314 matches
-
au colaborat În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
rămas, pentru totdeauna.Ce a urmat? Vorba poetului Mihai Beniuc, dintro amintire a sa, de prin zona Sighișoarei, imortalizată în poezia intitulată Ana Chelemen. Iat-o. Ți-aduci aminte, Ana Chelemen? Era vară, ziua caldă, iar noi doi eram la scaldă. Ți-aduci aminte, Ana Chelemen? Ce-a urmat, a fost o minune; Asta,însă, nu se spune. Ți-aduci aminte Ana Cheleman? Așa,încât,îmi îmgădui să trec mai departe, insistând asupra a ce a putut să se petreacă, după ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier și acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-o coloare stinsă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oamenilor-lupi! Ăștia sunt munții mei! Nu-mi venea să cred și m-am uitat În jur cu luare aminte, dar nu Încăpea nici o Îndoială: am recunoscut râul vijelios care curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
semne din soare, stele și lună. Has-Satan mișca imperceptibil din cap, salutând demonii fiecărei străduțe bucureștene pe care o străbătea și care ieșiseră, zburlindu-și făpturile și prezentându- i onorul. La primul rond de la Șosea, reindentifică înduioșat fostul loc de scaldă, unde, odinioară, birjarii și vizitii bucureșteni își executau voioși scunfundările lor igenice, asistați de animalele de tracțiune. Și unde, optzeci de ani mai târziu, oficialitățile naive și brave ale secolului trecut își inauguraseră imitațiile lor de peștere fioroase, lacul învîltorat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reflectă. Funcția râului este și cea de evocare a nudității feminine. În domeniul imaginației, ființele goale ies din ocean. Lebăda este un înlocuitor al femeii goale, este nuditatea permisă. Cine adoră lebăda, dorește femeia care se scaldă. Astfel, ajungem la scalda Dianei, sora lui Apollo, simbolul integrității fecioriei, al neprihănirii. Acteon, vânătorul, are speranța nesăbuită de a poseda trupul unei fecioare care se complăcea în alternativa de a fi spionată. Acteon este sursa propriei morți. Se pare că Ovidiu a avut
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
speranța nesăbuită de a poseda trupul unei fecioare care se complăcea în alternativa de a fi spionată. Acteon este sursa propriei morți. Se pare că Ovidiu a avut soarta lui Acteon, fiind exilat la Tomis pentru că văzuse ce nu trebuia. Scalda care încheie vânătoarea zeiței este clipa cea mai crudă pentru că este refuzată speranța de a trăi tihna erotică în brațele divinității. Dacă ea își afirmă natura intangibilă, o face pentru a ne convinge de realitatea divină a feței, sânilor și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
bani. Pentru serviciile făcute, moașa era răsplătită cu bani, un prosop și o „crâșmă”, adică o bucată albă de stofă. Nașii de botez deveneau părinții spirituali ai copilului, fiind cumetri cu părinții acestuia. La prima scăldătoare a copilului, apa pentru scaldă era încălzită într-o oală de lut, ca să aibă copilul glasul bun, dar apa nu trebuia să clocotească, pentru ca acesta să nu îmbătrânească repede. Scăldatul se făcea în „algie”, iar când nașa așeza copilul în ea, spunea: „Să trăiască
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca tot românul”. Când e duplicitar, e calp, „deștept” (ironic, dezaprobator), fals, fățarnic, fățărit, fariseic, iezuit(ic) (fig.), machiavel(ist)ic, mincinos, nesincer, perfid, pestriț, prefăcut, proclet, șiret, șmecher, tartuf, telpiz, trombonist, viclean, zugrăvit, „se dă după cum bate vântul”, „o scaldă”, „o întoarce ca la Ploiești”. Când nu e nici dual, nici duplicitar, își disimulează gândurile, intențiile prin fapte („face de ochii lumii”, „pupă-l în bot și papă-i tot”), faptele prin vorbe („să faci ce zice popa, nu ce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia nupțială propriu-zisă, elementul acvatic are rol de incipit și de consacrare a nuntirii. Scalda are loc în ajunul sau în ziua cununiei, într-o "apă neîncepută" în care se pun bani de argint, lapte dulce, un fagure de miere, flori frumos mirositoare, busuiocul-simbolul dragostei: În ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apă neîncepută" în care se pun bani de argint, lapte dulce, un fagure de miere, flori frumos mirositoare, busuiocul-simbolul dragostei: În ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât mirele cât și mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală picioarele mirelui cu apă, cu lapte și cu balegă de vacă, urmând împreunarea mâinilor și vărsarea apei peste palmele unite
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și de animale, sau era "înmormântat" sub brazda plugului, pentru rodnicia pământului (în Bucovina, Basarabia, Moldova, Transilvania).88 Moartea și învierea soarelui, ca reprezentare mitică solstițială etimologic, solstițiul semnificând "oprire", "odihnă a soarelui" , au fost simbolizate prin "îngroparea" sau prin "scalda" lui Moș Crăciun, începutul de an fiind patronat de o divinitate mitică, renăscută sau purificată. Răscumpărarea vârstei originare are loc în urma ritualului de abolire a timpului profan și de propovăduire a timpului sacru. Cele două scheme mitologice "scalda" și "îngroparea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau prin "scalda" lui Moș Crăciun, începutul de an fiind patronat de o divinitate mitică, renăscută sau purificată. Răscumpărarea vârstei originare are loc în urma ritualului de abolire a timpului profan și de propovăduire a timpului sacru. Cele două scheme mitologice "scalda" și "îngroparea" Crăciunului fac posibilă refacerea legăturilor primordiale, cu Centrul Universului. Scalda Crăciunului, în fântâna mitică a Apelor primordiale, regenerează fața Lumii, prin punerea în comuniune cu forțele creației. 89 "Îngroparea" ritualică a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o divinitate mitică, renăscută sau purificată. Răscumpărarea vârstei originare are loc în urma ritualului de abolire a timpului profan și de propovăduire a timpului sacru. Cele două scheme mitologice "scalda" și "îngroparea" Crăciunului fac posibilă refacerea legăturilor primordiale, cu Centrul Universului. Scalda Crăciunului, în fântâna mitică a Apelor primordiale, regenerează fața Lumii, prin punerea în comuniune cu forțele creației. 89 "Îngroparea" ritualică a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi ca tine mai bun."116 "Îngropatul" reprezintă, de fapt, comuniunea existențială cu Apele Primordiale; dacă în centrul țării apare "îngroparea în produc, mai spre sud, în Dobrogea, acolo unde se întâlnesc toate apele, primenirea timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pasăre, care s-a stabilit în cursul vieții: "Foaie verde de trei flori, / Măi soldat de roșiori, / Un ț-a fost dat să mori? / În munții Carpaților, / În tulpina brazilor, / Pe malul Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile de prin pădure/ Berbecii merg împodobiți în frunte/ câinii pe margine, ca să nu le fure/ lupii prin locurile strâmte". Din nou un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și cînd vine dracul să ceară sufletul, ca dracul să se sperie și să fugă. (Gh.F.C.) Spasmurile din somn trec cu sînge din creastă de cocoș negru. Cocoșul negru este mai de preț, că luptă cu duhurile necurate. (Gh.F.C.) în scalda copilului se pun pene de cocoș. (Gh.F.C.) 85 De ți-e frică de întuneric, mănîncă limbă de cocoș. (Gh.F.C.) De te doare inima (ți-o mănîncă strigoii), bea sînge de cocoș negru. (Gh.F.C.) Cocoșul vestește cum va fi vremea. (Gh.F.C.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o lumînare, ca să-l îmblînzească pe cățelul-pămîntului, să nu-l latre pe nou venitul între morți. (Gh.F.C.) Morții prost înmormîntați o duc rău pe lumea cealaltă. (Gh.F.C.) Cine bea din craniu de om se tîmpește. (Gh.F.C.) Cui bea apă din scalda mortului îi piere pofta de cele lumești. (Gh.F.C.) Talajul și rămășițele de lemn de la coșciug se pun în focul la care se coc colacii de pomană. Să nu le aduci în casă, că vei avea pagubă. (Gh.F.C.) Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o casă îi fură sporul. (Gh.F.C.) Cînd dai cuiva lapte, să pui în el sare, altfel vacile tale își pierd laptele. (Gh.F.C.) „Jură mîntul mare pe pîne și sare, pe sfinte icoane.“ (Gh.F.C.) Sarea e mama lui Dumnezeu. (Gh.F.C.) în scalda copilului pune sare, ca să nu se deoache. (Gh.F.C.) Dacă scoți din casă sărătura sau acritura după apusul soarelui, îți mor vitele. (Gh.F.C.) Sălbăticiune Cînd sălbătăciunele intră în sat ziua nu-i a bine. Sănătate Se crede că dacă în ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copiii se scaldă, și în scăldătoare se pun pietricele și flori de fîn, ca să fie sănătoși ca piatra și drăgostoși ca florile. Cînd se împrimăvărează, să nu te scalzi la rîu pînă nu vei gusta brînză proaspătă. Apa de la prima scaldă a copilului se toarnă cu oală nouă, ca să aibă copilul glas frumos. în scalda copilului se pune miere, ca să fie dulce ca mierea. Scînteie Cînd sar scîntei din foc, au să-ți vie oaspeți. Scutec Scutecele copiilor se pun la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fie sănătoși ca piatra și drăgostoși ca florile. Cînd se împrimăvărează, să nu te scalzi la rîu pînă nu vei gusta brînză proaspătă. Apa de la prima scaldă a copilului se toarnă cu oală nouă, ca să aibă copilul glas frumos. în scalda copilului se pune miere, ca să fie dulce ca mierea. Scînteie Cînd sar scîntei din foc, au să-ți vie oaspeți. Scutec Scutecele copiilor se pun la uscat pe o roată de car sau de trăsură, pentru ca copilul să fie ager
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mana vitelor. (Gh.F.C.) Ca să fie ferite vitele de vrăji, se pune rug de măceși la ușile și la ferestrele grajdurilor. (Gh.F.C.) Cu funia de spînzurat se fac vrăji. (Gh.F.C.) Ca să nu fie înșelate de soț, femeile spală brăcinarul bărbaților în scalda mortului și îl înnoadă de trei ori, zicînd: „Cum șade mor tul în pat, așa să șadă și bărbatul meu.“ (Gh.F.C.) Omul turbat poartă la gît un șirag de rotițe de lemn, cioplite de unul cu nume nepereche în sat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]