295 matches
-
probabil sala de mese), de unde patru uși duceau în încăperi mai mici, unde vânătorii - mai întâi osmanlâii și apoi creștinii - puteau să se refacă prin somn după emoțiile vânătorii și excesele culinare. De la parter la etaj mai ducea și o scăriță dosnică”. Aici s-au întâlnit, în 1849, generalul Bem, conducătorul armatei revoluționarilor lui Kossuth, rănit fiind, cu generalul Dembinski, de la care a preluat comanda trupelor. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Castelul de vânătoare devine loc de petrecere. Într-o
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
degentul în sus. Crezusem că le place să glumească, să mă ia în bășcălie, ce căutam acolo. Aș, tata, cocoțat sus pe un cuptor, la câțiva centimetri de tavan: ajungeai la dânsul numai pe niște pasarele și o mulțime de scărițe metalice, perpendiculare, așa cum sunt pe vapoare. Tata: dacă inginerul nu-i în stare să înlocuiască pe oricare dintre lucrătorii săi și să-i facă treaba la fel de bine ca el, e pierdut." 11 Regimul comunist nu-i va recunoaște decât o
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
lui Cech. Dzagoev e singur, dar trage aiurea. Replică slabă Rezek (23), Malafeev reține simplu. Și iar intră Arșavin, cine să-l oprească?!, pasă printre, Cech n-a uitat de lovitura la cap, ezită contactul, iar Șirokov îi dă o scăriță felină: 2-0. Cehii se întorc în terenul rușilor. Dar Rosicky e doar o umbră, Baros nu se întîlnește mai deloc cu mingea, iar Jiracek și Pilar nu se pot bate singuri cu toți rușii. Tot elevii lui Advocaat sînt periculoși
Joc entuziasmant al Rusiei: 4-1 cu Cehia () [Corola-journal/Journalistic/75921_a_77246]
-
elvețienilor, executate de Streller, și Cabanas, iar Barnetta a șutat în bara transversală. Interesant este că Ucraina începuse dezastruos seria, cu starul Șevcenko ratând primul. În cele din urmă, jucătorii din est s-au impus datorită golurilor înscrise de Milevski - „scăriță” de mare jucător, pe centrul porții, Rebrov, veteranul introdus în prelungirile partidei, și Gusev. Și așa ajunge Ucraina în sferturi - cea mai mare performanță din istoria echipei, debutantă la C.M. , după un început dezastruos de turneu final (0-4, cu Spania
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
cartonașul galben. - min. 85: Szalai șutează de la 10 metri la colțul lung, dar Tătărușanu reține. - min. 84: Steaua iese bine pe contraatac, Adi Popa îl lasă în poziție de unu la unu pe Stanciu cu portarul, însă românul încearcă o scăriță, reținută fără emoții de Fahrmann. - min. 82: Stanciu intră în locul lui Prepeliță. - min. 81: Prepeliță are nevoie de intervenția echipei medicale. - min. 80: Szalai este aproape de gol. Mingea deviată de el trece puțin pe lângă poarta Stelei. - min. 79: Iancu își
STEAUA - SCHALKE 0-0: "Roș-albaștrii" termină pe ultimul loc grupa de Champions League by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74596_a_75921]
-
și un spațiu acoperit cu o copertină pentru activități în aer liber, apoi un ansamblu de elemente de joacă (tobogane și groapă cu nisip), o zonă ce cuprinde o căsuță în miniatură și trei ansambluri cu jocuri (huțulușe, balansoare, cumpene, scărițe, frânghie pentru cățărat și altele), un complex de elemente în miniatură (tuneluri, obstacole, bârnă). Toate elementele componente ale locului de joacă sunt vopsite în culori vesele, care contrastează cu verdele ierbii. Amenajarea acestui obiectiv, realizat de firma „Drufec Cons C.
Agenda2004-23-04-general11 () [Corola-journal/Journalistic/282504_a_283833]
-
bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din vehiculele acelea: era de culoare Închisă, fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am putut apropia de scărița caretei fără să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște zulufi aurii În tirbușon Îmi confirmară că inima mea, care bătea Înnebunită În piept de parcă vroia să sară afară, nu se Înșelase. — La dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit 5 lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar nu te-oi apuca tu acum s-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întrebări. Într-adevăr, primăvara aceasta timpurie îl tulburase peste măsură pe Gigi Pătrunjel. Taman când mucoasa nazală se lăsase convinsă să nu-i mai umezească mustața, simți pe umăr o mână puternică. O voce i se înfipse în ureche făcând scărița și ciocănelul să se zbârcească bătând în retragere pentru totdeauna. — Gigi! urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil... Curând, vocea care se termina în nervurile mâinii menghină se întregi cu un corp de bărbat, cam la aceeași vârstă cu Gigi Pătrunjel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
intrarea în pădure, după care, tăind-o drept, avea să-și recapete viteza inițială. Era momentul cel mai bun. Se agăță de-un tampon, sprijinit cu cealaltă mână în tija metalică. Așteptă în cumpănă, dezechilibrat, gata să cadă, la capătul scăriței înguste care urca la hulubăria de scânduri cocoțată deasupra vagonului. Aștepta încordat. Inima-i bătea să-i sară din piept.. Nu vedea dar auzea bocănitul ritmic al cizmei neamțului în podea. Explozia reflectorului de la capătul podului îi răni ochii. Răzuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mari decât ar fi fost necesar, cu numerele apartamentelor, vizoare de alamă mirosind metalic. Arbuști veștejiți și duhoarea covorașelor de iută. La ultimul etaj nu mai era nici o ușă. Doar pereții goi, cu pielița verzuie, sub un bec chior. O scăriță cu câteva trepte de metal ducea către ieșirea pe terasa blocului. Minusculi și rapizi fulgi de zăpadă cădeai înăuntru și se topeau pe mozaicul podelei. Am ieșit pe terasă și ai rămas încremenit. O țară a melancoliei mi se întindea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o clipă fruntea de ea. Am simțit că mă scurg pe dalele curții ca o umbră. Ușa nu era încuiată, așa că am deschis-o pe jumătate și am intrat. Nu mă mai aflam în realitate. Știam, recunoșteam acum totul. Cunoșteam scărița, de asemenea stacojie, mirosind a petrosin, care ducea la etaj. Urcam încet, gata la orice pas să-mi pierd cunoștința. Emoția mă anula ca o durere copleșitoare, atât de vastă, încît devenea un fel de fericire. Am ajuns sus, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari. Le lăsă pe fete la o măsuță, să se holbeze la negrii cei buzați ce suflau în trompete și saxofoane sclipitoare și la lumea din jur, și dispăru pe o scăriță după o draperie roșie de catifea. Un chelner le aduse celor două ceva de mâncare și câte un pahar de șampanie, pe când cei din jur se sculau de la măsuțe și se-nghesuiau pe ringul de dans. "Foxtrot!" strigă negrul de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se opri în gât, iar moțul îi rămase palid și moale, atârnând peste cioc. Câteva geamuri acoperite cu hârtie albastră erau luminate, și se auzeau voci de bărbați și de femei vorbind liniștit sau certîndu-se. Fata urcă la etaj pe scărița îngustă, într-o beznă aproape totală, străbătu galeria de lemn ce scârțâia groaznic la fiecare pas și descuie ușa odăiței sale. Intră luna pe fereastră, Intră-n odăița noastră, murmură ea, căci, într-adevăr, secera lunii albăstrea podelele și o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gelatinoasă. Urletul inuman, de fiert în ulei, de jupuit de viu, de canceros cu metastază generalizată devenea aici o vibrație a endolimfei ce umple membrana lui Reissner, transmisă apoi peri-limfei tălăzuită brusc în fereastra ovală. Ca niște organe de mașini, scărița, nicovala și ciocanul preluară vibrația mecanică și o transmiseră timpanului care, prin conductul auditiv plin de ceară, făcu aerul să vibreze. Și zecile de pavilioane ale urechii externe amplificară țipătul ca niște portavoce, comprimând și rarefiind aerul alternativ, direcționând teroarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac. Groapa era grosolană, cu margini de pământ pline de pupe de cărăbuși, cu țevi smolite traversînd-o ca niște rădăcini de copaci. Fundul nu i se vedea, dar o scăriță de ciment, cu trepte din care ieșeau fiare-ndoite, ducea către adânc. Herman o coborâse de câteva ori, și găsise sub casă tunele lungi și întortocheate, unele barate de gratii mucede, străvechi, altele ducând tot mai adânc, până ce aerul devenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea, la prima vedere, parte din mecanism, ducea la etaj, oprindu-se-n tavan, unde se zărea-n scânduri tăietura unui capac. Maarten sui, cu lampa-n mână, împinse capacul și se găsi-ntr-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieșit În oraș la ora asta din noapte, și Încă de la o firmă așa simandicoasă? Îți imaginezi, cu siguranță, că eu mai cred În povești cu zâne. L-am urmat, totuși, la mașină. Șoferul deschise portiera. Cu un picior pe scăriță, am aruncat o privire Înăuntru. Un bărbat mirosind a apă de colonie se aplecă Înainte, cu chipul ascuns În umbră, iar când vorbi, vocea lui fu rece și deloc amabilă, ca a cuiva care se chinuie pe un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță. —O să fie bine, drăguță. Când ajung la trei, te ridici și să-ți treci piciorul în partea cealaltă. Unu... — Nu, nu înțelegi. Mie chiar mi-e frică de mor. Nu mă pot urca pe calul ăsta... —Doi... Voi avea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arătătorul mâinii drepte. Filmul s-a strâns complet, până când vârful degetului ei mi-a atins pieptul, în dreptul inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns cu adevărat în piept. M-am întors și-am luat-o la fugă pe scărița spirală care apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apăruse acum pe o latură a holului. Săream cât mai multe trepte, înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]