267 matches
-
apele, copacii se desfac fără moarte. 9 Geo Dumitrescu, '"Libertatea de-a trage cu pușca", "Nevoia de cercuri", E.P.L., 1966. 10 Mircea Tomuș, "Carnet critic", pag. 75. 11 "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, îți strig mereu cu mâhnire adâncă și teamă: / ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" 12 Carlos Bousono, "Teoria expresiei poetice", Editura Univers, 1975, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crede că cel ce merge la fîntînă mîncînd uită toate ce are să facă. După mîncare, trebuie a șterge imediat masa, căci la din contra, femeia, ducînd ceva la tîrg de vîndut, nu va putea vinde. Să nu mănînci nimic cînd scapătă soarele, căci vei face caș la gură (albețe ce se fac de-o parte și alta la încheietura gurii). Poporul crede că nu e bine a mînca din bucățica de pîne din locul de unde a mușcat altul, că la din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
berbeci; iar dacă-ți vine o femeie, atunci au să fete numai miele. Să nu faci sara ghem, că după cum se învîrtește ghemul, așa se în vîrtește oaia (căpiază). Să nu lucrezi marți sara, că căpiază oile. o După ce soarele scapătă, unii ciobani nu mai vînd nimic din productele oilor, ca să nu le moară din oi. De dai sare sau oțet după asfințitul soarelui îi cu primejdie pentru oi, din cauza lupilor. Oaia dată cu sufletul mortului pe cealaltă lume se udă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și aceasta este convingerea că numai valorile spiritului ne pot salva din acest cutremur care amenință condiția umană"50. Pentru Sábato, Dumnezeu este în fiecare din gesturile de iubire pe care le fac oamenii, ca, de exemplu, acea femeie care, scapătă din spitalul de psihiatrie cu dorința de a-si caută iubitul, fură o locomotivă și pornește în căutarea acestuia. Dacă ați ști ce este dragostea, m-ați lasă să-l urmez", îi spune ea funcționarului care o reținuse pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intervenție a intendenților. Motivul acestei decizii era necesitatea ca orașele să fie bine administrate, pentru ca supușii să și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație. Ludovic nu a putut uita lipsa de loialitate a nobilimii în timpul Frondei și a încercat tot mai mult să le diminueze puterea. Sistemul de plată a dărilor era total inechitabil. Țăranii și artizanii trebuiau să plătească o taxă
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
măcar un prieten adevărat, așa, pe viață, bun de pus la rană când îl doare, dar de nădejde și la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-te în lungul uliței. E cineva după noi? La patriarhie bătea toaca de vecernie. Cei doi aproape alergau pe străzi spre port. Din când în când, încercând să fie elocvenți, se opreau și-și făceau cruce cu gesturi mari. Soarele scăpăta. Cerul era aproape alb. Toaca încetă, făcând loc unei liniști nefirești. Cei doi fugeau, iar sutanele fluturându-le în părți lăsau să se vadă cizmele neobișnuit de scumpe pentru niște oameni ai bisericii. Nu mai este mult și ajungem. Uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din mai multe părți, când vodă ridicând un deget în sus întrebă: — Ia..., ce se aude? Ștefan ridică ochii și zări pe cerul albastru cornul subțire al lunii. Se trase spre ușa cortului inundată de lumina orbitoare a soarelui ce scăpăta spre apus și se izbi de Kuciuk Selin care tocmai vroia să intre. — Ce este asta? întrebă Selin, ducând un deget spre ureche. Nu știu, parcă ar fi lăutari. Selin se liniști; își dădu seama că zvonul ce venea din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că rădvanul se oprise în fața conacului domnesc. Ajunseseră. Era 28 mai 1703, seara; plecaseră din București după liturghie în ziua de 3 mai; un drum pe care spătarul îl străbătea în cel mult șase zile durase douăzeci și cinci de zile. Soarele scăpăta spre asfințit. Domnul, coborând din rădvan, îi șopti lui Ștefan că vrea să fie examinat în următoarele clipe de doctorul Pylarino. Intră în conac, urmat de principalii boieri și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fie pomenit la fiecare rugăciune? Își făcu o cruce mare, se înclină rece în fața mitropolitului și ieși din biserica în care se simțise atât de străin. Un gând îi grăbi pașii spre trăsură fără să vadă cât de roșu scăpăta soarele după Dealul Mitropoliei. La caleașcă, surugiul arătând cu coada biciului spre apus, mormăi: — Mâine o să fie vânt mare, poate chiar furtună. Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors din drum. “O fi ajuns ostenită săraca, apoi nu o fi foc dacă ai mai lăsa-o să doarmă olecuță. Lasă că treburile îs ogoite pe aici.” Soarele scăpătase bine pe cer. Era prânz. Rarița deschise ușor ușa și o da să o strige pe Varvara. Vorbele s-au oprit însă în gât și nu au putut să iasă. Patul zăcea făcut ca-n ziua de ieri, iar în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile și geamurile. Soarele scăpăta ultimele raze. Se va lăsa întunericul cât de curând. Noaptea îi va aduce iarăși vise, vedenii, si o să revadă, o să retrăiască iar și iar tot ce a simțit în aceea noapte. Luna lumina odaia mică, iar colțurile în care nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton tăcu... coborî din ceardac și se topi în întuneric... Sufletul îi atinsese prea-plinul... CAPITOLUL VI Anuca Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie... Vântul foșnea blând printre crengile copacilor... de undeva de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină Anton, simțind cum un nod i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt draga tatii, eu sânt! se sperie el, că fetei îi scăpătase mintea. De atunci, din ziua aceea... n-a mai așteptat-o pe mămăica ei. Stătea în ceardac, cu mânuțele pe genunchi și, acum, aștepta pe tătăica ei... doar pe dânsul, când venea din pădure și-i sărea în cale ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un mort. Notați numele și adresa”ă Mi-a găsit pachetul cu țigări. Scoate una o examinează atent, o aprinde cu bricheta șterpelită și sprijinindu-și spinarea de spătarul de lemn lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă mai sinchiseam de nimic, atât de fără de interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios către el, în timp ce simula dezordonat și stângaci câteva figuri de box. Mircea avu timp să observe că amatorul de lupte avea, sub cozorocul lui lăcuit, o mandibulă enormă, care-i scăpăta mereu, și o gură la fel, pe care și-o retrăgea și apoi și-o umezea cu limba, după ce reușea să-și recupereze falca. O adevărată Babița-Pelicanul! îi ajustă, fără să vrea, Mircea, un nume exotic, racolat din Zoologie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi temut ca voluminoasele-i tomuri să nu-i sufle divina inspirație. Fără să-și propună aceasta în mod special, ignora total florile de interior, cărțile, șemineul cu horn de piatră, chiar și oglinda de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș, până când, seara, în joaca de lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată vîrsta lor Înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui, căci numai vreo șapte-opt din cei de altădată se mai aflau În viață. Doi dintre ei fuseseră negustori, erau scăpătați de mult, aflați acum În Întreținerea fiilor, și ei În vîrstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, În vocabularul și concepția politică a puterii care fărîmițase societatea În tot atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că partidul liberal (roșu) reprezintă la noi o sumă de oameni, parte ignoranți, parte și ignoranți și târzii la minte, și că acest partid formează la noi în țară, ca și fracționiștii în Moldova, acea coalițiune vecinică pe care cei scăpătați pe scara naturii și a muncii o formează pururea contra cuminției, a învățăturii și a meritului. Și cu toate astea ce fin, ce gingaș organism e statul, ca tot ce produce înțeleapta natură! Cum în consecuțiunea de generații și într-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cumva ciudat și parcă se clatină. În cele din urmă, mă potolesc, o privesc mai atent, îi pun niște întrebări, dar ea tace și nu-mi răspunde nimic. Am mai stat câteva clipe neștiind ce să fac: muștele bâzâiau, soarele scăpăta spre asfințit, liniște; în sfârșit, derutat de tot, plec. În drum aflu că mă cheamă maiorul, a trebuit apoi să trec pe la companie, încât acasă am ajuns pe înserate. Din prag, Nikifor îmi zice: „Știți, Înălțimea Voastră, că gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]