700 matches
-
-l pe Sfinx să escaladeze singur muntele. A mai făcut-o și altă dată. El are experiență. Piatră: Astăzi e timpul „să pun și eu prima piatră“. Păpădie: Numai „să nu calci în piatră seacă“. Piatră: Eu nu „fug de scapără pietrele“ din fața greutăților. Păpădie: Acum de ce „arunci cu piatra“ în mine? Piatră: Nu este cazul, pentru că o faci singur. Păpădie: Eu te sfătuiesc să stai la poalele muntelui, pentru că văzduhul e încărcat de nori. Sfinx: Și va ploua cu piatră
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii prind iar să scapere ca să mă apere de ce va fi. Nu în zadar sufletu-mi buciumă, în ce se zbuciumă ningând cu clar. Nu am să plâng chiar dacă-n clipele ce vin arìpele am să le frâng. Va trece? Când oare s-a stins
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
izbutea doar s-o iubească... Disperat s-a cufundat tare în băutură, Multi motani îl băteau acum pe bătătura, Nu mai speră, mândrie nu mai avea deloc, Si devie așa atlet și cam pe la mijloc.. Credea profund că norocul îi scapără, Râul ce-i venea și potopul ce i se cațără Pe el, dar iată că ea Unică l-a remarcat, Vedea că-i Motanică bun, el s-a deblocat, Pe loc a trecut la ațâțat.. Referință Bibliografica: Motanul încălțat.. / Valerian
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
visătoare legănată de-o frunză tânără, viseară nepăsătoare la zboruri albe (Cu brațele pline de muguri). Este o poezie plină de avânt juvenil care îmbie la dragoste, la rod, la un „poem în devenire”. Poveri, biciuriri de gânduri, tăceri ce scapără întrebări, furtuni iscate „din nepăsarea clipei”, ochii răniți „de fulgere străine”, toate acestea își pun amprenta pe suflete ( Cum plânge cerul în noroi). În aceste circumstanțe, până și cuvântul e înstrăinat, și lumina e smerită și, în liniștea severă a
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Simona Gherghe: superbitatea și rezistența emisiunilor Eternul sex frumos e cel mai în stare a menține prejudecata timpului, acolo unde este, și a o scăpăra acolo unde mocnește, a depăna și desdepăna mosorul cu secunde cât anii, cu ani storși în secunde! Eternul frumos feminin e îngerul vieții, dar poate fi și ghintul de pușcă al îngerului morții, e arcul, săgeata și îngerul iubirii, dar
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
din vremuri amare, Purificau oamenii simplu, prin scufundare! Sub privirea blândă a lui Dumnezeu M-am scufundat în mare de trei ori și eu Nisipul din adânc, atins de mine s-a argintat Mii de steluțe în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția sfruntătoare peste sat a Vârfului Crucii la Rucăr - și apoi începe destăinuirea. Cu firul roșu o începe, acest fir mătăsos de culoarea amurgului ce scapără granitul munților din preajmă, cu irizări argintii și opalescente prelinse peste freamătul complice al codrilor, care-i sunt martori de când se știe și care-i găbjesc truda ca pe un trofeu după care vreme îndelungată atât a alergat. Nostimă și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește misterios cu timpul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
totul fiind un joc sentimental. În scrierile din această perioadă, Asachi folosește maniera lui Monti, cum constatăm în „Cântarea vaporului pe Dunăre”:„O fiară marină,/Cu aripi rotunde/ Despică spumele,/Luptând cu unde./ Pe luciul apelor/Repede fuge,/Ochii îi scapără/ Și gura-i muge”. În anul 1812, iunie, îl găsim pe Asachi la Iași, referendar la Departamentul Afacerilor Străine, în timpul domniei lui Scarlat Calimachi. Înființează o clasă de inginerie și hotărnicie în limba română, apoi un curs de matematică, geodezie
GHEORGHE ASACHI de ION C. HIRU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366192_a_367521]
-
sub umbra viței de vie. Era perioada când locuiam cu chirie la o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-� -vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos. De acest univers m-am despărțit cu greu. În vara lui 1958 ne-am mutat în casa noastră de pe strada Parcului. Construită de
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-� -vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos. De acest univers m-am despărțit cu greu. În vara lui 1958 ne-am mutat în casa noastră de pe strada Parcului. Construită de părinți, pe credit luat de la bancă. Dar din păcate edificiul nu a
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Autorului patimi de dor Doi cai, două patimi aprinse de dor trec prin zarea aprinsă de lună, dalbe iubiri prinse-n vrajă și zbor astăzi în inima noastră s-adună. Doi cai volburați în săruturi se prind și trecuturi le scapără-n coame rebele și prin vieți ei tot trec și tot trec nechezând și la ei mă tot cheamă-n spre stele. Îi tot văd în lucirile albe-ale apelor vii când plecată-n apus mi-este luna caii mei, caii
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă suprema luptă și cu prăbușiri în vis, îi vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere -săgeți de moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să fie, corbul cel
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
Nu a știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia.Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea , s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că ,Doamne, Te
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
în pumni rugina Cum printre ramuri goale țipă ciuma Când noaptea-n dans de iele-și toarnă vina? Nu simți în tâmple șoapta clipei mute Închisă-n cerc de foc, arzând sentințe Cu tălpi de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
de discuri pe degetele mici în câmpul de floarea soarelui. *** O liniște adâncă, adâncă ... se aude cum cade carnea de pe oasele leproșilor. *** Spre zori greierii, declanșate sisteme de alarmă la pulberăriile nopții. *** Unghia lunii atinge harfele plopilor 1200 de carate scapără în privirile lupului hăituit printr-o plantație de fulgere negre. Cizmele vânătorilor calcă peste universul concentraționar al pânzei de păianjen. *** Pe limba ei rubinie cât felioara de portocală încearcă bufnița tăișul morții. În poligonul de tragere cineva ia pulsul unei
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
din vremuri amare, Purificau oamenii simplu, prin scufundare! Sub privirea blândă a lui Dumnezeu M-am scufundat în mare de trei ori și eu Nisipul din adânc, atins de mine s-a argintat Mii de steluțe în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
contemporane de a deplasa accentul cuvântului, în virtutea valorii lui expresive, de la ansamblu către funcția sa existențială. Fluxul sensibilității spontane răspândește o lumină fantastică cu reflexe lirice fascinante: Iau muntele-n brațe,/ mi-e dor/ de-o spovedanie lungă.// Inima - amnar scăpărând / pe cremenea mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
ciomegele ... arme absolut tradiționale în marile noastre războiaie de de-a lungul istoriei, cum ar fi Posada, Mesada, Monada și Fațadă! Că doar nu erau să facă fețe-fețe în loc să facă față în aceste confruntări din interiorul universului moral, în care scapără lozinca riguroasă a localizării în spațiul istoric, pentru că de posteriorul iluzoriu al alianțelor universale erau sătui, pen'că li se întorsese de nenumărate ori și, înafara de Possada, mai aveau Extrăda! Cu toate astea, timpul le spunea văgăunenilor că trebuiau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > LITOGRAFIE, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 567 din 20 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Litografie Mă fascinau litografiile cu oceanul în furtună, cenușii imagini ce scăpărau sub frunte lumini, copil fiind trimiteam scrisori la lună sperând c-o să crească o casă pentru mama din crengi așezate de mine și rădăcini. Larousse între pagini puse la ierbar Stânjeni de păsări își luau zborul iar ciorile de pe case
LITOGRAFIE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356869_a_358198]
-
sub umbra viței de vie. Era perioada când locuiam cu chirie la o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-� -vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-� -vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
Că pe celealalte le-au luat de mult ----------------------------------------------- Dacă plouă, nu e soare N-ai umbrelă și te udă Nu mai dai la caracudă Și nu te mai duci la mare; Inculpatul cu breloc Nici nu se mai apără Acuzarea scapără Un amnar ce nu ia foc Apărarea la un șah Ți-o aduce doar atacul Dacă știi să dai cu tacul La viteza de doi mach Ce-o să faci dacă oftatul Îți retează tot elanul Și nici renul, nici elanul
CU CAGULELE LĂSATE de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355209_a_356538]
-
-se sub umbra viței de vie. Era perioada când locuiam cu chirie la o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-à-vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
la o rudă pe strada Leulești, actualmente Kogălniceanu, vis-à-vis de Liceul Agricol. În curtea acestei școli ne jucam până seara târziu când apăreau stelele, iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]