1,075 matches
-
Și plutesc peste necunoscut,/ Într-o totală uitare de sine (p.113). Un sine care se regăsește și se definește în iminența atributului ( În era nucleară, în anotimp atomic,/ Îndrăgostita retro de umbra ta eu sunt, p.51); Eu o Scânteie; tu un Foc divin, p.71; Eram înflorire, eram răsărit, p.82. Definirea sinelui se face prin atributele lui, o atributivitate a identității și chiar a dedublării: Domnița Neaga,-n astă zi de vară,/ Să destupăm o sticlă de vin
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
de pe ceafă, își prinse tivul fustei lungi cu două degete în atitudinea ei caracteristică de dansatoare de flamenco și așteptă în culise momentul intrării în scenă. Prin prezența ei acolo, între ceilalți actori, în ciuda puținelor cuvinte pe care le rosti, scânteie ca un foc de artificii. La sfârșitul spectacolului, înclinându-se în fața spectatorilor, îl căută din ochi, fericită cum nu-și mai amintea de când nu mai fusese și-l zări aplaudând, în picioare, cu statura lui impozantă și zâmbind cu toată
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în poem. Iată un admirabil catren încastrat într-un poem cu o altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie,/ Femeie, tu ești doar un om,/ Iubire, tu ești doar scânteie,/ În ochii Creatorului - atom.” Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul,/ străfulgeră precum smaraldul,/ sublimă, încă genuină,/ Din curcubeu ne dă lumină,/ Din
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
în Eu/ Am refuzat uitarea și iertarea/ Ordin de front proscrisului ateu// Singurătatea mi-a rămas pustie/ Când uneori tăcerile vibrau/ Vedeam în neguri viața cum învie/ Și trâmbițele morții cum mureau// Eu urmăream comete călătoare/ Și-n universuri stele scânteiau/ Din haos se născuse un alt soare/ Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb simți când vorbești despre țară și neam, dar și când citești versuri care îți spintecă sufletul de dor și de jind. Adeseori, poetul strecoară
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
forță te-a adus În calea vieții mele? Ce mână pașii ți-a purtat În visul meu înmiresmat Ce mă ducea spre stele? Cum m-ai văzut în gândul tău Când ochii mi-ai privit? Oare în inima pustie Născutu-sa scânteia vie Când gingaș ți-am zâmbit? Poți spune tu ce taină oare Ne-a-ncătușat cu lanț de dor? Un dor ce încă nu s-a stins Chiar dacă iernile au nins Și amintirile ne dor... Spune-mi ce forță te mai ține
POEMELE IUBIRII 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368048_a_369377]
-
se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale se prăvale Cu ape limpezi, lucitoare. Și spume fac și scânteiază Cad în cascade zgomotoase. Aici în Valea cea Spumoasă Cea minunată și frumoasă. Și la Cascada Urlătoare Fac poze toți, cu mic cu mare Se-ntorc apoi mai ozonați. Și poate mai puțin stresați. Ionel GRECU Referință Bibliografică: DRUMEȚIE / Ionel
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
tuturor, poate fi considerat un nimic, chiar dacă, în situații diferite ne depășesc cu mult, primordial fiind bunul simț. Să nu ne ascundem după palmele pe care le vrem să ne ferească adevărata față. Printre degete ne trădează lumina ochilor, care scânteiază în fața altora, la fel de ascunși ca și noi, străfundurile. Și pentru a fi mai concret în ceea ce am spus mai sus, să trecem la a ne prezenta în diferite ipostaze ale vieții, pe care cu siguranță le-ați trăit și urmărit
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg deschise. Am lăsat ghiozdanul să cadă în iarba din curte și am alergat alarmată în casă. M-am oprit în prag confuză
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
Cu ură culpabilizat, Răstălmăcind al său trecut, Ei cer să fie renegat, Dar noi în juru-i facem scut. Nedrept a fost crucificat Și tot nedrept e și hulit- Ori proletar, ori împărat- Cu EL pe NOI ne-ați răstignit * Luceafăr scânteind în lume, Pornit să dea de apa vie, Eminescu e un nume Dainuind pentru vecie SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
duios, ales, de nai. Eminescul nostru har Din al cerului nectar, Viață dusă-n suferință, Dor trăit în umilință, Și podoabă și corvoadă Ce doar timpul o înnoadă, Strat de flori peste poiene, Pas de cerb printre hiene, Stea ce scânteie ades, Glasul lumii cel ales. Eminescul nostru Domn, Dulce fie al tău somn - Darul nostru spre trezire Din a limbii amorțire, Darul tău spre luminare, Sufletul spre închinare, Ce-Ți cuvântă-n nemurire, Lacrimă de Preasfințire Și pe-altarul poeziei
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
și în stele, Și câte raze vii în nori, A scris cu slove toate cele Și-a înviat de-atâtea ori. Luceafăr Sfânt, pe-o rază lină Cobori duios să te privesc, Să-mi umpli viața cu lumină,, În ochi scânteia să-ți primesc. În nopțile sub clar de lună, Când infinitu abia-l zăresc, Neapărat să-mi vii ... Tu, vină Pe cerul cerului ceresc! În taină plâng, mă rog în noapte ... Rămâi, de vii, nu mai pleca Și-n dimineți
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
nicăieri în oraș, un asemenea magazin. În acea seară, am rămas preț de o jumătate de ceas în fața vitrinei, studiind cu un interes plin de stimă, poșetele expuse. Am plecat apoi spre casă, cu sufletul numai bucurie, cu o lumină scânteindu-mi în ochi, știind acum că văzusem într-adevăr, ceea ce chiar și închipuirea mea cu anevoie putea crede că există. Era ca și cum atinsesem nemărgirea, așa că am decis să pornesc în explorarea ei. De fiecare dată când timpul îmi îngăduia, treceam
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
-l cred, nu-l accepta... 26.Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem ! (Orice ai face, fă cu înțelepciune și grijă la urmări) În toate câte omul întreprinde, De cumpătare-n cuget e nevoie; O flama cât mică poate-aprinde Pământu-ntreg, scânteia chiar în noi e ! 27.Habent sua față libelli. (Cărțile își au destinul lor) Așa cum cărțile conțin destine Si viata personajelor anima, Tot astfel fiecare carte-n sine Își are viața ei, soarta sublima... 28.Homo homini lupus est (Omul
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
care le-am dat afară din cărțile pe care - da refuz să le scriu - cuvintele care bat - miloage-n ferești - dar eu înăuntru - am dat foc tuturor coperților: să-mi fie măcar cald - în această ultimă noapte... ...o stea arzând - scânteie rătăcită din Marele Foc - din mine - o stea - teribil de emancipată - afară - singură pe o ramură -și-a șters aripile - cuminte - de praful și zgura de văduvie-ale cuvintelor - și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
sideral. Doresc să te-nsoțesc Până la ceruri și mai sus. Oh! Îmi place a ta libertate, Venită din eternitate. Ți-i coama împletită Cu fragede flori, Stropite de rouă. Cornul din argint făurit Cu nestemate e împodobit Iar copitele de diamant Scânteiază printre stele, Pe cerul îndepărtat, Când zbori spre Calea Lactee. Ușor îți freamătă nările, Când te privesc în ochii În care văd lumi De pe alte tărâmuri. Tu-mi aduci fericirea, Prin fereastra sufletului, Deschisă pentru tine. Nu ești o creatură legendară
INOROGUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350405_a_351734]
-
7, Cluj, Decembrie 1968, Cluj.” Încă de la primul număr șefii organizațiilor studențești de inspirație comunistă semnau un „Cuvânt pentru numărul unu - În peisajul destul de sărac până acum al presei studențești din România, Echinox nu este o apariție vremelnică menită să scânteieze câtva timp ca apoi să dispară asemeni unei stele căzătoare ... Ca revistă scrisă în întregime de către studenți, Echinox va trebui să reflecte activitatea acestora să-i sprijine în munca lor. Intelectualul de mâine al României socialiste va trebui să fie
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
anii aceia au apărut și drogurile, discret. N-aș pune mâna în foc. Un coleg era într-o grupare dubioasă. Au început să vină studenți nord-coreeni, care erau o nebunie și i-au văzut pe studenții români că foloseau ziarul scânteia ca hârtie igienică. Au fost șocați că românii se duc la WC cu imaginea tovarășului șef. Am văzut revista ambasadei cu poza lui Kim Ir Sen. Îndoiau nord-coreeni ziarul pe marginea portretului să nu îndoaie imaginea cu Tovarășul. Clujul era
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Să știi ca-mi este teamă de lumină De-ntuneric,mamă , și de gând Aâtea păsări calme în grădină Mi -au însemnat tăcerile tăcând. Mi-aprinde-amintirea ușoară scânteie Și luminează-o clipă rama de argint Acolo zâmbește steaua mea femeie- Mama,e regină-n rai cu îngeri tivit. Cât a trecut ..doar șase ani de-atunci Când la căpătâi ți-am pus un sfeșnic Cu flori în mână te
MÂNA MAMEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348691_a_350020]
-
și o aud glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș fi tare curioasă s-o știu... În timp ce Octavia i se adresa astfel, broscuța se lăsa când pe un picior, când pe altul și ochii îi scânteiau, plini de duioșie. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Octavia... — Frumos nume, zise broscuța. Pe mine m-a chemat Lina. Cândva. Demult. Fiindcă acum nu mai am nume. Sunt un lucru de nimic, o vietate oarecare în lumea asta nesfârșită. Ce
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
spre infinit Ca Pasărea Măiastră, Grăind în limba noastră - Cu noi te-ai contopit... Poet iubit, Părinte drag! Oriunde-n univers vei fi; Cu dragostre ne vei privi Când stăm sera în prag ... Duși de gânduri tot privim Luceafărul ce scânteiază, Mama România luminează, Întreaga viață ... cât trăim. El străjuiește al țării hotar... Alături de ființa ta ce ne știe, Că dor ne e de Marea Românie - Credem în ochiul tău vizionar! Prind din zbor ideiile tele ... Că sunt duci picuri ce
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]