324 matches
-
să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar Kay auzea, În afară de sunetul periei de dinți din propria gură și plescăitul apei din chiuvetă, glasul lui monoton și pătimaș În timp ce lucra cu bărbatul cîrn, cu braț schilod. CÎnd deschise ușa băii și trecu Încet pe lîngă ușa lui, vocea lui monotonă se auzi mai tare, de parcă era zvîcnetul unui motor de mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd hm-zum e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai aspru. Era imposibil, se gîndi Duncan - uitînd acum de dorința lui de a rîde - să nu te abandonezi pasiunii pe care-o transmiteau; era imposibil să nu vrei să fii impresionat, mișcat, convins. Se gîndi la tînărul cu brațul schilod, și-l imagină pe locul În care stătea domnul Mundy acum, spunîndu-i-se „Iubirea te umple“ sau „Nu trebuie să-ți fie teamă“, și dorindu-și neîncetat ca brațul să i se lungească și să i se umple de carne. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-o să rezolvăm cazuăsta stând la discuții cu fufe, dar e decizia lor, ridic eu din umeri. — Toal vrea doar să se scoată În fața puțoilor din comitetu poliției, toți ticăloșii ăia din forum, se plânge Peter Inglis. Inglis e prea schilod pentru un polițai de peste treizeci de ani. I-a căzut victimă Împuțitei de SIDA, dacă măntrebi pe mine. — Io mi-aș păstra calmu și le-aș da puțoilor drumu din laț suficiensă se spânzure cu iel, Încuviințez eu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu ne-am gândit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp să facem și una și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolând Împuțit. O să te las schilod n pula mea, zice un tip tânăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tâlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? râde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
avut tendința să se apropie de el pentru a-i strânge mâna și l-a scutit de acea expresie de groază pe care ar fi avut-o când ar fi realizat greșeala. E în regulă, Kara. Stai liniștită. Spune-i schilodului ce știi și apoi poți pleca. Zâmbi și el într-un mod la fel de superficial și afirmă la rândul lui cât de încântat era să o cunoască. Ceea ce nu era întru totul fals, chiar dacă doar din punct de vedere profesional. Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O poșetă urâta după părerea lui, imitând fără prea mare succes pielea de zebră. Va scăpa de el, va fugi înapoi în lumea normalității, luând cu ea acea privire și acel zâmbet. E în regulă, Kara. Stai liniștită. Spune-i schilodului ce știi și apoi poți pleca. Ea se opri subit și privi către masa pe care erau așezate probele. Apoi porni hotărâtă către ușă. - Stai, spuse Rhyme. Se opri din nou. - Aș vrea să rămâi. - Cum? - Lucrează cu noi. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu dizabilități”. - Am făcut cursuri la C.R.A.T., spuse criminalistul. Asistenta se gândi pentru câteva clipe și, într-un final, spuse: - Nu știu ce e asta. - Centrul de Recuperare după Accidente Traumatice, spuse Thom. - Mie îmi place să-i spun „Clubul Schilozilor”, adăugă Rhyme. - Dar el este tendențios dinadins acum, interveni din nou Thom. - Am lucrat cu pacienți cu probleme la coloană. Întotdeauna mi-au plăcut cei neprietenoși. Cei liniștiți și de treabă mă speriau. Asta pentru că ei erau cei care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ramurile, formând un lăicer gros, multicolor. Zarea se înnora și suratele mele treceau stoluri-stoluri către apus. În inima mea, era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu puii sănătoși către îndepărtatele ținuturi călduroase. Vântul se întețea zi de zi. Suflarea lui dușmănoasă ne prundea în pene și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
însă că în locul zilelor mari și frumoase au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu era posibilă și totuși o hotărâre trebuia luată. Într-o zi, suflarea dușmănoasă a crivățului a decis-o: ,,Decât să-i moară toți puii, mai bine numai unul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele fără să-i vină a crede. Nu știu ce s-a ales de Fracasse: a murit, a rămas schilod sau a scăpat teafăr la capătul celor patru ani. În orice caz, nu s-a mai întors niciodată și îl înțeleg: războiul nu a făcut doar foarte mulți morți, dar a și împărțit în două lumea și amintirile noastre, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îi vorbea întruna lui Gugusse, luându-l ca martor, apostrofându-l, tachinându-l. Fericirea nu depinde de cine știe ce. Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-un schilod cel mai fericit om. Se numea LĂon Castrie soldatul acela. Era din Morvan. M-a făcut să fumez o grămadă de țigări. M-a copleșit cu atâtea cuvinte și aveam mare nevoie de asta. Nu mi-a pus nici o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
geană până la ziuă, am rămas lângă foc. Mama a tremurat fără oprire. Primprejur glasuri de babe chicoteau, râdeau. Mama: - Fă-te că n-auzi! Așa am făcut. După ce m-am făcut că n-aud, am Întrebat: - Ce-a vrut Ilie Schilodul? Să-ți ia ceva? - Da, a vrut... - mamei Îi clănțăneau dinții. A vrut să-mi ia banii!Să mă jefuiască a vrut... Mai bine că plecăm de-aici, din refugiu, unde sunt jefuitori de văduve și țânțari. Mama merge În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că i-i frică. Știu și de cine, frica, de asta, la plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și nici acum, când firoscoasa asta-mi zice că-s ale ei! Și mai și citește! Așa că eu mă duc În lume. Mai rămâneți sănătoși, că eu mă duc unde-oi vedea cu ochii - În pădure. Să mă jefuiască Ilie Schilodul; să mă omoare țânțarii de tot; să mă-nghită lupii; să deie peste mine războiul, să-mi ardă-un plumb În cap și să mă omoare de viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe pământ pentru a-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de pătrunzător, a devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea de sus a trupului pe când citea cu voce tare Coranul. Recitarea sa avea un ritm al ei, o măsură care urca, urca și apoi se oprea dintr-odată. Armanoush Încercă să nu dea atenție discordanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul atât de plin de sfințenie, Încât nu-l puteai privi ca pe un bărbat. Era un om sfânt, Însă atât de schilodit, Încât nu puteai să nu iei În seamă faptul că era muritor. În orice caz, imam-ul schilod nu avea nevoie de degete ca să Întoarcă paginile Sfântului Coran din mintea sa. Păstrase În memorie fiecare verset al său. La capătul versetelor respective, imam-ul s-a oprit preț de o fracțiune sau două de secundă, savurând gustul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
premisă a vieții. În scurt timp, toate femeile s-au ridicat În grabă În picioare și și-au plecat supuse capetele. Cu chipurile Însuflețite de durere și respect, Însă și de o curiozitate bolnăvicioasă, l-au urmărit pe imam-ul schilod ieșind din Încăpere. Pe când Îl conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca un ocean străbătut veșnic de curenți puternici și contrarii și din când în când de uragane... Totuși indianul rezista
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă puiului de caracatiță, schilod și pitic ca și dânsul, cu domiciliul permanent în cutia craniană a vechiului meu prieten, Peter Altenberg. Pocitania mea s-a plâns că are de suportat brutalul tratament și teroarea unui comis voiajor, care vinde broderii elvețiene pe chembrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]