705 matches
-
cu uleiurile și mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici, prin urmare ascultători. Traversam strada în șir indian, Cezar primul, Mihnea la urmă. „E bună nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi unde se păstrează. Celălalt păru să cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și desena. De fiecare dată, chipul fetiței era altfel, lumina altfel și atunci își spunea că așa e și firesc, fiindcă de fiecare dată alt înger și mereu alt înger cânta cu ea... Acum, fetița nu avea voie nici să scâncească, abia dacă cei mari își adresau semne, nu vorbe... Iar de desenat, de unde lumină ? Li se obișnuiseră ochii cu întunericul și-și vedeau fețele într-o umbră neagră-cenușie... Și trecu vremea... Nu putea spune cât... De sus nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai decât, da' dacă nu mergi cu noi peste tot, nu mai mergi deloc !" îi spuseseră ei și, râzând, plecaseră. Cel mai mic din grup (abia dacă ajungea la clanța ușii) se întorsese, se uitase la ea și începuse să scâncească : "Eu vreau să vii cu noi..." Dar frate-său l-a tras de mână : "Haide-odată, că pierdem toată noaptea cu tine !" Și au plecat. Până la film mai era o mulțime de vreme. Mai bine să se joace la computer. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frumusețea asta care I se închină ! Uite, am ajuns ! Ce bine-i la pieptul Lui ! Așa e, cred, când te iubește cineva... Fiindcă e aici și iubirea mamei, pe care abia mi-o amintesc, și a Martei, și aceea care scâncește și cere ajutor, a Mariei, și aceea care dă ajutor, a tatii, și cea jucăușă a prietenilor mei... dar mai ales e Ceva, mult mai sus de ele toate... "Lazăr, Lazăr !" Uite cum mă strigă pe nume mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic. Și deodată, ușa se deschide larg, izbită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilul nechemat de nimeni în existența lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind ceva vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ai să vii, da? Antonia se uită la mine. Fața i se crispă, dădu din cap și încercă să vorbească. Apoi spuse: Ah, sunt atât de amărâtă, Martin! Se lăsă greoi pe pat, începu să se legene încolo și încoace scâncind jalnic. Am privit-o un timp. Se auzi din nou soneria de la intrare. Antonia se opri brusc din plâns, de parcă ar fi întors un comutator, și, pe când treceam pe lângă ea, îmi întinse mâna pentru o clipă. I-am răspuns strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu te uita la alea, am scâncit eu pe Înfundate. Am tot vrut să le duc de aici. Pe bune. — Iar asta are un aspect atât de original, remarcă ea. Serios! Ar trebui să faci cunoștiință cu fiul meu, Jake. Lui i-ar plăcea foarte mult. Englezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sau îl izbesc din nou!“ Fata o zbughi pe ușă, plângând, și licheaua începu din nou să izbească victima cu capul de podea. George, care se afla lângă ușă, o urmă pe fată afară. Mergea pe stradă, plângând, mai mult scâncind. Să fi fost o prostituată care-l cunoaștea pe derbedeu sau o prietenă a victimei sau, pur și simplu, o spectatoare cu inimă curajoasă? George nu voia să știe, nu dorea să-i vorbească fetei, ci a continuat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl lătră, apoi se retrase și își luă o poză specială cu labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți. George își spuse cu satisfacție: „Am ajuns să mă latre câinii!“. Ieși în stradă, trântind poarta în urma lui. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l ajute pe George. E un tip norocos. Tu n-ai vrea să-l ajuți, nu-l iubești? Cred că da, dar la ce-i bună dragostea dacă nu-l poate pătrunde pe celălalt, dacă doar se învârtește în jurul lui scâncind? Ai dreptate. Ce rău îmi pare că n-am văzut-o și eu pe Stella, în ziua aceea când am sosit la locuința lui Brian. Da, ai scăpat prilejul. Stella e puternică, e mai puternică decât noi toți. Și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vrei să spui că, pur și simplu, au inventat ideea că... John Robert își rezemă spatele de ușă și își deschise larg, ca un animal, gura umedă, spumegândă. Tom aproape că începu să plângă de frică și de deznădejde. Spuse scâncind: — N-am făcut nimic rău. Rozanov rosti cu dificultate: — Vrei să spui că ziarele au inventat ideea că eu ți-am... că dumneata ai... că dumneata și Hattie ați fi putut... că am dorit să fiți împreună? Aceste din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mână. Instinctiv, o ridică și o vârî în buzunar. Apoi ieși din cameră, strigând după ajutor. Când se iviră gardienii în halate albe care se repeziră în camera lui John Robert, părintele se năpusti pe ușa rulantă. Alerga, gâfâind și scâncind, în direcția apartamentului Dianei, în Westwold. George ieși din institut și o porni cu pași repezi spre Strada Mare, dar curând se întoarse în Grădina Botanică. Se opri ca să se uite la un copac, un salcâm, pe care-l „adoptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rapide, zis Te tai! devenea complet, complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe față, regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a țintirimului, cu porțile, cu aleile și cu parcelele sale, cu bisericuța-capelă, cu gropnițele, cu sepulcrele, cu monumentele singuratice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată și să scâncească. Gosseyn îi acoperi gura cu mâna în care ținea revolverul. ― Sssst...! murmură el. Nu-ți fac nimic. Ea încetă să se zvârcolească și să protesteze. Îi eliberă gura și ea șopti, la capătul puterilor: ― Erau chiar în spatele meu. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bucuroasă că-i răpise nepoții bunicii rivale. Crăciunul, poate și alte câteva zile, spuse Emma. A doua zi dimineața Încărcă Panda și conduse până la casa Olimpiei. Asta fusese cu mai bine de doi ani și patru luni În urmă. — Mama, scâncea Kevin, s-s-s-a-ntâmplat. M-m-m-am mmurat. S-s-s-a ud-udat tot. Emma abandonă romanul din care oricum nu citise nici măcar un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când spun asta, așa că zilele astea am căpătat tendința să cedez eu imediat și să-i torn un pahar mic cu vin din cutia din frigider. Fiecare cu micile lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta. Oricât s-ar văita, Sheba nu pare totuși să stea pe gânduri atunci când e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ating nici cu un deget dacă tu n-o să vrei, a promis el. Sheba a ricanat la asta. — Sigur că nu vreau, Steven. Pentru numele lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat făcând asta, își amintește ea. Nu mai jucase rolul frumoasei fără inimă înainte. Timp de câteva minute Connolly a rămas afară, bătând la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și ploaie rece și se auzeau mormăieli nemulțumite din partea profesorilor în timp ce coborau poteca înspre colțul lui Pabblem. Lua-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare din partea prietenilor din jur. — Of, Doamne, cât e de plictisitor, scâncea și Elaine Clifford un pic mai târziu, în timp ce-și fixa un pieptene jegos de culoare roz în păr. (Protestele din partea profesorilor la St George nu sunt niciodată prea dure sau subversive. Dimpotrivă, sugează chiar un fel de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]