648 matches
-
lapte și miere?» - erau surprinși de revenirea lui acasă. În mintea lor se împleteau întrebări de tot felul, dar răspunsul lui Toma a venit surprinzător: «Când te apucă dorul de vătrar, de troaca în care frământă mama pâinea și de scârțâitul fântânii nu mai reziști și-atunci te întorci acasă». Întâmplări de tot felul și amintiri picante se relatau în fața sebeșenilor adunați la birtul din sat, sau cine știe pe unde se întâlneau mai mulți, atunci când cei veniți din străinătate își
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
vreau să citesc mai mult o aprind. -Unde zici că ai vinul? Mi-e sete! Interveni Gabi. -Imediat cobor în pivniță. Popescu a luat canceul de sticlă de pe masa și ieși încet pe ușă. Din când în când se auzea scârțâitul podelei. Între timp Bița, care mai fusese pe acolo, scoase dintr-un dulăpior patru pahare de sticlă având desenat pe ele câte un strugure. Între timp a sosit și Popescu cu borcanul plin ochi. -Repede ai venit! -Cu tâlvul se
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
volumului de o cenzură cerebrală care parodiază emoția din teama de a nu se exhiba prea mult, din teama de sentimentalism: „iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în/amiaza vernală din când în când/te mai acompania scârțâitul/ușii stricate a liftului oprit de decenii/la subsol.” (Sfâșiat între două ceruri, p.6). Trecerea bruscă de la sublim la grotesc și sarcasm este șocantă în unele versuri ca acelea din Poem care trebuia să fie ochei: „rătăceam amândoi peste
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > VREMEA STILOULUI Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple
VREMEA STILOULUI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360372_a_361701]
-
pe marginile vremiiisi scârțâie durerea câte-un gând...sursă foto: internet... X. VREMEA STILOULUI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014. Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
palmă de ea, să o simt, să nu cumva să o pierd, pana ajungeam acasă, în camera mea. Acolo, ca în mare taină, ... Citește mai mult Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
la maerginea fâșiei curățate de vegetație și acoperită parțial cu pietriș, care avea să devină în curând o importantă ... VII. CERCELUL, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
iar în mijlocul lui octombrie, la ora respectivă este deja întuneric. Astăzi însă e sâmbătă - zi scurtă de lucru - iar el nădăjduiește că , printre multele treburi de bărbat, pe care le ... Citește mai mult Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > CERCELUL Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Deschise poarta, care-i zgârie timpanele cu scârțâitul ei prelung, păși în curte, după care o închise cu același zgomot neplăcut. De fiecare dată când trecea prin deschizătura acesteia, își amintea că trebuie să-i ungă balamalele, dar uita aproape instantaneu, ca să-și reamintescă la următoarea operațiune similară
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
cu obstinație, din moment în moment, acela în care, după o scurtă examinare, fața femeii se destinde într-un zâmbet îngăduitor, rostind apoi cu blândețe: „ Ce boala, mă Matei! Acesta-i aur?” Ajunse, în sfârșit, la poartă, o deschise, iar scârțâitul strident al acesteia, îi reaminti că trebuie s-o ungă neapărat. O închise cu același zgomot nesuferit, apoi se întoarse și porni către intrarea în casă. Abia acum realiză faptul că în curtea lui se aflau persoane străine. Ușa de la
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
lui Cojan - ciobănescul fără pedigri, însărcinat permanent cu paza gospodăriei -, veni la mașină, scoase din buzunar cheile, descuie ușa, după care trase cu forță de ea. În urma acțiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârțâit grav și prelung, ambele constituind semne certe că, atât dispozitivul de închidere, cât și balamalele aveau serioase probleme. - Într-o zi are să se rupă de tot și o să-ți cadă pă picioare, comentă acid Ralița, care tocmai depuse lângă perete
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
cu degetul arătător în sticla aproape opacizată de mizerie. Aici se pare că șansa e dispusă să-i surâdă, întrucât, la doar câteva clipe după ultimul ciocănit, dinăuntru se auzi duduit de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
trebui să-mi dau seama cum am intrat. Curiozitatea mea, de bună seama! Nu las niciodată vreo ușa nedeschisa! Trebuie eu să le iau la rând pe toate... lustruite,ruginițe. Mai ales cele ruginițe! Alea mă atrag cel mai tare. Scârțâitul lor greu, aerul misterios, mirosul timpului care-a săpat în fier. Și acum, mă uit de jur împrejur și mi-e imposibil să zăresc o altă ușa care să se lase deschisă înaintea mea. O fi fost ultima! Imposibil! Trebuie
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
de ceară cu cețuri vâscoase devorând orașul și oamenii în casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri vechi de hip-hop iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în amiaza vernală din când în când te mai acompania scârțâitul ușii stricate a liftului oprit de decenii la subsol știu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile iernii un corb mi-a adus apă în plisc să-ți sorb uitarea și l-am strivit înciudat de tâmplă dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
pentru ca să nu observe cel cu care avea să-și petreacă seara.In lumină portocalie a soarelui la apus,Karon adormi încet legănata de trăsura care înainta domol. În timp ce Radella încerca să mai găsească frânturi de amintiri cu soțul ei,auzi scârțâitul scărilor și o văzu pe Karon la bucătărie ,îmbrăcată și aranjata.Ce i se păru ciudat nu era atât că se trezise ,doica știind cât îi plăcea să doarmă ,ci faptul că avea ceva mototolit în brațe și se îndrepta
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții se așternu ușor liniștea amiezii. Autor: Florin Munteanu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
tot trailerul meu. - Da! - raportez eu codificat dând din cap că nu. - De care? - își începe ea interogatoriul. - Rece - răspund eu evaziv deschizând mai multe piste. Manevra mea are succes și beneficiez de mult dorita liniște, întreruptă doar de un scârțâit lugubru urmat de bușitura ușii frigiderului. - Mă'ta știe cât de nesimțit ești și minți mai rău decât prostiile pe care le scrii acum? - curmează ea succesul meu temporar. Merg pe varianta tăcerii ca un răspuns și pocnesc din degete
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt involuntar de scârțâitul pașilor mei duși printre rafturi ... Pași care scârțâie?...Hâm!...Vedeți cât de neinspirat eram? Atât de ... de ... (mă obsedează cuvântul ăsta) ... de neinspirat încât, uitând pentru ce am venit îmi căutam prin buzunare cheile casei, abonamentul de tramvai și nasturele
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
a avut efect. Zgomotul neindentificat se trădă din nou * Un fel de mai multe întunericuri. ** Noaptea toate obiectele sunt la fel. Sigur, nu era agent imobiliar. **** Uitată la murat de vreo doi ani. Avea etichetă cu data expirării. printr-un scârțâit de ușă de șifonier urmat de o bușitură de corp căzut prin împiedicare. Nu poate fi propietarul casei - gândi hoțul nostru,deoarece cunoaște locul și nu s-ar fi împiedicat. Logica îl liniști și trecu la verificare : - Care ești mă
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
universul mitic al pronunției. Cine știe să rostească cuvintele cunoaște și sensul existenței, metamorfozându-se în eul cosmic încă din timpul egoului teluric. Bacovia murmura gemând, lumina cu versul și vibra prin cuvântul său cu zeci de înțelesuri. La el scârțâitul aducea când liniște, meditație în siciriul greu de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens dublu al gerundivului onomatopeic „hohotind” urmat după versul „O lasă-mă acum să te cuprind
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
de dor, unii chiar s-au întors înapoi din exil. Declarația plină de patos a unuia dintre ei este mai elocventă decât orice demonstrație științifică: „Când te apucă dorul de vătrar, de troaca în care frământă mama pâinea și de scârțâitul fântânii nu mai reziști și-atunci te întorci acasă”. După cum remarcă autorul, trecutul reprezintă pentru fiecare emigrant tinerețea, o Românie pe care și-a construit-o în suflet - puțin utopică, puțin idilică... specifică oamenilor cu două patrii. „Cu toate acestea
MĂRTURIE DE OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE ÎN TALENTUL ÎNNĂSCUT DE SUPRAVIEŢUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341759_a_343088]
-
hohote de râs. * Trecând printre cele doua case așezate spate în spate, ca dintr-o supărare, Albert și-a închipuit că trece printr-un tunel. La capătul acestuia, o portiță șantalie i-a lăsat să treacă numai cu prețul unui scârțâit sfâșietor. O haită de câini s-a repezit asupra lor cu lătrături asurzitoare. Dacă ar fi știut să numere, Albert ar fi constatat că nu sunt mai puțini de șapte, cifră impresionantă la acea vreme. Oricum însă, tot nu i-
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
am oftat și am luat-o din loc. După câțiva metri, animalul a început să rărească pasul, la colțul uliței s-a oprit. L-am tras de ață cu nerv; n-am reușit să îi urnesc decât botul, întins cu scârțâit de oase. „Ciuș! Ciuș! Ciuș, ciuș!” răstit, dar degeaba. „Hai, ciuș, cal-cal, noa hai!” mieros și niciun pas înainte. Fără să-l las de ață, am trecut înapoia lui și l-am pocnit cu palma peste coapsă. Spre ușurarea mea
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
prin pasul Posada. Săgeata boantă devine un tren fără aburi care stă încăpățânat pe șine orice ai încerca să îi faci. Simt motorul ca pe un rucsac țipător, care mă propulsează din curbă în curbă.Toată muzica, în tandem cu scârțâitul cauciucurilor, se prăvălește în prapastie, odată cu un amestec de criblură și pietricele. Pit-stop. Nimeni nu știe încă de ferma asta de după Sinaia. E pierdută undeva într-o văioagă, la o aruncătură de băț de șosea. E ținută de o familie
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
știu că e gâjâit? Păi, am simțit că se „serbează” ceva și când am cerut voie să stăm și noi la meci, că nu deranjăm, nea Mutu, după ce nimeni altcineva nu ne-a băgat în seamă, a încuviințat cu un scârțâit de bâtlan în agonie: - Îhâââi! El era șefu’! Deci, făcea omul o sumă de ani. Rotundă cred, din cauză că nimeni nu comanda ceva - pur și simplu, venea birtașul și schimba sticlele goale de vodcă cu altele pline. Cinstea masa, cum se
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]