223 matches
-
senin.) PARASCHIV: Vrei să vin lângă tine? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Vin, Maco, vin... (Își ia trompeta și vine lângă MACABEUS; îi ia capul în brațe.) PARASCHIV: Așa... (Îl mângâie pe cap.) Așa e bine? MACABEUS: Da... PARASCHIV (Îi scarpină ușor scăfârlia.): Și eu mă simt ca o pasăre... Auzi, Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS: Da, da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl scarpină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dai și lor drumul în libertate? Mă tem că acum, mai ceva ca pe vremea dinozaurilor, când ne adăposteam în peșteră; cum cineva scoate capul la lumină, fiii întunericului, cu forță și lăcomie, dacă nu-l înghit, îl pocnesc peste scăfârlie de nu se mai ridică în vecii vecilor! Și oare, mă rog, nu e nimic de făcut? Poate că da, poate că nu!... Eu nu am curajul s-o fac, însă pe primul nefericit pe care-l voi întâlni în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
după nicio săptămână, s-a întors iar la spital. Îi căzuse în cap, n-o să-ți vină a crede, o rață sălbatică, moartă în timpul zborului. Făcuse înaripata stop cardiac și nu mai găsise un alt loc de aterizare decât pe scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit voios spre casă, dar o bucățică rebelă din aripa mașinii zburătoare a atins-o pe cucoană, unde altcumva decât în scăfârlie, pe când se ocupa cu grădinăritul recreativ. A fost internată, vindecată și, iar n-o să-ți vină a crede... Nici nu știți cât de mult mă bucuram că, măcar pentru câteva clipe, gimnastul nostru profesionist se ocupa numai de educația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în mâinile inamicului, cum faci, cumetre? Ridici mâinile. Nu? Și, ca să rămânem prieteni, așa voi face și eu în această clipă. Mă predau cu arme și bagaje... Și știi de ce? Așa-i că nici pe departe nu-ți trece prin scăfârlie? Fiindcă astăzi - sper doar - să închei discuțiile cu bătrânul și...” “Dă, Doamne să fie așa cum îmi spune inima asta păcătoasă, amice!” - și-a încheiat prelegerea gândul de veghe. “Să te audă Cel din Înalturi” - am răspuns eu, cu suflet tremurat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de rugăciuni al credinciosului. Pe cei care nu cred în El, eu cred că-i lasă în pace, fiindcă observ cum toți răii, hoții, tâlharii țării acesteia, prosperă iar credincioșii sparg dușumelele bisericilor, bătând mătănii și luând mereu bobârnace peste scăfârlie, tocmai de la Cel care ar trebui să-i protejeze. Ca să mă dau și eu mai cu binișorul pe lângă Dumnezeul tuturor văzutelor și nevăzutelor, am început prin a¬i citi cartea Lui, care cică i-a dictat-o personal secretarului său
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mancunian, bănuiam. Fiona spuse: — Deloc. — Câți ani crezi că are? am întrebat eu încet, în timp ce-l vedeam cum intră, fără să șovăie, în apa mică înghețată. Șaptezeci, optzeci? Peste o clipă, se scufundase și nu i se mai vedea decât scăfârlia înroșită săltând. N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți facă greutăți. Eu voi fi în spatele vostru. Aveți o oră la îndemână. Trestie i-a făcut semn lui Limbosu și au pornit spre șosea. După un ceas, s-au întors. Ce ați observat? a întrebat Toaibă. Totul este în scăfârlia Limbosului. Ei! Dă-i drumul! Trestie îl urmărea de pe notările codificate făcute de el. Ia vezi, sergent Limbosu, că ai uitat de un grup motorizat - sigur de mare comandament - în frunte cu o tanchetă, care a trecut ultimul... În sens
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete? Aș vrea să muncesc undeva, să pot câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da’ era prea greu și s-o lăsat păgubaș. Nu știa ce-i greul cu adevărat, de asta s-o lăsat. Cred că ai dreptate, că după cum știi nu s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute lumea pe covoraș, să se micșoreze, face bing bang prin scăfîrlie, uite-i pe strămoșii oamenilor viitorului cît sînt de inteligenți, vorbesc deja telepatic, ca-n viitor. Cu mîinile. King Kong evadează. Există și o diferență vizibilă Între film și literatură. Amândouă au evoluat ca stil. Ca tehnică. Diferența constă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme încoace? Doar n-or fi gânduri ca la toți oamenii, pentru că ție îți țopăie prin scăfârlie doar sticleți. Unde sunt sticleți nu-i loc pentru cucuveici, Pâcule. Lasă cucuveicile și spune ce îți umblă prin cap așa...de o vreme? Mă gândesc ce am să fac eu când n-oi mai putea cărăuși. Si ce ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe prostii ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente în opera Amintiri din copilărie. Asemeni celorlalți uriași, deși un personaj
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Alb: „[...] o dihanie de om care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne [...] avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de o palmă. Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult..” (p. 257
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
știe nimic concret) la Institutul de Arheologie din București. Iar înverșunarea cu care îi atacați pe toți cei care vreau să vadă chipurile străbunilor gravate pe multe din ele făcîndu-i nebuni, dove- dește frica de moarte ce v-a cuprins scăfîrliile tembele. Fără să știți ce scrie pe ele, după ce v-au dat în clocot zoile din tărtăcuță, ați spus că sînt false pentru că ,,nici o piesă nu a fost găsită în săpături”, de parcă adevărul se află numai în hîrlețul arhe- ologului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se întîmplă destul de des, însă nu se poate compara cu accidentul indianului, avînd în vedere că ghizdul fîntînii cașalotului era atît de lunecos. Unii oameni plini de perspicacitate ar putea, însă, întreba: „Ă Cum vine asta? Ne spui întîi că scăfîrlia cașalotului e partea lui cea mai moale și mai ușoară, cu o țesătură ca de dop și după aceea o faci să se scufunde într-o stihie cu o densitate mult mai mare decît a ei! Te-am prins!“. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Asta-i treaba noastră! Ă Bine, cinstiților preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le răsfrîngea ecoul și, atunci, profitînd de prilej, mi-am încheiat grabnic propriile măsurători. îmi propun acum să vă înfățișez aceste măsurători. Dar, mai întîi, țin să subliniez că nu am libertatea de a vă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]