406 matches
-
-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
adoarmă în clipele pictate. Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite! Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte. Și să brodam cu versuri tăcerile ce dor. Hai să valsam cu zborul, sub scânteieri albastre! Să ningă pe-orizonturi cu pulbere de stele... Să presarăm seninul în sufletele noastre Și gândul, cu ardoare, spre viața sa ne-ndemne. Referință Bibliografica: Hai să valsam! / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI
HAI SA VALSAM! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375763_a_377092]
-
le mângâie coperțile și să le răsfoiască în căutarea tainelor ascunse între paginile lor îngălbenite. Focul în soba mare de teracotă din odaie a înviat și el în această seară de decembrie și duduie vesel trosnind și luminând încăperea cu scânteieri jucăușe. Umbrele lucrurilor s-au trezit din amorțire și prind să danseze fericite pe pereți în penumbra încăperii, laolaltă cu limbile flăcărilor din sobă într-un balet livresc. Frigul care se încuibase încă de la sosirea iernii în tăcerile nostalgice ale
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
înaintea altor teme. Urmează ideea despre părinți și obârșie, apoi altele. Cel puțin în ceea ce mă privește. Și-atunci mi-am zis, de ce n-aș lăsa o rază albastră să cutreiere câte universuri ar vrea și să rămână, măcar o scânteiere în urma ei?!”, a povestit Gina Zaharia. Limpezimea gândurilor sale se așterne ca într-o scrisoare de dor prin care pictează ceruri de poeme luminate. Aici se desfășoară o călătorie impresionantă, călătoria sufletului în timp și spațiu nedefinit, regăsirea prin iubire
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
în Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016. Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasă Ce-și așteaptă nunta de o veșnicie Și sosit-a vremea și a fost aleasă, Să-și pună veșminte pentru cununie. Rochia brodată-n scânteieri de soare Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei - mătasea primelor ninsori. Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei - ofranda celui așteptat, Frumusețea-i mută și desăvârșită A cuprins văzduhul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
stele-n poala nopții. Toate-n jur ... Citește mai mult Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasăCe-și așteaptă nunta de o veșnicieși sosit-a vremea și a fost aleasă,Să-și pună veșminte pentru cununie.Rochia brodată-n scânteieri de soareMângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplareVoalul ei - mătasea primelor ninsori.Trena mult prea lungă, pare infinită,Trupul ei - ofranda celui așteptat,Frumusețea-i mută și desăvârșităA cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat.Cine
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
strălucit. Ore întregi fermeca auditoriul, îmbrăcînd adevărurile cele mai crude în forma nevinovată a unui umor atât de contagios încît cei mai mari adversari politici ai săi, departe de-a fi jigniți de acele valuri de fină ironie, de acele scânteieri ademenitoare ale unui spirit atât de cultivat, atât de elegant și de-o amabilitate personală covârșitoare, îl ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Panorama deșertăciunilor" eminesciene pare văzută (cu mult înainte) de ochii de sfincși ai poeților greci. Pulberea, cenușa, viața ca vis, reducerea vieții la nimic sunt prelungiri ale unor percepte biblice. Strălucirea "de altădată" a acestor civilizații nu o dă decât scânteierea prafului: Totul e râs și pulbere totul și totu-i nimica; Toate în lume se nasc fără să aibă vreun rost" (Glykon 10, 124) "Cenușă suntem noi câți eram greci, Nădejdi de morți avem, închise în mormânt." (Palladas, 10, 90
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele două țări într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt „Trăiască Împăratul!” înălța prin ecourile lui tavanul majestuos, contopindu-l cu cerul... Când, la sfârșitul spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul s-a întors spre Președinte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund cea de-a doua privire asupra lucrurilor, căci nu puteam stârni decât batjocuri din partea celorlalți. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de dragi, fie și numai prin aspectul literelor lor... Exista Franța... Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care îi strălucea în privire fără ca cineva să-și dea seama. Charlotte îi deslușea scânteierea până și-n luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ce sărbătorile de iarnă erau străbătute întotdeauna, în familia noastră, de un fior de neliniște, asemenea unui curent viclean care trântește ușile într-o locuință goală, la ceasul înserării. În ciuda veseliei tatălui meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească, părinții noștri primeau liniștea înzăpezită și banală a primelor zile din ianuarie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
micul rondou nocturn, mă simteam minunat de străin de mine însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de viața mea adevărată, seara... Totuși, vestea aceea am aflat-o în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am recunoscut pe cel care vorbise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la „Universul literar” i-a asigurat, la sfârșitul deceniului al patrulea și începutul celui următor, un loc de frunte printre tinerii critici. Dintre scrierile târzii, „narațiunile” demonstrează atât spirit de observație, cât și fantezie, precum și un stil îngrijit, cu neașteptate scânteieri. Mozaicul este însă de dimensiuni prea mici pentru a avea efectul scontat. Rămas neterminat, romanul autobiografic Slujba din hol este interesant ca frescă parțială a vieții din redacția unui mare cotidian și prin efortul de autoportretizare. Fragmentare, jurnalele și „memorialele
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
după cum „balurile albe și lumea de mătase” țin de atmosfera serbărilor galante verlainiene. Totul e transcris într-o aglomerație febrilă și cu o fluență cvasiminulesciană, care afirmă, prin lux și risipă, o caracteristică a ludicului, dar o și subminează. Cu scânteieri de versuri fantaste („Prințesele din lună/ Cu rochi de pantomimă/ Pătrund printre perdele/ Se-ntind pe canapele/ Se-aștern peste covoare/ Petrec în toată casa/ Și toată casa arde/ De ochii lor albaștri/ De părul lor de foc/ Și toată
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
aici anima, alături de Alexandrina Scurtu, un cenaclu literar și revista „Dunărea”, unde, sub înrâurirea companioanei sale, îi apăreau, în vara lui 1919, câteva sonete, acesta fiind, probabil, și debutul său în presă. Colaborează și la alte publicații gălățene, ca „Luminișuri”, „Scânteieri” sau „Cuvântul Galaților”, în această perioadă numele ei începând să circule în gazete cu orientări diverse, din toată țara: „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Neamul românesc literar”, „Însemnări literare”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cronica ilustrată”, „Năzuința” (Craiova
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
de catarg și să șuiere În bătaia vântului. Nici măcar catargul nu scăpă dezlănțuirii stihiilor, ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor care străbăteau cerul Însoțite de bubuiturile tunetelor; grindina și ploaia cădeau În neștire, astfel Încât natura Însăși părea că pusese la cale o conspirație Împotriva noastră. Conștientizam acum cu Întârziere greșeala pe care o făcusem Îmbarcându-mă pe un vas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
SCÂNTEIERI, revistă apărută la Târgu Mureș, ca lunar, între 15 februarie 1938 și august 1940. Redactor-responsabil: Iacob Timiș. Articolul-program, aparținând lui Iacob Timiș, subliniază înscrierea publicației în demersul de afirmare a valorilor românești, caracteristic Transilvaniei interbelice. Dacă în primele numere versurile
SCANTEIERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289536_a_290865]
-
ultimul său interviu. Debutează în 1937, la revista „Ghiocelul” din Târgu Mureș, cu articolul Titu Maiorescu, iar editorial cu ediția critică Lucian Blaga, Teatru (1968). Prima carte proprie, Eminescu, iese de sub tipar în 1972. De-a lungul vremii colaborează la „Scânteieri”, „Pagini literare”, „Curțile dorului”, „Revista Cercului Literar”. „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Transilvania” ș.a., apoi la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Familia”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis” ș.a. A coordonat lucrări colective și
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
se conturează o inteligență sufletească exemplară. De altfel, talentul memorialistei este superior chiar aceluia de poetă, care în decursul timpului a suferit o oarecare temperare. Era o natură sociabilă, veselă, optimistă. Cucerea îndată simpatia oamenilor prin felul ei deschis, prin scânteierea spiritului ei ingenios, dar toate devotamentele pe care le câștiga pentru sine le îndrepta îndată către țara ei de obârșie, niciodată uitată, mereu prezentă în inima ei caldă și credincioasă. A fost timp de cincizeci de ani și mai bine
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
sau sexuale, de vacanțe și călătorii, de episoade curioase, dramatice, semnificative ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de lumină, am zărit scânteierea unui ac. „Să spunem adevărul despre ceea ce am trăit...“ M-am ridicat într-un cot, având mare poftă să-ți explic pe îndelete că nu înțelegeam nimic din epoca asta care ne fugea deja de sub picioare. Și că toată confuzia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]