718 matches
-
își revăzu dealurile molcome ale Ipoteștilor, codrul, văile, izvoarele, nopțile cu lună și cele fără lună când hoinărea pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scârțâia-n aerul rece-al nopții cumpăna de la fântâna din vale, parcă auzea zbieretul mioarelor când se-ntorceau seara de la pășune, ciripitul păsărilor, foșnetul lin al codrului în jocul
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ceea ce realizează profesional. Prin sufletul ei, ca prin lunetă, se privește floarea lumii melosului românesc! Se impun azi măsuri igienice și etice, pe lângă cele estetice, față de cântecul adus sub atotpătrunzătorii bani. Chiar și atmosfera spectacolului se cumpără! Banii și ideologiile scapără în locul chibritului spiritual, iar înflăcărarea vine cel mai adesea nu de la puterea de expresivitate etică, estetică, artistică și culturală, ci de la multe alte congruente cum ar fi de pildă extazul electoral! Din relația organizatori de spectacole, impresari, artiști, public și
DOINA MIREA. CÂNTECELE, SALVE ALE VICTORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1435820273.html [Corola-blog/BlogPost/343331_a_344660]
-
vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine în parc, copacii desfrunziți, iarnă bezmetică. Oglinda verii, cerul reflectă senin aripi de păsări. Noapte magică, scapără cerul lumini, e iarăși Big-Bang. Lacrimi de dor, fire de nisip auriu pe unda lunii... Marea spre seara- albastrul de sepie, explozie a luminii... Ramura albă, surâsul primăverii, numele tău scris Marea spre seară, albastru de sepie, crepuscul solar... Lacrima
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Haiku_de_gigi_stanciu_gigi_stanciu_1336638475.html [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. În liniștea mare a cuprinsurilor, s-a auzit în depărtare sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se. Balta scăpără de bulbuci. Și painjenișul de stropi ne învălui brusc, apoi se liniști asupra noastră o ploaie călduță și totuși răcoritoare. Stând cinchit la marginea ostrovului, am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adâncuri suiau în zigzaguri
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
chiar dacă unii comentatori ar fi predispuși să le includă cu maliție în „lirosofie”, în „polirică” etc.) să anunțe o spectaculoasă evoluție." - Ioanid Romanescu, prefață la volumul "Iluzia necesară", 1993 Un poet adevărat "Leo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înaltă Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l păzească
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
o spun - a lui Arghezi sau Blaga, prin această capacitate de a aduce cerul pe pământ, ca să zic așa sau de a ridica pământul către cer, cum face Eminescu: „Sara pe deal buciumul sună cu jale / Turmele-l urc, stelele scapără-n cale”, deci merg mai departe pe stele.”
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
și pribeagă Sub cerul înghețat de stele, E luminoasă și înaltă Cât gândul unui braț, E-ntinsă și înflorită Corabie din ochiul, înfiorat de o ispită. Veșnicia, așezată pe un plai Rămâne nuntă, Gură de rai Prin care respiră apele Scăpărând lumină Prin vocile arborilor de munte Când brazii îngenunchează în verde Când vatra plesnește divină Iar pietrele se mișcă rotund La chemările Soarelui plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
stradă. Am auzit ușa liftului, apoi soneria și i-am deschis. Avea în mână o sticlă de șampanie foarte rece și un pachet în care părea să fi fost o carte. M-a tulburat chipul său disperat, ochii aceia unici, scăpărând scântei de antracit; din nou am simțit că acest om coborâse parcă din altă dimensiune și s-ar fi aflat printre noi într-o mare grabă să-și termine misiunea prin mesajele exprimate în desene, culori și mai ales în
Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
chipurile lor oglindeau atâta răutate și erau atât de înfricoșătoare, încât oricine le arunca o singură privire se prefăcea în stană de piatră” . Eriniile, născute din sângele lui Uranos mutilat înghițit de Geea, au „ șerpi veninoși încolăciți în jurul capetelor, ochii scăpărându-le de o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite și miros puturos” , iar Sfinxul este un monstru jumătate leu, jumătate femeie. Se poate vorbi, prin urmare, de o construire
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Samuil Micu și poetica traducere a lui Petru Creția, pentru a evidenția că textul cărturarului blăjean, deși într-o ediție canonică sau critică, are frumuseți poetice, un ritm ce îngăduie așezarea lui sub formă de vers alb, iar cuvintele arhaice scapără și luminează sensuri profunde. Episcopul Ioan Bălan al Lugojului și-a luat osteneala, așa cum aflăm din cartea Lanțuri și teroare a P.S.Ioan Ploscaru, de a transcrie în alfabet latin Biblia lui Samuil Micu, având gata prin anii 1940-'50
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
-l la burta lor să se hrănească. Aruncă apoi puțină mâncare în bazin și se iscă un război în trei, iar albii câștigă. După o lună de la cumpărarea bazinului conectează proiectorul holografic cu chipul lui, sarcastic, cu ochii albaștri care scăpărau. Iar portocalii au terminat ultimii de înfățișat chipul pe castelul lor, iar imaginea pe care o sculptaseră era grosolană și caricaturală. Organizează o petrecere, la care invită 30 de persoane, printre care și pe Wo și Shade. Dar vine decât
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]
-
pământ frământat în sânge"". Aici el rememorează momentele luptei din 14-15 decembrie 1467 între oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și cele ungurești ale regelui Matia Corvin, terminată printr-un ""așa măcel, că urla valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau bieții unguri, tot de Ștefan dădeau"". După cum relatează scriitorul, ""pentru amintirea acelei biruinți, Ștefan a ridicat în Baia Biserica Albă — la ruinele ei, țăranii cu dare
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de prezent era absurdă, în termenii viitorului. Păsărelele pădurii ciripeau și triluiau deasupra capului lui Hiyoshi. El, însă, nu vedea roadele din copaci pe care le ciuguleau păsările. Când ieși în sfârșit din pădure, Koroku era bine dispus. Ochii îi scăpărau de ambiție. Iar chipul său, care se încorda când afla despre probleme, încă mai era înroșit de emoția unei vești importante. — Unde-i călugărul? întrebă Hiyoshi. — A ieșit din pădure pe altă potecă. Koroku îl privi pătrunzător și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceri permisiunea de a vă preda nouă. Ce prostie, să ne cereți să capitulăm și să plecăm! Nu vezi că suntem hotărâți să rezistăm până la sfârșit? Trebuie că ești nebun, de vii aici să vorbești asemenea aiureli! Ochii celorlalți călugări-războinici scăpărau de emoție, în timp ce-l priveau încruntați pe Ittetsu. După ce-l lăsă pe abate să spună ceea ce avea de spus, Ittetsu începu să vorbească rar, calculat: — Sfântul Dengyo a înființat acest templu pentru pacea și conservarea Casei Imperiale și pentru liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prinse și mâncate, iar cele rămase încetaseră în ultima vreme să mai vină la castel știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, sucurile gastrice începeau să le curgă și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Genba avea să poată distruge trupele lui Hideyoshi cu atât mai ușor, fiind obosite după lunga călătorie. Din acest motiv, își declarase hotărârea de a rămâne pe Muntele Oiwa i nu părea nicidecum dispus să se răzgândească. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul de așteptare al războinicilor din camera alăturată, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lumea îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, aromat cu izul laptelui mamei sale. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
noastre nemăsurate... Simții în euforia acelor clipe o mână care mă apucă de ceafă și începu să mă mângâie insistent și dulce... Un îndemn, o sugestie, o trezise din tăcerea mea însingurată... Ochii ni se întîlniră în întunericul în care scăpărau scântei albastre și roșii, alungate violent de orbitoare explozii albe și verzi. Un chip îngrijorat mi se alătură: "Ce faci tu, sufletul meu?! La ce te gîndești?" Ne îmbrățișarăm, ne chinuirăm obrajii, urechile, gurile într-o mută contopire. Ea mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Literatura populară sau Palavre și anecdote (1882), Eminescu nădăjduia că „autorul lor își va continua lucrarea, în care arată talent și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B. nu va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în albastru. Dacă am avea un imn, care n-ar fi, ca aiurea, pe muzică de Strauss, ar trebui să-nceapă așa: Uitați-vă și
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil. O adevărată sursă de inspirație. Fără imaginație, nu sîntem nimic. Asta spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi asta. — Mirosul, Susan. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atentă a Textului. În orice caz, când Cilindrul se reumple cu Energie, Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și realizează Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]