523 matches
-
încreștinarea fetiței, deci prin botez, copila s-ar putea face bine, îi mărturisește lui Costel că ar vrea să o boteze pe Daniela și să-i fie nașă, însă tânărul îi propune atunci să fie răsplătit în lei sau dolari. Scârbită, Emanuela se decide să meargă imediat la spital pentru a vedea fetița, însă acolo întâmpină o serie de bariere birocratice și organizatorice atât din partea funcționarelor spitalului, cât și din partea unei doctorițe înțepate, Maria Străinu, mai ales după ce aceasta află că
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
și lungimea vremii, și în scurt timp, mulțime de gânduri a ridicat în mintea lui, vrând să-l depărteze de la gândirea lui cea dreaptă (...) După aceea, vrăjmașul îi punea în minte plăcerea dezmierdării; iar el asemănându-se celui mânios și scârbit, de îngrozirea focului și de durerea viermelui își aducea aminte, și pe acestea punându-le împotrivă, rămânea neatins. Toate acestea se făceau spre rușinarea vrăjmașului, căci cel ce a socotit să se facă asemenea lui Dumnezeu, de un tânăr acum
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința? Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici sufe¬rință și nici durere pe care să nu le poți alina
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului și trageți la aghioase. Lăsați razele lui Soare-Împărat să-mi fure toate nestematele! - Am
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
mai recunosc, nici nu mai știu cine sunt. Nu exist decât ca să mă lovească, să mă acuze, să mă judece, să ia de la mine tot ce mi-a mai rămas, să mă împingă și să își întoarcă privirea de la mine, scârbiți. Își mută în silă privirea-vederea zdrențelor mele îi indispune, costumul lor scrobit și scump se va murdări dacă îmi ating rănile pline de puroi. Îmi mai smulg ceva-tot mai găsesc ei ceva de luat-urlând totuși că nu le dau suficient
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Hodoșan, că ești cu gura mare... Te găsești mereu să orăcăi ca broasca-n tău. Hodoșan desfăcuse pe drum o sticlă de Johnnie Walker din care îi îmbiase, cu generozitatea petrecărețului, să tragă cu toții câte o dușcă. Numai fetele întorseseră scârbite capul. O parte dintre cei veniți apucaseră spre castel pe jos, altă parte preferase să urce cu mașinile, între aceștia și Angela, care își conducea superba decapotabilă albă. Cei ce sosiseră mai devreme se risipiseră prin parcul impunătoarei construcții, năpădit
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
ieșind în grabă mare. Nici generalul nu mai comentă ordinul, ieșind din sală pleoștit și amărât. După el se grăbiră să se facă nevăzute și babele. Împărăteasa înfuriată rămase singură cu cei doi prizonieri legați fedeleș. Se uită la ei scârbită, mirată că ăștia n-au fugit, dar observă că, fiind legați, nu puteau să se miște. Se urcă pe tron, își așeză ținuta și le grăi privindu-i de sus: - Hei, nenorociților! Ce-aveți de spus? Ce-a fost în
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
toată splendoarea și hidoșenia ei. Avem nevoie de trecut pentru a realiza ce e prezentul și pentru a ne avânta spre viitor. Avem nevoie de impulsuri din când în când, opririle nu trebuie să dureze prea mult. Chiar obosiți, debusolați, scârbiți, sau prea entuziaști, nu avem voie să ne oprim. Ai privit vreodată trenurile cum vin și pleacă? Chiar dacă nu vezi gara ști că spre ea se îndreaptă. Ador să le privesc. De câte ori trec peste podul Grant îmi întorc privirea spre
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
la el, dar trebuie să o fac. Batjocora din râsul lui mă urmărea și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare fix, senin și pătrunzător
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
nu accept să fiu încornorat! - Ce spui tu... - Te-ai întins cu trei odată. Nu ți-a ajuns amantul! - Eu nu... - Italienii au investit la mine, stricato! Au poze. - La tine? Cum așa?! - Ai două zile. Adio! A ieșit mâhnit, scârbit și hotărât. Referință Bibliografică: SĂPTĂMÂNA ORBULUI (3) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂPTĂMÂNA ORBULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346477_a_347806]
-
neputință și stau cuminți sub patrafir, visând un rai ticsit cu îngeri... și trece toamna, singurică, atât de tristă și uscată, cu sânii goi, lipsiți de vlagă, ca un afiș electoral, pe care toți ar vrea să scuipe, dar trec scârbiți și intră-n bar. prin fumul gros se-ascute barda. în turnul Babel se-nfierbântă; un amalgam de limbi străine înjură, cântă și blesteamă și-n bruma rece de afară iau fantomele la trântă. și trece toamna, trece, trece!... și
ŞI TRECE TOAMNA, TRECE, TRECE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345039_a_346368]
-
unde-ai fost, dom`le, când predai limba română?!!? (-În Patria Mea, doamnă, LIMBA ROMÂNĂ!) Tăcerea vorbește în locul meu. Gura, în schimb, nu scoate niciun sunet. Lașa! Inutilitate: numele tău e România. Nichita se întoarce în mormânt a doua oară, scârbit și el, post mortem, de această lume! Și-acum,ȚEAPA LUI VODĂ : O fi, după 20 de ani, HĂRȚUIREA ROMÂNIEI, ultima găselniță a oamenilor politici pentru ieșirea țării din criză, iar ceilalți români habar n-au. Măi, să fie !!!!!! Referință
DEŞERTUL DE CATIFEA (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345394_a_346723]
-
eu că am ajutat-o în felul acesta pe tânți aia drăguță care, întotdeauna când matură scară și mă întâlnește, mă întreabă cât e ceasul. Pentru că văd că nu va da afară din casă pofta de fapte bune și pentru că, scârbit, constat că nu știți altceva decât să vă dați mari filantropi pe bloguri, sărind în sprijinul unor cauze nobile, doar pentru a vă face reclamă gratuită la sufletul mic, vă spun doar că o faptă bună nu trebuie întotdeauna să
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tânți aia drăguță care,întotdeauna când matură scară și mă întâlnește, mă întreabă cât eceasul. Pentru că văd că nu va da afară din casă pofta de fapte bune sipentru că, scârbit, constat că nu știți altceva decât să vă dați marifilantropi pe bloguri, sărind în sprijinul unor cauze nobile, doarpentru a vă face reclamă gratuită la sufletul mic, vă spun doar că ofapta bună nu trebuie întotdeauna să înceapă cu cuvântul
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată apă dintr-o cana de pe masă și facându-și semnul crucii, vru să intre iar sub pătură dar ceva o reține și începe să miroase aerul în preajma sa, făcând o grimasă scârbită, în timp ce privește atentă în jur. Atunci vede perechea de teneși murdari ce-i observasem alături de pat. Urmărindu-i mișcările, observ cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
uitându-se cu fereală la ceasul de mână. Mai lipseau douăzeci de minute până la sosirea autobuzului, dar i se păru o eternitate. Nu era sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce-i atinse obrazul, dar reacția contrariată a individului o determină să-și confecționeze imediat un zâmbet ștrengăresc, întinzându-i temerară obrazul. El o privi o clipă bănuitor dar brațul ei aruncat după gât atingându-i părul, îl
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
să vină ziua ca să-mi judec aprig frații, Tu aminte să-mi aduci că nu sunt mai bun ca alții! Că greșesc, spun vorbe grele și adesea mă-ndoiesc, Și mai am de făcut multe , mântuirea s-o primesc! Când scârbită-oi fi de boală refuzând să beau licori, Amintește-mi cum pe Cruce pentru noi ai fost să mori, C-ai purtat pe frunte spinii lumii care te-a trădat, Și-ai privit la cer spre Tatăl fără ca să scoți
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
douăzeci de metri, fața lui prosperă îmi acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colonie pentru a fi luat totuși! în seamă. Dar degeaba! Mai ales că, pe deasupra, era și bâlbâit și, când vorbea, împroșca în jur valuri de salivă. Așa că nu e de mirare că această mogâldeață, pe lângă care treceai pe stradă întorcând scârbit capul, a ajuns să urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa expoziție de acuarele și nici chiar faptul că a salvat un copil de la înec nu l-au putut integra în societate. (Ba, despre povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot Baudelaire În Elogiul machiajului: „Treceți În revistă, analizați toate acțiunile și dorințele purului om natural, și nu veți găsi decât lucruri Înfiorătoare. Tot ce este frumos și nobil e rezultatul rațiunii și al calculului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prozator, oarecum din familia Ion Băieșu - Teodor Mazilu, cu unele tușe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt trecute în revistă, cu o răbdare nevrotică și ură scârbită, medii diverse: cancelaria de provincie (mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea Marea amărăciune), autostopiștii, tâmpirea programată a elevilor (dar și a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul își plasează acțiunea pe ultimii metri ai regimului
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Cu timpul o să înveți să ne cunoști. Noi oamenii facem și lucruri necugetate. - Zuul crede oameni nu importanți. Mâine oameni face alți oameni. Dar oraș multe edificii, multă muncă, multă inteligență. - Etete, unde stătea marele admirator al arhitecturii clonelor, pufni scârbit Bella. Știi ceva, pe planeta asta sunt două orașe. A, și mai nou un ditamai deșertul radioactiv. Dar în rest puteți alege orice loc doriți. Făceți-o însă mai repede. Oamenii vor să vadă cum o să trăim împreună. Locuitorii Tengysului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de luptători imperiali se materializă Oksana, care ținea în mână două pumnale pe care se mai putea încă vedea sângele luptei crâncene care se dăduse în psiac. - Să nu faceți vreo prostie! mârâi femeia. - Să revenim, spuse calm Xtyn, aruncând scârbit cadavrul lui Bella. - De ce l-ai omorît? întrebă calm extraterestrul. - Zuul, Zuul, atâția ani petrecuți printre oameni și încă nu ai învățat cine suntem cu adevărat. Noi facem doar arareori de două ori aceleași greșeli. Pe împărat l-a ajuns
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au lipit ochii de un cărucior roșu aprins, cu un coviltir superb, cu buline. Ar arăta foarte bine pe King’s Road. — Sau pernă de gravidă? — Nu. — Intenționezi să folosești o pompă de sîn electrică? — CÎh. Mă trag ușor Înapoi, scîrbită. — Da’ chiar Îmi trebuie așa ceva? Ooo, uite, au cizmulițe de cowboy! — Bex... Suze așteaptă să mă Întorc. — Ești conștientă de faptul că a avea un copil Înseamnă mai mult decît să-i cumperi haine, da? Sper că ... știi ce te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]