280 matches
-
se dădea cu pumnul, palma, piciorul ori ciomagul în orice zonă a corpului. Când erau anihilați și paralizați de șoc și durere fizică, se trecea la torturarea individuală, pe rând, a tuturor celor din cameră, în timp ce restul deținuților priveau îngroziți schingiuirea colegilor și prietenilor. Nu vom insista în acest capitol pe descrierea atrocităților, ci vom spune că grozăvia acestora a avut un rol important în demoralizarea și înspăimântarea victimelor. Torturarea lor putea dura oricât, între o zi și câteva săptămâni, până când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor. Inutil de adăugat că, în momentul în care cei din rândurile de jos susțineau alți zece deținuți, presiunea era atât de mare încât sfincterele cedau. În seara lui 31 decembrie, după bătaia generală, Steier și Fuchs
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
însă că, odată terminată acțiunea sa în Pitești, va fi eliberat și încadrat în rândurile Securității, așa încât este de presupus că reținerea sa în continuare i-a tăiat puțin din avântul violent. Totuși, în puținele camere în care au continuat schingiuirile, intensitatea lor a fost maximă. Pentru toamna lui 1950 sunt menționate torturi doar în camera 4-spital, unde acționau Țurcanu, Virgil Bordeianu, Mărtinuș, Leonida, Stănescu și alți câțiva. Urme ale continuării bătăilor se găsesc și în februarie-martie 1951, când un grup
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
transferat în camera 7 corecție, în care, teoretic, erau cei refractari 1. A scăpat de torturi, fiind transferat la Canal prin aprilie 1950. A mai trecut pe la Cernavodă, Valea Neagră și Poarta Albă. Repartizat la brigada 14, nu a cunoscut schingiuirile nici aici, fiind eliberat în martie 1951. A reușit să se angajeze ca geolog după ce a lucrat ca muncitor necalificat timp de doi ani și a publicat mai multe cărți și articole de specialitate, cu toate că a fost și el permanent
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
anticomunistă a etnicilor maghiari din Cluj-Napoca, înființată de Leiz György, care era omul Securității. Drohobeckzy a fost unul dintre cei mai torturați deținuți din Gherla (el a scăpat de Pitești, întrucât nu era student), iar Mihai Livinschi descrie unele dintre schingiuirile la care a fost supus de către Murărescu: îl lega cu mâinile la spate, îi punea ochelari confecționați din cârpă, îi astupa urechile, îi punea câte o lingură sau două de sare în mâncare și nu-i dădea apă să bea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la subsol, unde i-a avut colegi de suferință pe Dumitru Bordeianu, Dan Lucinescu, Neculai Popa, Nicu Ioniță, Dumitru Ungureanu, Aurel Pandurescu și alții. Gheorghiu spune că torturile psihice erau mai cumplite în această celulă, fiind obligați să asiste la schingiuirile colegilor din cauza dimensiunilor reduse ale camerei. A încercat să se sinucidă în decembrie 1950, tăindu-și gâtul cu un ciob de sticlă, dar a fost descoperit și salvat. A asistat și la mizanscena din timpul Paștelui din anul 1951. În
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cameră pentru a-i demoraliza, dar acesta a refuzat și le-a reproșat celor doi că sunt victimele propriei păreri despre sine și că vor fi uciși de către cei care îi folosesc. Enervați, l-au supus unei noi runde de schingiuiri. Puterea pe care și-o arogau agresorii s-a vădit și atunci când, la sfârșitul lui septembrie 1951, i-au cerut să facă declarații complete. Protestând că asemenea lucruri le va spune Securității, nu unor deținuți, i s-a răspuns: 'Noi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunii din Pitești. Născut la 31 mai 1927, era student la Politehnică și la Facultatea de Drept din Iași, fiind arestat pe 25 septembrie 1949. A primit o condamnare de 7 ani de privare de libertate. Torturat în camera 4-spital, schingiuirile din seara lui 26 februarie 1950 i-au fost fatale: Țurcanu a asmuțit 'comitetul' de agresori contra lui, nemulțumit de răspunsurile lui Niță legate de un incident în care era implicat un soldat sovietic: aplicându-i câțiva pumni, l-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-a legat tocmai de aceasta: ' Ce faceți aici, bandiților? Țineți ședință legionară?'. Timaru și apoi Duduța l-au înfruntat: ' Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți și să ne faci bandiți?', însă răspunsul a venit sub forma schingiuirilor. Enumeră torturile îndurate: trântit pe spate, cu capul țintuit la podea de bocancul unui reeducat și cu mâinile imobilizate de alții, a fost lovit la tălpi până a leșinat. Lovit apoi pe spate până la leșin, a fost bătut timp de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a Frățiilor de Cruce, a fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Transferat la Pitești în toamna lui 1949, a fost torturat la camera 4-spital la sfârșitul lui decembrie, după ce i-au fost smulse informațiile de către Coriolan Gherman. La schingiuirea celor din seria sa au participat atât deținuții din jurul lui Țurcanu, cât și directorul Dumitrescu, care i-a bătut pe șefii 'instigatorilor', mai puțin pe Vișovan, care era, probabil, prea desfigurat. Amintește că, în momentul în care Țurcanu i-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decembrie 1954. Capitolul IV Instantanee macabre Ingeniozitatea macabră a acțiunii de la Pitești și Gherla a produs elemente de tortură fizică nemaiîntâlnite în spațiul carceral românesc. Pentru a ne face însă o idee precisă despre condițiile în care s-au desfășurat schingiuirile, trebuie să luăm în considerare toate aspectele regimului de detenție uzitat în această perioadă. Astfel, nu e deloc de neglijat faptul că, începând cu luna iunie 1949, în penitenciarul Pitești s-au introdus restricții deosebit de dure: deținuții erau complet izolați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
puteau controla sfincterele și erau obligați apoi să-și ingereze fecalele. După ce toți din cameră fuseseră bătuți și stivuiți, treceau din nou prin torturi, începând din vârful stivei până jos. În nebunia colectivă care s-a instalat, multe metode de schingiuire au fost născocite ori adaptate ad hoc, iar unii agresori manifestau preferințe pentru un procedeu sau altul. Ion Stoian, de pildă, unul dintre cei mai tineri participanți, arestat ca elev, avea o fixație morbidă pentru obligarea victimelor să ingereze fecale
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat a lui Dan Diaca ori izbirea cu capul a plexului victimelor, procedeu folosit de Gheorghe Roșca. Mijloacele de tortură fizică nu erau însă unicele metode de schingiuire a deținuților. Un important rol l-au avut metodele psihice, în mod evident studiate de către inițiatori înainte de a fi aplicate. Sursele de tensiune erau multiple: în primul rând, după cum am mai menționat, șocul de a fi agresat de către colegul de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-și curețe degetele de fecale cu salivă, ca să poată mânca sfertul de pâine pe care îl primea zilnic. După momentul bătăii generale, în care erau torturați absolut toți cei care urmau a fi trecuți prin malaxor, se trecea la schingiuirea pe rând a victimelor, pentru a putea fi folosite și metodele în care era nevoie de mai mulți agresori, așa cum era celebra bătaie la tălpi, de exemplu. Celelalte victime erau așezate în poziția regulamentară, sub pază, fiind supuse astfel unui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
noapte și să caute acele în fecale. A refuzat să mai mănânce din acea gamelă, dar a fost hrănit forțat. După trei zile au apărut și acele. Nici la Gherla nu au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de precizat numărul celor care au murit din cauza bătăilor, în primul rând prin lipsa documentelor. Mulți deținuți au murit după o perioadă de câteva luni ori la câțiva ani după ce au fost torturați, însă în urma unor boli contractate în perioada schingiuirilor. Este cazul lui Matei Rusvid, decedat în sanatoriul din Târgu Ocna, dar și al lui Constantin Oprișan, Dan Dumitrescu, Pafnutie Pătrășcanu ori Aristotel Popescu, stinși la Jilava în 1958. Numărul victimelor poate fi doar aproximat din informațiile și mărturiile rămase
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru care experimentul se bucură de o tristă originalitate: prezența permanentă a agresorului lângă cel torturat, transformarea forțată a victimei în agresor, precum și proporțiile și brutalitatea schingiuirilor. Victor Leahul acordă paternitatea acțiunii violente lui Anton Makarenko, cu toate că nu îi absolvă de responsabilitate nici pe Bogdanovici ori Țurcanu, care i-au aplicat metoda. El argumentează că Securitatea acționa la ordinele directe ale NKVD-ului, oferind în acest sens
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vinovați intră însă numai cei care nu au fost supuși torturilor ori presiunilor înainte de a lovi. Toți ceilalți, deși majoritatea au fost forțați să bată și ei, nu pot fi blamați pentru ceea ce au făcut după ce au trecut prin calvarul schingiuirilor. Fiecare om își are limita lui de suportabilitate fizică și psihică. Pentru mulți, faptul că asistau la torturile celor din jur era mult mai dureros decât propria schingiuire. Trebuie ținut cont și de faptul că toți erau foarte tineri, caractere
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pot fi blamați pentru ceea ce au făcut după ce au trecut prin calvarul schingiuirilor. Fiecare om își are limita lui de suportabilitate fizică și psihică. Pentru mulți, faptul că asistau la torturile celor din jur era mult mai dureros decât propria schingiuire. Trebuie ținut cont și de faptul că toți erau foarte tineri, caractere în formare și cu o experiență de viață limitată. Monstruozitatea Piteștiului constă tocmai în verificarea limitelor deținuților și în dezbrăcarea lor morală. De ce a avut loc această macabră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
spălarea creierului urmărea introducerea spaimei, și nu a vreunei scări de valori. Cei înspăimântați au fost însă foarte puțini chiar și după încetarea acțiunii, iar păstrarea lor pe aceste coordonate se explică prin condițiile în care au trăit după oprirea schingiuirilor. Exemplele la îndemână sunt cele ale lui Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu (ambii torturați crunt și în repetate rânduri până când au cedat), care au fost ținuți în închisoare până la moarte. Implicați în înscenarea proceselor deținuților, au fost anchetați, ținuți sub
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era arhiplină, iar afară, în jurul teatrului, așteptau peste zece mii de oameni. S-au tras la sorți jurații. S-a citit actul de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile așa cum sau întâmplat. Martorii acuzării au negat totul. Toate bătăile, toate schingiuirile erau pură invenție. Negau chiar și certificatul medical eliberat de profesorul Bogdan, medicul legist. În după amiaza zilei a șasea a procesului, 26 mai 1925, așteptăm rezultatul. În sala cea mare s-au auzit tunete de aplauze, strigăte, urale. Mi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Ordinul Direcțiunii Generale a Poliției nr.22185 din 28 martie 1935 referitor la cercetările polițienești publicate în revista care, adesea, păcătuise prin lipsă de perspicacitate, de bunăvoință și interes profesional pentru descoperirea adevărului: întrebuințare de mijloace barbare, ca bătaie, schingiuiri etc. nu numai că nu duc la vreun rezultat în descoperirea adevărului, dar dezonorează și pe funcționarul ce le aplică și atrage și oprobriul public asupra instituțiunii din care face parte. În cuprins figurau teme specifice timpului când apărea fascicula
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
femei și copii murind de foame după ce șiau amăgit stomacul cu frunze și rădăcini de copaci... Zeci de mii de lucrători pierind în muncile istovitoare la zidiri de uzine uriașe și la săparea de canaluri... Drumuri pavate cu oasele morților, schingiuiri și temnițe, iată peisajele noii Rusii, în care acest tânăr zvăpăiat a căutat fericirea... Până și caii de rasă, coborâtori din hergheliile din vremea țaristă, sunt împușcați de credincioșii slujitori ai lui Stalin... Căminuri de copii? Plată dreaptă a muncitorilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
arhivelor Statului, ale decedatului Partid și ale fostei Securități, în primul rînd istoricilor de astăzi, aceștia fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe fiecare filă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]