269 matches
-
a fugit spre Necorița și s-a ascuns într o glugă de coceni; au înconjurat gluga și au înțepat maldării până l-au făcut să strige că nu mai poate, să l lase. L-au bătut crunt deși omul era schilodit de cârjele de fier care l-au nenorocit. Nu știm cât și-a mai revenit dar a rămas cu gâtul strâmb. Disperată, Natalia Tătărăscu a scuturat pușca din cenușă, gata, să tragă, dar vai de ea ce a pățit pe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Și de multe ori era adevărat. Părinții mei nu se speriau când vedeau câte un ostaș rus la noi, erau lucruri obișnuite și chiar dacă nu știau limba rusă, se înțelegeau cu el. Datorită ostașilor ruși, copiii Socolei nu se mai schilodeau, dimpotrivă, știam acum să tragem cu mitraliera Maxim”, cu automatul cu roată, cu Z.B.-ul foc cu foc, știam să ne ferim de mine sau de focoase active. Țin minte că Țuți, la un foc de noapte al rușilor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tânărului și reuși. Într-o zi, Ștefan îi spuse, zâmbind trist: — Măria ta, taică, știu că cine a tăiat curelele șeii mele le-a tăiat ca să cad eu de pe cal, nu boier Panait Cioranu. Poate că a vrut să mă schilodească sau doar să mă sperie, dar puteam să și mor, după cum s-a dovedit. Cred că știi că era pusă la cale întâmplarea și m-ai ferit, dar vrând să afli cine era făptașul, l-ai lăsat pe Panait Cioranu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său. Un astfel de om cu o astfel de gândire profundă, sa fie marcaj pentru totdeauna de nebunie? Căci cartea așa se termina: "Ivan era mereu nebun..." Cartea era însă sumara, aveam să descopăr mai târziu cât de mult fusese schilodită în acea traducere, ca de altfel tot ce citisem în această primă întîlnire a mea cu Dostoievski. Ceva misterios însă mi se sugera și asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care îi citisem în ultima mea vacanță la țară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine care vorbește și, din ziua când m-au schilodit, lunga suferință searbădă și pustie, lipsită până și de apa nopții, de noaptea la care visam, zăvorât împreună cu zeul în vizuina mea de sare. Numai noaptea, cu stelele-i răcoroase și fântânile-i de beznă m-ar fi putut mântui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat s-a ivit una din străji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost eu cel care a făcut-o. Noi toți trebuie să ne acceptăm partea noastră din vină. Noi ne putem descurca cu vidul. Îl cunoaștem prea bine ca să ne poată schilodi. Dar e atât de rece. Încălzirea centrală pare să se fi stricat. Becul de semnalizare s-a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gândim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sufocat pe tipul ăla cu un exemplar din Dandy. Tu probabil că erai Încă În scutece. Clătină din cap. — La naiba. Ce vremuri erau alea. Credeam c-a murit. — A ieșit de la Barlinnie acum trei luni. Patru ani fiindc-a schilodit un agent de vânzări din construcții cu o șurubelniță. — La vârsta lui? Bătrânul Doug Disperatul. Își Înfipse țigara În gură și tocmai era pe punctul de a o aprinde, când agenta de la telefoane tuși cu subînțeles și arătă către semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
purcoiul de bani? — Mi-ai zis. Cât? — Două sute cincizeci de mii, șase sute patruzeci și două de lire. Fu rândul lui Logan să fie impresionat. Erau o groază de bani. Păi și cum de l-au omorât? De ce nu l-au schilodit un pic? N-are cum să plătească dacă-i mort. Ca să nu mai zicem c-au omorât un băiat de-al lui Malk Cuțitul. Am auzit că Malkie nu suportă bine genul ăsta de chestii. — Mda, riscant. Dacă-l aranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar așa credincios, dar mi se pare că și cariera ta a făcut exact la fel. Împunse titlul: „UCIGAȘUL ARESTAT: EROUL POLIȚIEI LOCALE SE LUPTĂ PENTRU VIAȚA SA!“ Iar dedesubt, o fotografie a lui Doug Disperatul, când fusese arestat pentru că schilodise un tip cu o șurubelniță electrică. Cu ochiul său alb lăptos, expresia răutăcioasă și tatuajele evidente, nu părea a fi bunicul nimănui. Miller apelase la toți ce-i care-i erau datori de la ziar ca să aranjeze noua primă pagină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decît cîteva copii. PÎnă cînd Își numără foile și le lăsă să se usuce, el termină și-i ținu ușa cînd ieși. O făcuse destul de stîngaci, pentru că mergea cu ajutorul unui baston - fusese aviator, știa Viv, la Începutul războiului, și fusese schilodit În urma unei prăbușiri sau lovituri. Era tînăr, destul de drăguț, tipul de bărbat despre care fetele spun: „Are ochi frumoși“ sau „Are păr frumos“ - nu pentru că părul sau ochii erau frumoși, ci pentru că restul feței nu era atrăgător, și totuși doreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ei acasă, Îmi suna la ușă adesea și mă-ntreba dacă poate să stea cu mine. I-am tratat dependență după dependență și mereu o lăsam să intre. Așa aveam o șansă s-o despart de tot ce-i schilodea mintea. Ea știa că beach-barurile erau mai mult decît putea duce. Crawford și prietenii lui Îi testau limitele și-o Împingeau la distrugere, parc-ar fi fost o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-ți spun? răbufnise el într-un târziu. Ccă de atunci nu sse mai știe nimic ddespre ei? Clara icnise, simțind că nu mai are aer, și se lăsase moale pe taburet. — Sau vvrei să-ți spun ccă a rămas schilodit pe viață, și fizic și psihic, și trăiește cca un pustnic în această casă, în ddosul unei uși, la câțiva metri de tine acum? continuase Bobo, tăios. Clara tresărise și îl privise înfrigurată, nemaipricepând nimic. Sau ccă, după ce a salvat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
început a scrie aci în Cuvîntul, că ș...ț noi va trebui să ne închidem în granițele noastre proprii, organizînd rezistența pe baze de politică autarhică". Apoi, el îl ia la rost pe Virgil Madgearu, care, preluîndu-i ideea, i-a "schilodit-o" în aceea, inacceptabilă, de "autarhie regională". Pe cealaltă parte a paginii, Sebastian scrie despre fel de fel de mondenități europene realizate în stilul începutului de secol, bun pretext pentru a conchide, în registru grațios-estetic, că e cazul să tragem
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
se răsuci spre Petrini. Victoraș, îi zise, nu e cazul să auzi ce-o să spun!" "Bine!", zise el și se ridică și ieși în hol. "Doctorul, continuă ea, a fost chemat de mine acasă să-mi dea îngrijiri după ce fusesem schilodită... În fața lui fostul meu soț a încercat să mă omoare, urlând că l-am chemat pe fostul meu amant să mă apere și să-l internez pe el la spitalul de nebuni..." Ah, exclamai, extrem de verosimil, chiar halucinant de verosimil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și a auzit ceea ce va descrie ulterior ca fiind „cuvin‑ tele nerostite ale Celuilalt”. Erau cuvintele care au marcat un nou răsărit În viața sa : „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
continuitatea (veșnicia) vieții pe pământ, ce se transmite din părinți, în copii. După anul 1989, statul a cheltuit și cheltuiește mai mulți bani pentru copiii handicapați, decât pentru copiii sănătoși. Unii părinți, lipsiți de educație și disperați de sărăcie, își schilodesc copii, transformându-i în handicapați, ca să trăiască de pe urma lor. Nu trăiesc numai părinții de pe urma lor, ci și un întreg sistem finanțat de stat, care se ocupă de handicapați. Sistemul consumă mult mai mulți bani, decât handicapații. Circuitul materiei este blocat
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
spectacole mai reușite decât cacealmaua, intimidarea, ciorovăiala și înșelătoria, slăbiciunea reală și puterea pretinsă care însoțesc târguiala și eforturile depuse pentru a se ajunge la o înțelegere. A face publice negocierile este echivalent cu a distruge, sau cel puțin a schilodi, poziția de negociere a părților în orice negocieri ulterioare în care vor fi implicate. Nu numai pozițiile lor de negociere vor suferi. Statutul social, prestigiul și puterea lor vor fi în mod ireparabil afectate dacă aceste negocieri sunt făcute publice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
viața materială a autorului sunt mai consistente decât în primul volum. Astfel, aflăm că autorul este un truditor pe câmpul educației socialiste, un om al școlii, care în loc să lumineze mințile și inimile copiilor, dată fiind ideologia comunistă, le contorsionează, le schilodește. A profesat șapte ani în Orgoești, un sat pierdut de Dumnezeu pe meleaguri vasluiene, apoi alți doi la Dodești. Cu acesta, zice scriitorul "Viața la țară se încheie". Având în vedere că evenimentul se petrece cam în perioada când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oferim Însă, altceva decât o continuă agresiune? În care copilul obraznic care e omul face poznă după poznă: mânzgâlește casa, Îi sparge geamurile și cojește pereții, Îi dă foc acoperișului, Îi spurcă fântâna și-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că atunci când te crezi în raiul păianjenilor, pânza se rupe și cazi, o altă modalitate de-a lua legătura cu pământul patriei. În vremuri îndepărtate, într-o copilărie despre care cei ce nau trăit-o ne spun că a fost schilodită (generalizările nu sunt bune, dacă nu lași loc de excepții), făcutul crucii, esența credinței la români, era prohibit și înlocuit cu alte simboluri compensatorii. Ținând seama de personajele politice care dominau lumea atunci, care țineau în mâini o nouă amenințare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-am pus comprese cu batiste, cu poale rupte din cămăși și ne-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ce trebuia și ce nu trebuia să facă. Atunci zadarnică va fi orice părere de rău. De trei ori Livinski și Mărtinuș mi-au propus să mă străduiesc să depășesc norma. Le-am răspuns că mâinile care mi-au fost schilodite nu mai răspund la comenzi, și ochii nu mă ajută din cauza miopiei, neavând ochelari. Când nu-mi împlineam norma eram pedepsit cu neprimirea turtoiului la miezul nopții sau cu menținerea la lucru încă un schimb. Preferam aceste pedepse. Toți deținuții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]