409 matches
-
voi ceea ce dominați? Când veți abate edificiul și pe mine odată cu el? Haos, știi oare ce faci când înaintezi cu uraganele tale în viscolul astrelor, stingând cu răsuflarea-ți un soare după altul, când roua luminoasă a constelațiilor își stinge scânteierile la trecerea ta? cât de singuri suntem cu toții în imensul mormânt al universului! Doar eu îmi stau alături Oh, tată! Oh, tată! Unde este sânul tău infinit ca să mă pot odihni pe el?30. În Nimic ajunge să se cufunde
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ultimul său interviu. Debutează în 1937, la revista „Ghiocelul” din Târgu Mureș, cu articolul Titu Maiorescu, iar editorial cu ediția critică Lucian Blaga, Teatru (1968). Prima carte proprie, Eminescu, iese de sub tipar în 1972. De-a lungul vremii colaborează la „Scânteieri”, „Pagini literare”, „Curțile dorului”, „Revista Cercului Literar”. „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Transilvania” ș.a., apoi la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Familia”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis” ș.a. A coordonat lucrări colective și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
după cum „balurile albe și lumea de mătase” țin de atmosfera serbărilor galante verlainiene. Totul e transcris într-o aglomerație febrilă și cu o fluență cvasiminulesciană, care afirmă, prin lux și risipă, o caracteristică a ludicului, dar o și subminează. Cu scânteieri de versuri fantaste („Prințesele din lună/ Cu rochi de pantomimă/ Pătrund printre perdele/ Se-ntind pe canapele/ Se-aștern peste covoare/ Petrec în toată casa/ Și toată casa arde/ De ochii lor albaștri/ De părul lor de foc/ Și toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de lumină, am zărit scânteierea unui ac. „Să spunem adevărul despre ceea ce am trăit...“ M-am ridicat într-un cot, având mare poftă să-ți explic pe îndelete că nu înțelegeam nimic din epoca asta care ne fugea deja de sub picioare. Și că toată confuzia
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
camarazii săi dădeau o bătălie povestită de tatăl lui: puștile acelea străvechi, trupele acelea de cavalerie... În fața lor, se dădea un cu totul alt război - o rapidă scurgere de blindate pe pământul răvășit de bombele avioanelor. Zâmbeau oare nemții văzând scânteierea săbiilor pe deasupra cailor, așa cum zâmbește cineva la trecerea unui automobil vechi de mai multe decenii, care amintește în mod naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
temperat al suprafețelor în care subiectul își reclamă partea lui. Tablourile sale, de economie expresivă, uneori sumară, descoperă mereu lumea unei experiențe directe, cu chipuri de oameni simpli, cu ploi și colțuri de natură, care scapă de sub influențe printr-o scânteiere ale cărei secrete dau măsura unui artist întru totul original.” (Vasile Savonea, Arta Naivă) „Pictura lui Ștefan Predoiași e izvorâtă din lungi tradiții, dintr-un contact cu arta populară și cu valorile ei perene, dar și cu o spiritualitate pur
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă Încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, Înșelată de scînteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și cîștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămîne Însă expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări, care sunt flăcările forței, sub cerul senin, forța care trăiește și vrea să rămână sub soare. Când Zeus umple câmpul de luptă de o negură deasă, eroii se simt pierduți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cîteva secunde, mai bine mănînc, lividă ca și tartina cu luminile albe din copertina peronului, reflexe albăstrii ambele trenuri, ieșind din fagure pe liber, sticla de bere, ea cu apă otrăvioară "Hanta", ceferistul era femeie, cîrlionții roșcovani îi strică albastrul scînteierilor, bolta sare în grade de luminozitate de sub peron, turnuri spațiate de sus cît să mute piesele pe careuri fără să le lovească, crucea în vid de becuri aprinse, biserica de cartier pe coasta Păcurariului, a prins de veste preotul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și soarele e rece. Am scris cele de mai sus, vrând să fie paragraful de început al memoriilor mele, dar între timp s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
regizat întru totul existența mea, încă de la bun început. Firește, au mai existat și alte rațiuni. Simplitatea fățișă a vieții părinților mei, fixitatea și calmul din casa noastră m-au făcut să zbor către amăgirile și magia artei. Jinduiam după scânteiere, mișcare, acrobație, vacarm. Am devenit specialist în scenografii cu mașini zburătoare, în regizarea luptelor, și, așa cum afirmau criticii mei, încercam întotdeauna o încântare puerilă, aproape excesivă, față de tehnica trucajelor în teatru. Am început chiar să și joc, conștient din capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
greoi și acum când se apropie ca să mă conducă la ușă, am văzut că șchiopăta. Mi se adresă: — Luați-o dumneavoastră înainte. Eu am un picior cam poznaș. O veche rană din război. În timp ce străbăteam holul întunecat, îndreptându-mă spre scânteierea orbitoare a ochiului oval de sticlă din ușă, am repetat: — Trebuie să rămânem în legătură, nu-i așa? Speri că veți veni amândoi la mine să luăm împreună o băutură și să-mi vedeți casa bizară... Hartley mi-a deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat de ea. Pământul și obiectele sale păreau muiate într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oferit adevărate ospețe cu ciuperci, din cele mari, elastice, negre, nu butonii ăia rotunzi fără nici un gust. Au apărut și dovleci prin prăvălii, și de pe acum se simte aroma familiară a iernii londoneze, cu după-amiezele întunecate, aburite de ceață cu scânteierile și emoțiile Crăciunului. Și oricât aș fi de nefericit, nu mă pot împiedica să nu răspund automat acestor stimuli, așa cum, desigur, făceam și în trecut, în alte toamne când eram nefericit. De când am scris rândurile acelea despre Clement, îi simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprilie 1982”> Iubite Căline, răspund cu întîrziere la pachetul și scrisoarea din 5 aprilie, deoarece între timp am fost la Roman și am sosit abia ieri seara în București. Notița din Ateneu îmi pare bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire și formulări foarte reușite. Îți mulțămesc mult pentru participare. Aproape am uitat interviul din Cronica. Să nu crezi că trăiesc numai în lumea lecturilor din marii clasici și neglijez cu totul contemporaneitatea. Dimpotrivă mă interesează și o urmăresc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
gândite acasă și construite împreună cu elevii în clasă, îi oferă educatorului prilejul de a citi în ochii și pe chipurile acestora dacă înaintările în hățișurile cunoașterii urmează o cale comună pentru profesor și elevi, dacă aceste înaintări se realizează sincronizat. Scânteierile din ochi și luminile de pe fețele îmbujorate ale copiilor sunt semne că învățarea este însoțită de înțelegere și de bucuria cunoașterii, că efortul intelectual este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și în scânteierile ochilor obosiți cu care se examinează reciproc. După îmbrățișarea amicală și urările cuvenite de bun venit și bun găsit, după servirea apetisantei dulceți, dialogul amical pornește lin, relaxant cu referiri la starea de sănătate, la copii, nepoți și strănepoți, alunecă
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu ascundea vreo bucată din cerul Înstelat. La doar cîțiva metri distanță, lumina oarbă a unui stîlp nu mai avea putere să atenueze Întunericul. Fața omului nu se distingea printre umbre; n-am putut vedea decît ceea ce părea să fie scînteierea ochilor săi și sclipirea celor patru dinți din față. Nu pot Încă să-mi dau seama dacă ceea ce m-a pregătit pentru revelație a fost atmosfera sau personalitatea acelui om, dar știu că am mai auzit aceleași argumente de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trebuie să se întoarcă la metrou sau să se suie în autobuz pentru a preda celelalte dosare și ultimele recomandări. Sarcinile nu sunt încheiate până joi și fluierul expresului spre Bordeaux se aude. Încă pe nerăsuflate și supraîncărcat, cu o scânteiere în priviri și cu o strângere de mână binevoitoare, dar cu o amărăciune ascunsă și o dezolare crecândă, deputatul aleargă la gară. E doar ceva mai mult decât camerista République des Arrondissementiers"14. O dată ales, noul deputat realizează repede că
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
Panorama deșertăciunilor" eminesciene pare văzută (cu mult înainte) de ochii de sfincși ai poeților greci. Pulberea, cenușa, viața ca vis, reducerea vieții la nimic sunt prelungiri ale unor percepte biblice. Strălucirea "de altădată" a acestor civilizații nu o dă decât scânteierea prafului: Totul e râs și pulbere totul și totu-i nimica; Toate în lume se nasc fără să aibă vreun rost" (Glykon 10, 124) "Cenușă suntem noi câți eram greci, Nădejdi de morți avem, închise în mormânt." (Palladas, 10, 90
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aici anima, alături de Alexandrina Scurtu, un cenaclu literar și revista „Dunărea”, unde, sub înrâurirea companioanei sale, îi apăreau, în vara lui 1919, câteva sonete, acesta fiind, probabil, și debutul său în presă. Colaborează și la alte publicații gălățene, ca „Luminișuri”, „Scânteieri” sau „Cuvântul Galaților”, în această perioadă numele ei începând să circule în gazete cu orientări diverse, din toată țara: „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Neamul românesc literar”, „Însemnări literare”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cronica ilustrată”, „Năzuința” (Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Am călcat muntele și în perioada desprimăvărării. Mai întâi se topește zăpada de pe fruntea meridională. Acolo sus, îndată ce Soarele trece de-o șchioapă deasupra orizontului, mantia imaculată a zăpezii din poieni, doar cu unele dâre de copite micuțe, trece la scânteierea de diamante a unor fulgi de mai proeminenți. Atunci auzi o șoaptă minusculă. Stai și asculți, nebănuind de unde vine! Sub revărsarea razelor de Soare, picăturile topite deasupra se strecoară ușurel prin zăpada pufoasă, apoi, se scurg în mici șuvoaie pe
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]