756 matches
-
chiar fata care mai ieri-alaltăieri refuzase să fie cu el. Și nu era singură, asta era și mai și, iar când privi mai bine, lui Abdulah îi veni să moară de scârbă. Tipa era însoțită de un alb atât de scîrbos, atât de urât, încât Abdulah aproape că vomită. Tipul era pur și simplu diform, avea un nas plin de bube, iar sub el, și asta i se păru de departe cel mai enervant lucru, o mustață de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mișca. Era exact ca și cum am fi umblat într-o cu totul altă metodă, una în care, după cum mi se părea mie atunci, orice cale a logicii ar fi fost părăsită. Ne afundam în covorul roșu devenit dintr-odată moale și scârbos și ne clătinam, surpându-ne, încet, asemeni edificiilor pe cale de a se răsturna ale umanității muribunde. Dădeam să ieșim. Numai că, dintr-odată, lucrul acesta nu mai era atât de ușor de făcut. Cei care până acum ne priviseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
doar atunci când ea apare ca rezultat al unui fel de a trăi ușuratic. Ar fi fost suficient să-mi prezint trăirile cu o vagă notă de profunzime și de visare, ca toate faptele cu care mă lăudam să devină crude, scârboase, fără nici un fel de justificare. Sonia era primul om în fața căruia nu simțeam nevoia să joc rolul de tânăr vesel și ușuratic. Pentru ea eram pur și simplu un băiat gingaș și visător. Dar tocmai acest fapt care, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu-mi pasă de un străin. Aș vrea să știu că moare în mizerie, sărac și flămând și fără nici un prieten. Sper să putrezească de vreo boală scârboasă. Am terminat cu el! Mi s-a părut că acum ar fi fost potrivit să spun ceea ce sugerase Strickland: — Dacă vrei să divorțezi de el, e dispus la orice pentru a face posibil divorțul. — Cum adică, să-i redau libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
N-am putut să-mi stăpânesc un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a avut darul extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului Neapole sub luna galbenă sau a Coborârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cuprinde pe un om condamnat să se compare cu doctorul zdravăn și sănătos care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja desfigurată de boala aceea scârboasă. — Și ei știu? întrebă într-un târziu Strickland arătând către cei de pe verandă, care ședeau într-o tăcere neobișnuită, inexplicabilă. — Băștinașii cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în când, a văzut că am bani și nu-mi prea dădea nimic pentru fată, pentru fiică-sa... (Film de neamator pe ecran, făcut de detectivii particulari, fata se întâlnește cu Străinul, se sărută, o mângâie cât se poate de scârbos, o ia în mașină și o duce la el, intrarea în aceeași garsonieră, sunt urmăriți de mașina detectivilor.) Eram sigură că o să o văd pe aia mică la o înghețată cu fetele sau că era la vreun examen, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
E drept că se cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul, simțise nevoia să se curețe puțin de gândurile negre, de îndoiala care-l chinuia, și, de ce nu, chiar de povara misiunii cu care-l însărcinase Contesa. Individul ăsta scârbos... rewind: omul ăsta șters, care, absolut din întâmplare, îi salvase viața împingându-l din fața unui tramvai, individul... omul ăsta urma să fie marele proiect al Contesei, și el nu avea încă puterea să se desprindă din mrejele ei, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pornografice. Cum ar fi putut să-mi scape? Nici măcar nu încercase să le ascundă. Să lovești un om peste față, să faci să-i curgă sânge din gură, să-l ameninți cu un baston de cauciuc, să-l faci degenerat scârbos și apoi să te autoservești cu niște cărți porcoase de-ale lui - asta însemna să fii în Kripo. Ne-am întors la mașină. — Îl cunoști pe Poliza ăsta? l-am întrebat. — Ne-am cunoscut, răspunse el. Ce vă pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann, trebuie prin urmare să fie considerați dăunători pentru afacere. Urâțenia, pe de altă parte, atunci când se oprește la mică distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie neapărat să constituie un dezavantaj profesional. Astfel că Vogelmann, a cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar fi fost cele două sau trei minute care se scurseră între finalul reprezentației lui Weisthor și aprinderea luminii, cred că i-aș fi împușcat pe toți acolo unde erau: Weisthor, Rahn, Vogelmann, Lange - rahat, aș fi omorât întregul grup scârbos pe care îl alcătuiau doar așa, din pură plăcere. I-aș fi făcut să ia țeava pistolului în gură și le-aș fi zburat căpățânile la rând. O nară în plus pentru Himmler. O a treia orbită de ochi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai dezgustător. Nu puteam să văd exact ceea ce avea loc și nu se rosteau cuvinte. Dar zgomotele a doi bărbați angajați într-un act homosexual sunt inconfundabile și m-au scârbit. Când în cele din urmă și-au adus comportamentul scârbos la finalitatea-i zgomotoasă și au plecat chicotind ca un cuplu de școlari degenerați, m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum să devină un animal platonician în stare de o ascensiune dialectică care să-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
DIN FĂT-URÂT nu râd cu voi - gândesc posomorât să-i fac iar Neam lui Făt-Frumos - nu Făt-Urât... gândesc că Neamul meu e Craiul Caloian n-are nevoie - deci - de vreun „bădic Troian”... gândesc - turbat - că din împărăție azi am ajuns - scârboși - păducherie - și cum credința-n soarta de eroi ar ridica iar Neam - măcar din Doi: Adam și Eva-au fost și sunt valahi - mereu deci viu izvor nobleții să-i dezgropi nu-i greu dar crede - crede-n viforoși martiri
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
La Singapore este interzisă vânzarea de gumă de mestecat. Cine este prins... chiar cu „ea în gură” (n-am zis „cu rața”!) este amendat imediat. Interdicția vine din anul 1983 când datorită rezidurilor lăsate de gumă de mestecat orașul era scârbos de „lipicios” (să nu uităm că suntem aproape de Ecuator!) nu numai pe tălpile pantofilor care călcau pe caldarâm, ci și scaunele din autobuze, balustrade, butoane de sonerie sau de lift. Atunci i s-a propus primului ministru din acea vreme
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
aceea pentru că vreau să-i întorc la Mine!' ”. Am ajuns în America, dar acolo ne-am înhăitat cu niște români înrăiți în băutură și în lucruri de nimic. Am început seară de seară cu băuturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scârboase care există în lumea aceasta. La discoteci le plăceau femeilor de noi pentru că eram frumoși și înalți. Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu știam că dansez pentru diavolul și lărgesc împărăția lui. Ajungeam acasă de la discotecă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
-și descarce nervii ”con queste putane” și apoi să le lase acolo pe bancă, neștiind unde să le ducă. Acel șobolan laș și beat care o târa pe ea, a așezat-o pe următoarea bancă și și-a întins labele scârboase să o pipăie, însă nu a avut timp deloc să-și facă meandrele. Ea fiind perfect trează și-a adunat forțele și i-a ars în plin o lovitură într-un punct foarte vulnerabil pentru el și în același timp
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
creierul de frig, de silă, a batjocură ... și Gabi aștepta o soluție, Doamne! Băi Gabi, mă lași? Nu știu ... îi bagi sub pernă. ─ Ce? Sub pernă? Ești nebună fată. Du-te-n ... Vulgaritatea ei mă lăsa rece. Rece? Gabi era scârboasă când vorbea. Crescuse cu tată, cu frați, cu băieții de la bloc. Trebuie să învăț limbajul lui Gabi. Îmi era dor de pictură, de poezie. Aveam poftă să scriu. - Elena! Elena, dormi? Hai la masă. Încerc să mă ridic. Porunceam minții
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
și ai săi făcuseră cererea pentru documente, însă nu se aprobase și deci trăiau cu teama că pot fi prinși și expulzați sau chiar mai rău, de când se dăduse acea nenorocită lege Bossi-Fini. Când într-un târziu vede acel animal scârbos cu numele de Nicola că se întoarce de pe plajă încheindu-și pantalonii fără rușine, cu cămașa în dezordine, a simțit că o apucă vomitatul și tocmai vroia, să plece ea în căutarea acelei fete, să o salveze cumva, când vede
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
străinătate primeai cât îți da proprietarul bordelului și ce-ți mai lăsa clientul! - Îți lăsa euroi, că de aia te numești Profesoară! Și pe deasupra îți satisfăceai plăcerea pe banii altora! - A dracului plăcere când nimeream câte un babalâc, fleșcăit și scârbos, de-i curgeau balele din gură când mă pupa. - Dar aveai noroc și de tineri frumoși și eleganți. - Drept să-ți spun, așa-i! Era câte unul de mă lăsa paf și îl rugam să mai treacă pe la „familia” noastră
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
a ei mână Frâul tău a ta viață. Du-o unde vrea să meargă! Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă, Iar când frâul tău îl strânge, de-ți trosnesc dinții din gură, Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură. Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți, fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
mai surprinzătoare locuri de pe corp. Totuși, este de remarcat că noul context social influențat de acest nobil concept favoriza în mod deosebit categoria cea mai răspândită a împătimiților și anume pescarii. De la niște nefericiți undițari care mâncau cu bestialitate produsele scârboase ale acestei înjositoare activități ajunseseră acum pescari sportivi, sportsmeni, cum se rostea în cluburile elitiste. Și nimic nu putea fi mai plăcut decât să fii considerat sportiv în timp ce stăteai tolănit la umbra unei sălcii, trăgeai alene din țigară și vârtos
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]