350 matches
-
era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția față de semnele timpurilor și la experiența umană. Astfel se ajunge la numărul 16 din Gaudium et spes, care din iulie 1964 până în decembrie 1965 va avea patru redactări: în primul text este relevant cadrul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nespiritual. Însăși literatura, până la începutul secolului trecut, s-a remarcat doar prin fabuliști și creații moral- religioase. Plaga mare a Rusiei - ca și a noastră - a fost tradiția bizantină, suflul spiritualității bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic și cultural, reacționarism organizat. Tot ce este gândire reacționară în Rusia secolului trecut continuă - conștient sau inconștient - filonul bizantin. Pe Pobedonosțev - procurorul Sfântului Sinod, profet al inculturii maselor într-o țară de analfabeți, îl văd
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care au remarcat lipsa suportului epic al romanului n-au observat că tocmai timpul istoric, riguros determinat de romancier, imprimă cărții ritmul lui. Mulți s-au înspăimîntat de compoziția stufoasă a cărții, dar intelectul e turburat să descopere dincolo de aparențe schematismul clasic al marilor romane. Cartea nu e un acvariu, un posibil dosar de existențe, ci pinacoteca umanității unei epoci, o incursiune monografică în sufletul unor oameni eterni, studiați pe latura lor categorială de prototipuri, de numeni. În acest sens, romanul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuitatea, cât și ca negare a opresiunii anterioare), ea este pentru cei din urmă o pură înscenare a subordonării. Aceste exemple luate din perioade istorice diferite evidențiază măsura în care cuplul dominație / rezistență devine o imagine în care excesul de schematism este cu atât mai mult destinat a servi acțiunea ca militantism didactic și repetitiv cu cât deservește capacitățile hermeneutice. Dar, mai ales, aceste două mimuri ale pieței descriu imaginarele care susțin orice edificare singulară a economiei și care produc lanțuri
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
critici științifice ale vocabulei mondializare, răspunzând succesului său mediatic: reticențe și apeluri la prudență vin dinspre orizonturi foarte diverse, care includ și economiști, cei mai preocupați să o definească 75. Referința la mondializare a devenit într-adevăr purtătoare a unui schematism cu o puternică dimensiune politică, cercetătorii neputându-i scăpa întotdeauna 76: între apologia unui univers condus de mecanismele pieței și repudierea acestuia, între economia-adevăr și exaltarea rezistenței 77, antropologia poate manifesta o distanță cu atât mai mare și mai justificată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de enunțare prin introducerea unor adverbe modalizatoare (din fericire, din păcate), transformări emfatice. MODEL Sistem formal (ce simplifică, unilateralizează, stilizează) sistemul real pentru a-l face inteligibil. Pentru Alain Badiou (Le concept de modèle 1968), această procedură de mediere, analogă schematismului kantian servește la transformarea unor fenomene eteroclite într-un ansamblu supus unor legi. MODELUL DICȚIONARULUI ȘI MODELUL ENCICLO-PEDIEI Modelul dicționarului presupune că în limbă există unități de bază care le definesc pe toate celelalte, în timp ce modelul enciclopediei (U. Eco) presupune
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"99. Mai târziu, bipartiția caracterelor va cunoaște în operele parodice o evoluție surprinzătoare, mergând până la transformarea așa-zisului "erou" într-o simplă fantoșă a ideii de personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
necesar. Scriitorul rus denunță, și în acest roman, falsitatea sistemului și minciuna generalizată, căreia îi opune adevărul. Fiecare "caz" din acest salon aduce cu sine aspecte relevante în acest sens, dar totul este foarte nuanțat și nu cade într-un schematism al demonstrației. Cronotopul celor două lumi, al spitalului și al lumii din afara spitalului, se întretaie prin intermediul unor elemente diferite. Noutăți din lumea exterioară aduce cu sine familia lui Rusanov, care vine în vizită. Soția Kapa aduce știrea despre reabilitarea celor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
început (exordium), cum trebuie desfășurată expunerea (narratio), până la eventuala perorație conclusivă (exhortatio). Episcopul de Hippona a fructificat, în predicile sale, întreaga artă asimilată și apoi predată în timpul tinereții sale, chiar dacă a făcut lucrul acesta cu o libertate care transcede orice schematism. O vedem și în De catechizandis rudibus, unde narratio retorică devine povestirea/explicarea istoriei mântuirii, de la crearea lumii până în perioada Bisericii. Dacă, din punct de vedere filosofic, Augustin rămâne un platonician și, ca atare, atras spre depășirea ordinii sensibile, totuși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
saloanele pariziene fiind însuflețite la acea vreme de o reînvigorare a spiritului prețiozității. Privită sub acest aspect, Disputa pare să opună erudiției și venerabilității marilor clasici, superficialitatea și îndrăzneala unor "oameni de lume". Însă nu este întocmai așa și acest schematism, ca oricare altul de felul său, nu poate decât să dăuneze prin crearea unor prejudecăți. Această dispută, fiind una de natură "savantă"52, nu împarte combatanții în buni și răi, generându-se idei și principii importante și de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
transpune în linii mari principiile și argumentele reale invocate de o parte și de alta (libertatea creației, desprinderea de modele, respectiv ideea trudei, a căutării permanente, a șlefuirii continue a operei), este evidentă exagerarea care poate duce în final la schematism, pericol evitat doar prin savoarea și inteligența stilului. Intenția autorului este de a atrage atenția asupra amenințării pe care o reprezintă atitudinea Modernilor față de învățătura antică, păcătuind însă prin reducerea la o structură maniheistă a întregului conflict,89 după cum reiese
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Astfel, pe de o parte, Pope afirmă clar că: "Ușurința adevărată-n scris e rodul artei, nu al întâmplării"156, subliniind ideea "construirii" unui stil clar, accesibil, iar pe de altă parte, accentuează importanța talentului, a geniului creator care depășește schematismul unor reguli: "Muzica-i asemenea poeziei, în ambele / Există frumuseți nenumite pe care nici o metodă nu le poate învăța / Și care doar de geniu pot fi însuflețite."157 Pope merge chiar mai departe, arătându-se în favoarea licențelor poetice, care ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un extaz al deschiderii către experiențe artistice noi. În acest context, a vorbi despre o revigorare a principiilor clasice la începutul secolului al XX-lea pare un act artificial, o încercare paradoxală de a căuta senzaționalul literar. Și totuși, dincolo de schematismul steril pe care îl impun clasificările, realitatea oferă date surprinzătoare care atestă, încă o dată, că nu se pot face absolutizări în domeniul atât de volatil al literaturii. Astfel, capitolul de față își propune să demonstreze existența unei puternice gândiri clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și paradis; li se alătură imnuri cu miresme de altar: Pruncul, Har, Extază, Metanoia, Chenoză, Toaca, Miezonoptica, Prodrom, Sobor și celelalte, mărturisiri ale unui devot fervent în prelungirea lui Voiculescu și Crainic. Limbajul pletoric, improvizațiile cu mult déjà vu, un schematism fără frână trădează oboseala. Dacă Imnele, în ansamblu, sunt producții de industrie, Infernul discutabil și Vămile pustiei recomandă distinct un creator cu disponibilități remarcabile. Poemele cuibului familial, risipite în toate volumele imnografului, fac impresie. Întregul Ioan Alexandru se decantează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dar care se întoarce mereu mai flămînd, fără a dobîndi pîinea cea întru ființă. Economia trebuie să se bazeze pe o ființă care își înțelege rostul și are conștiința adevăratei valori a demersului sau. Dincolo de avere, putere și plăcere, dincolo de schematismul vieții cotidiene, pentru a se împlini, omul are nevoie de sens, are nevoie de vise și culori pentru a face lumea mai frumoasă, pentru a contribui la economia fericirii noastre. Altminteri, la ce bun, cum se întreba Smith, toată truda
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vor sta mai jos decât aceia care se supun în mod pasiv unei orânduiri nedrepte. Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
treptat, opinii noi, de pe urma cărora „psihanaliza” a ieșit „revitalizată”, cu noi valențe. Chiar dacă n-au putut sesiza cele mai grave din „exagerările” concepției lui S. Freud și ale discipolilor săi cei mai apropiați, - dintre care menționăm: concepția „pansexualistă”, caracterizată prin „schematism” biologic și „reducționism” genetico-biologic; teza rolului determinant al copilăriei, cu cunoscutele ei faze libidinale, - „revizioniștii”, mai întâi (ex. H. Hartmann, A. Kardiner, Anna Freud, K.A. Meninger, D. Papaport, F. Alexander), dar mai ales „reformiștii”, au respins teza rolului instinctelor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele sunt profane, poetul implică în ele marile teme viața, moartea, nașterea, timpul într-un univers stilizat cu figuri geometrice sau florale voit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
7 În primul volum, "Singur printre poeți", Marin Sorescu parodiază spiritual ceea ce este formal și exterior; ceea ce a devenit manieră în creația unui poet sau a unei generații, descoperind-o în partea ei facilă; formalismul, expresia directă cu orice risc, schematismul unei poezii de notație prost înțeleasă. Parodiază pe marii poeți și satirizează și desființează ceea ce se situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un presupus cod teatral, un amestec de ritual, de zgomote, gesturi, de frazare ritmică a cuvintelor. Un anume tip de comunicare cu sala, utilizat indiferent de substanța piesei, sau stabilind contacte intermitente cu ea. Rezultatul e desigur steril. Ajungem la schematism, la monotonie, la spectacole asemănătoare pe texte complet diferite. Deci la un șablon al "modernismului". .. Din nevoia de a ieși din tipare uzate s-au construit noi scheme teatrale cu un anumit avantaj față de cele tradiționale: un relief vizual, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scoli si centre de reeducare, scoli speciale etc.) trebuie să pornească de la premisă ca o deviere de comportament angajează elemente diverse si are componente individuale si sociale, personale si interpersonale, cognitive si non-cognitive, psihologice si extra-psihologice. Mai ales, trebuie evitat schematismul in abordarea personalității elevului aflat in dificultate. Relația educator educat, elev diriginte ar trebui înțeleasă ca un mod de afirmare a individualității, libertății și opțiunii, o interacțiune cu efecte asupra ambilor parteneri ai relației. Supravegherea discretă, colaborarea permanenta cu familia
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
într-un tipar și fără a conștientiza de fiecare dată eticheta sub care evoluau. Într-un atare demers ne consolează însă ideea lui Schelling, potrivit căreia "gândirea noastră asupra particularului constituie, de fapt, întotdeauna o schematizare a acestuia"7, iar schematismul e "acea reprezentare în care universalul semnifică particularul sau în care particularul este intuit prin intermediul universalului"8. Cu o asemenea perspectivă ne apropiem și de "principiul fundamental al hermeneuticii, conform căruia singularul poate fi înțeles numai în cadrul întregului și, invers
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din punct de vedere strict metodologic, Dilthey a încercat să depășească un astfel de impas, recurgând, ca de obicei, la o interdependență corelativă: de astă dată, între speculația romantică și inducția pozitivistă. În plan pur formal, un asemenea demers, cu schematismul lui abstract, pendulând între teoretic și experimental, rămâne până la urmă speculativ, ceea ce ar trăda, cel puțin aparent 139, o contradicție majoră, dacă avem în vedere intențiile declarate ale lui Dilthey. Totodată, demersul amintit ne duce cu gândul la modelul triadic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții sociale; ea a constituit fundamentul umanismului, al liberalismului și al democrației burgheze care, în ciuda unor reculuri temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
adere la socialism: acest demers nu are nimic inevitabil, nu se bazează pe nici o certitudine, pe nici un determinism economic sau de altă natură, contrar a ceea ce pretinde, după părerea lui de Man, marxismul tradițional. Teoreticianul belgian îi reproșează acestuia economismul, schematismul generator al unui optimism mesianic care nu corespunde absolut deloc cu realitatea; asemenea fundamente lasă complet suspendată problema factorilor de mobilizare a maselor la socialism. Consecințele Primului Război mondial, forța naționalismului pe care acesta a relevat-o, ascensiunea clasei mijlocii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]