s-a extins sub Carol Martel
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
Lausitz), iar în vest cu munții Erzgebirge (Munții Metaliferi). Partea muntoasă care se continuă pe teritoriul Cehiei poartă denumirea de Böhmische Schweiz. Cea mai mare înălțime a regiunii o are Große Zschirnstein (Marele Zschirnstein) (562 m). Numele „Sächsische Schweiz” (Elveția saxonă) provine de la doi pictori elvețieni care au trăit în secolul XVIII, Adrian Zingg și Anton Graff, aceștia ar fi fost atrași de peisajul regiunii care se asemăna cu regiunea lor natală din Elveția. Anterior, regiunea a fost denumită „Meißner Hochland
Sächsische Schweiz (munți) () [Corola-website/Science/309593_a_310922]
-
1436 si 1441. În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care făcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
din curți, parcuri istorice, arii pentru conservarea naturii și pădurile urbane de la marginea orașului. Există 82 de parcuri în oraș ce acoperă în total 8% din suprafața totală a orașului. Cele mai vechi parcuri aparțineau palaturilor reprezentative, de exemplu: Grădina Saxonă, Grădina Palatului Krasiński, Parcul Regal Baths, parcul Palatului Wilanów și parcul Palatului Królikarnia. Grădina Saxonă se întinde pe o suprafață de 15.5 ha (hectare), înainte a fost o grădină regală. În ea există peste 100 de specii diferite de
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
82 de parcuri în oraș ce acoperă în total 8% din suprafața totală a orașului. Cele mai vechi parcuri aparțineau palaturilor reprezentative, de exemplu: Grădina Saxonă, Grădina Palatului Krasiński, Parcul Regal Baths, parcul Palatului Wilanów și parcul Palatului Królikarnia. Grădina Saxonă se întinde pe o suprafață de 15.5 ha (hectare), înainte a fost o grădină regală. În ea există peste 100 de specii diferite de copaci iar aleile sunt un spațiu de odihnă și relaxare. În partea de est a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
casa multor teatre. Clădirea principală a găzduit Marele Teatru din 1833 până în 1834, Tatrul Rozmaitości din 1836 până în 1924 și Teatrul Nowy, 1928-1939, ce a găzduit producții contemporane de dramă poetică, inclusiv cele regizate de Leon Schiller. În apropiere, Grădina Saxonă (Ogród Saski în poloneză), Teatrul de Vară a funcționat între anii 1870-1939, și în perioada interbelică, complexul teatral includea și primul cabaret al Varșoviei, Momus, și teatrul muzical melodramatic al lui Schiller. Teatrul Wojciech Bogusławsk (1922-1926) a fost cel mai
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
numita Rută Regală, cu foarte multe locuri clasice, Palatul Prezidențial, campusul Universității din Varșovia. Palatul Wilanów era reședința fostului rege Ioan al III-lea Sobieski, este recunoscut pt arhitectura în stil baroc. Cel mai vechi parc public al Varșoviei, Grădina Saxonă, se află la 10 minute de mers pe jos din centrul orașului vechi. Cel mai mare parc public al Varșoviei este parcul regal Baths, construit în secolul XVII. Acesta se află spre sud, pe Ruta Regală, la 3 km de
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta "limba germană", vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile nordice au rămas neafectate de către acest fenomen
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cunoscut al familiei, contele Esiko de Ballenstedt, apare pentru prima dată într-un document din 1036, și se presupune că ar fi fost nepot matern al markgrafului Odo I de Ostmark. De la Odo, Ascanienii au moștenit largi proprietăți în Marca Saxonă de Răsărit. Nepotul lui Esiko a fost contele Otto de Ballenstedt, care a murit în 1123. Prin căsătoria lui Otto cu Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia, casa de Ascania a devenit moștenitoare a jumătate din proprietatea Casei Billungilor, foști
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
în special în regiunea râului Elba. În secolul al XIII-lea, Principatul de Anhalt a fost desprins din ducat, iar ulterior restul statului a fost împărțit în Ducatul de Saxa-Lauenburg și Ducatul de Saxa-Wittenberg. Dinastiile Ascaniene în cele două state saxone s-au stins în 1689, respectiv în 1422, însă Ascanienii au continuat să guverneze în micul teritoriu al Anhaltului până când monarhia a fost abolită în 1918. Ecaterina "cea Mare", împărăteasă a Rusiei între 1762 și 1796, a aparținut Casei de
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
îndelungați colaborator Stasi. Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau. Kunze este membru al "Academiei Bavareze a Artelor Frumoase", al "Academiei Germane Pentru Limba și Creație", al "Academiei Libere a Artelor Rhein-Neckar" și al "Academiei Saxone a Artelor". Este de asemenea membru al centrului P.E.N. a scriitorilor de limba germană din străinătate. Din 1975 până în 1992 a fost membru al "Academiei de Arte din Berlin", din care și-a dat demisia împreună cu mulți alți colegi în
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
să vedem și pe împărat. Franz Joseph asista în loja imperială cu o suită numeroasă și strălucită. A doua zi ne luarăm rămas bun de la frumoasa Vienă și de la Nordbahnhof, pornirăm spre Germania. Trecurăm prin Praga și prin pitoreasca Elveție saxonă. Înspre seară trenul se opri în Dresda, care prezenta de asemenea un aspect din cele mai minunate, cu mulțimile de vagoane iluminate feeric, care pluteau pe Elba. La 9 seara, în fine, iată-ne la Lipsca. Hotelul unde aveam să
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
noul oraș roman este asediat, prădat și ars pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea. Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului Roman. La vest de vechiul oraș a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele "Lundenwic", pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Inițial Westminster era un oraș distinct, însă în cele din urmă Londra și Westminster s-au integrat și
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
fonduri de la Fundația Messerschmitt din Germania și de la Ministerul Culturii și Cultelor din România). A doua renovare a fost răsplătită cu Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu- premiul „Europa Nostra” (2005). Biserica funcționează acum și ca muzeu al artei saxone și centru cultural româno-saxon. Când sașii transilvăneni au trecut la luteranism (1544), picturile au fost acoperite (zugrăvite), ele fiind parțial dezvelite cu ocazia primei renovări a bisericii (1934) și total cu ocazia celei de a doua renovări (1992-2003). Una din
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
se referă la un element vertical de susținere al ferestrelor în arhitectura anglo-saxonilor. În secțiunea sudică a abației din St Albans, Anglia, se găsesc astfel de baluștri, care se presupune că au fost efectiv luați și mutați din vechea biserică saxonă. Baluștrilor originali saxoni li s-au adăugat baze și capiteluri de tip normand, respectiv baluștri foarte simpli, de tip cilindric, fără nici un fel de alte ornamente. Această galerie de imagini a fost publicată în prima, respectiv a doua ediție a
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel Rău, un aprig adversar, la acea vreme, al regelui Henric; cu toate acestea, alianța s-a destrămat după ce Arnulf și Henric s-au împăcat la Regensburg în
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
se reîntărește. Conflictul dintre Guelfi și dinastia Stauferilor ("die Staufer") se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul ("Heinrich der Löwe") (1129-1195) al Bavariei, care făcea parte din ramura saxonă a Guelfilor. Istria și Steiermark nu mai fac parte din Bavaria. În perioada dintre anii 1180-1918 dinastia domnitoare în Bavaria a fost cea a familiei Wittelsbach. Perioada dntre 1255-1503 a fost o perioadă tulbure de fărâmițări a Bavariei în principate
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Mare, Moniuszko a compus "Contesa", "Verbum Nobile", "Conacul bântuit", "Paria", și multe piese care alcătuiesc 12 "Cărți de cântece poloneze". De asemenea, sub conducerea lui Moniuszko, Teatrul de Vară de lemn (1.065 de locuri), a fost construit aproape de Grădina Saxonă. Spectacole de vară s-au dat în fiecare an, de la repertoriile teatrelor Mari și Variate ("Rozmaitości"). Józef Szczublewski scrie că în acest moment, chiar dacă țara a fost împărțită de existență politică de către vecinii săi, teatrul a înflorit: „baletul a stârnit
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
invadatorii se retrag. Normanzii traversaseră deja Canalul Mânecii și debarcaseră pe teritoriul Angliei, construind fortificații pe un deal aflat la aproximativ 10 km nord de Hastings. În Bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066), oastea normandă a lui Wilhelm a învins oastea saxonă a lui Harold. Regele Angliei a fost ucis în luptă, primind o săgeată în ochi. Contesa Gytha Thorkelsdóttir, văduva lui Godwin, i-a cerut lui Wilhelm să-i dea trupurile copiilor săi uciși, dar ducele Normandiei a refuzat să-i
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
prin intermediul drumurilor care au devenit ulterior străzile "Stane" (autostrada A3) și "Waitling" (autostrada A2). Podul s-a deteriorat după retragerea romană. Cum și Londinium fusese părăsit, nu prea mai era nevoie de un pod în acest loc, iar în perioada Saxonă râul a devenit frontiera politică dintre regatele inamice Mercia și Wessex. Condițiile politice necesare pentru ca un pod să fie construit din nou în zonă au apărut o dată cu șocul invaziei vikingilor, recucerirea orașului de către regii din Wessex și reocuparea acestuia de către
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
și forțele flamande, care puteau ține piept cavalerilor francezi, la o distanță cu armele lor. Cu toate acestea, cavaleria franceză a nimicit flancul drept Imperial slăbit și au ajuns în centru. Otto IV a fost capturat înainte că forțele sale saxone, grupate restrâns în jurul lui ce-l escortau în siguranță, abandonând câmpul. Văzând Împăratul prins a fost un șoc pentru restul armatei, iar forțele lor s-au prăbușit sub atacul francez. Numai Brabançonii au rezistat, formând un schiltron puternic care respingea
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
Astfel, Saxonia s-a alăturat Austriei pentru a recuceri Silezia. În mai, armata prusacă a staționat la castelul Frankenstein, alcatuită din 59 000 de soldați și deținea 54 de tunuri grele. Frederic știa că armata combinată din forțe austriece și saxone era alcătuită din 70 000 de soldați comandate de Prințul Carol, care mărșăluia la nord de Landeshut. Conflictul avea să se desfășoare în Silezia, Frederic mărșăluind la nord de Reichenbach. Înainte să atingă Reichenbach, Frederic știa că prințul Carol traversa
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]