1,560 matches
-
din egoism. Vreți să vă ajut să-i recâștigați pe oamenii ăia din Pind, cărora le turnați povești cu timpurile de odinioară, cu balauri, monștri, magii, zâne bune și alte istorii care nu-și mai au locul, spuse Zosima cu scârbă în glas. E simplu de înțeles, continuă el, profitând de uimirea celor doi, care rămăseseră încremeniți, cu gurile căscate, dacă nu mai e nimeni care să vă asculte poveștile, dacă nu mai e nimeni care să creadă în ele, vă
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din clanul Adams, cu o figură de mumie și o scîrbă academic-princiară înflorește pur și simplu la prima bucățică dintr-o mîncare destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este vorba de Ratatouille. Și se pare că specialitatea nu este numai pe gustul rafinaților critici, din moment ce
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere globală cunoaște acum șocantul francez! Din care, dacă au auzit de el, băgăii și pizdeții și-au însușit doar scîrba. Exagerez? Da, exagerezi. Băsescu, în tonalitate biblică: Lăsați copiii să vină la mine! Același, lăsîndu-l și-acum pe Stolojan cu umărul ud de lacrimile-i din campanie. Falș! ar fi spus Mihai, reîncarnat. Și s-ar fi aruncat iar în
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar Elytis era încruntat. O privi pe Maria Bonaparte și exclamă indignat: Que c'est horrible! Oh, non! Ușor amărât că prințesa nu-i împărtășea scârba, Elytis îi spuse că mai bine că Beethoven, Mozart, Vivaldi, Bach nu se născuseră în Grecia și nu folosiseră din fericire buzuki în operele lor. Ea dădu din cap în semn că nu-l aproba. Însuflețită, americanca din grupul lor
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
din mîini. Tot atunci, solicitat de Humanitas, nu am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul? E.B.: Cititul, cred, rămîne pînă la moarte... Mă scufund în el... Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei... Cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pentru care moralitatea nu conta. Ultimul mesaj al lui Chiril Merișor: "indestructibil", cuvântul izolat scris pe un bilețel, nu e greu de tradus. Aurică, unul dintre prietenii săi din "Galerie", a intuit foarte bine motivația sinuciderii lui Chiril Merișor: "de scârbă, sufletul lui nobil și cinstit n-a suportat" (p. 480). Mai putem citi astăzi romane cu comuniști? - se vor întreba cei mai tineri. Depinde cum sunt scrise, cum sunt formulate problemele și cum sunt rezolvate dramele. Constantin }oiu nu pune
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă intenția de a-l urmări
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit. Bate-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu îl vei scrie te va salva, fiindcă ți-ai imaginat că ai deja ceea ce alții se chinuie din răsputeri să obțină în viață - și obțin. Stai și suferă și din când în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se folosi într-o epistola... De unde și până unde?... Ce-mi veni?... în Spania! în orice caz, nici o legătură. Era așadar ceva care venea din urmă. O idee care ma urmărise până aici. Nu era greu să deduc: Primo, cu scârba, voiam să spun, cu senzația ce o aveam, ce o purtăm în mine față de un loc... nu neapărat țară,... pe care il cunoșteam așa de bine și pe care il părăsisem temporar... Doi, si cu necesitate, întrucat trebuia trăit în
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
puteam trece, în acel Talgo - trenul de mare viteză, ca cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați la gândul de a-i aduce lumii o schimbare; lumii văzută cu o infinită scârba, cu poftă de a o distruge, privind-o -, omul suicidului suprem din mine - cu o imposibil de mutat din loc, necesitate...
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
și în fraza următoare: Dacă trăia Hitler, Dumnezeu să-l ierte, eu personal te băgam în cuptoarele de la Auschwitz de viu." Poate că dacă n-aș fi avut experiența de pe 18 decembrie 2006, din sala Parlamentului, aș fi dat cu scârbă deoparte astfel de texte și le-aș fi uitat imediat. Văzând luciul bestial de ură din privirea lui Vadim și a lui Buruiană, nu-mi mai arde deloc de râs. Astfel de personaje pot patrona oricând, în opinia mea, pogromuri
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
se adună, iar șefii săi îl sar mereu când vine vorba de avansări, Matei trăiește o nouă depresie când își vede bucătăria invadată de dizgrațioșii gândaci. Se simte umilit ca om. Contemplând-și din exterior propria existență este curpins de scârbă de sine: "... aș fi vrut să nu bag în seamă nici apariția gândacilor de bucătărie în apartament, adică acele insecte scârboase care se strecoară pe întuneric, defilează prin farfurii, prin coșul cu pâine, pe untieră, prin chiuvetă, prin sertarul cu
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
-și elitrele chitinoase ca niște scârboșenii de nesuportat. Aș fi vrut să ignor totul, dar gunoaiele se adunau în jurul meu, și eu pluteam pe o apă împuțită în care nu puteam să mă bălăcesc fără să mă cuprindă o mare scârbă de mine" (p. 174). Daniel Drăgan este un excelent povestitor. Fie și numai din lectura citatelor de mai sus atrage atenția un stil limpede, expresiv, fără excese metaforice inutile. Fapt cu atât mai lăudabil cu cât autorul este și semnatarul
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
dintre lungile momente de tăcere și limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un straniu efect de ecou. Ștefan Iordache reușește să confere personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a imbecilității neaoșe, a lipsei de orizont într-un climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la trapeză am să-ți arăt eu unul venit abia de câteva zile la noi. Unul slăbănog și cu nasul mare. Zice c-a fost salamagiu la o fabrică de mezeluri, și-a postit nouă ani în șir de mare scârbă ce avea tot umblând cu mațe și cu carne de cal și de măgar. Și de alte spurcăciuni... Asta în fiece zi, și cu deosebire la sărbători, fie ele vechi sau mai noi. PAFNUTIE: Ptiu! Asta parcă nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de neiertat! De neiertat, m-auzi? Numai înfumurare și nechibzuință-i pe capul tău, de am ajuns acum să te urăsc! Trebuie să te fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înmormântarea feciorului, devenise foarte tăcută, nu vorbea cu nimeni. Numai ea și Dumnezeu știau prin ce trecea și cum mai trăia. L-am auzit odată pe tata, când vorbea cu mama, cum zicea: „Mă tem să nu moară, sărmana, de scârbă” Vorbele tatei m-au speriat și chiar îmi dăduseră ochii în lacrimi la gândul că bunica ar putea să moară. Ea, care nu încetase nicicând să-și plângă soțul, acum și-l plângea pe unicul copil, pe care-l crescuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică întunericul camerei, noaptea de afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se deschide și intră locotenentul. Toți soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
petrecut-o până undeva aproape de cameră, acolo s-au întâlnit cu președintele Uniunii, acesta a intrat în camera ei ca la el acasă, poetul nostru basarabean s-a uitat la președinte cu o urmă de admirație și cu una de scârbă și i-a spus: "eu am lucrat la preludiu și matale desăvârșești opera", președintele i-a rânjit și a spus tărăgănat, ardelenește: "nu-i niciun bai", nu se poate împiedica să se gândească la președintele Uniunii ca la un individ
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]