253 matches
-
mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția în tot acest timp, au ieșit brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
două, după care mă culcam din nou. Lucrul ăsta Îmi făcea atât de bine, Încât medicul-șef le rugase să accepte, dacă nu le deranja prea mult. Bănuia că Azoulay nu-i spusese totul; avea Însă multe cazuri mai grave, schizofrenici și nebuni periculoși, nu mai avea timp de mine; pentru el, aveam un medic curant, era esențialul. Evident, nu mai puteam lucra În Învățământ, dar la Începutul lui 1991 ministerul mi-a găsit un post În Comisia de programe școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și ce desenam ? — Gânduri... — Cum ai văzut toate astea ? — De sus... repetă. Peste umăr... Cosmina se apropie de pat și-l prinse de umăr. Înseamnă că începi să-ți amintești ? — Eu nu... El. Ar fi prea ușor să-l considerăm schizofrenic, ar fi vrut să-i spună Cosmina doctorului Pantelimon. Numai că nu e vorba despre o scindare de personalitate, ci despre o modificare stranie. Omul acesta trăiește o viață care, parcă, nu-i aparține. Nici măcar nu putem să spunem dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îngrijorează. Convingerile stranii includ primirea unor mesaje bizare din spațiu. Un exemplu de halucinație poate fi auzirea unor voci. În plus, deoarece schizofrenia se poate transmite din generație în generație și are o puternică bază genetică, numai anumiți oameni devin schizofrenici, ceilalți neputîndu-se îmbolnăvi, oricît de stresați ar fi. În sfîrșit, oamenii care dezvoltă această tulburare manifestă, de obicei, simptome moderate pe parcursul întregii vieți. Prin urmare, dacă nu manifestați aceste simptome, atunci este puțin probabil să dezvoltați tulburarea. Acest lucru este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obiect pentru design (Stelarc, 1995, p. 92Ă. Pentru artistul australian, corpul devine un simplu „obiect pentru inginerie”, un obiect care poate fi alterat în mod tehnologic și accesat digital. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari (vezi mai susă înseamnă „corp psihologic schizofrenic”, „obiect al invidiei” sau „dorință mașinică”, pentru Stelarc înseamnă cybercorp obiectivat sau cybersistem. Noua simbioză om-mașină propusă de Stelarc distruge orice noțiune de existență umană subiectivă, cybersistemul reducându-se la accepția de „a fi operațional”. Artistul mărturisește că devine el
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viața psihică. În rândul psihoticilor cea mai gravă formă de manifestare este comportamentul melancolicilor, caracterizați printr-o formă ambivalentă de agresivitate care merge de pruncucideri la omucideri și de la mutilări până la suicid. Un mare grad de periculozitate îl prezintă și schizofrenicii paranoizi prin frecvența conduitelor deviante patologice și actele agresive săvârșite cu ferocitate precum și provocarea de leziuni multiple prin mijloace de atacare din cele mai diverse. d) personalitatea demențială autorul consideră definitoriu în diagnosticarea degradării personalității în sensul unei regresiuni a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
caracterizează prin tulburări grave care cuprind întreaga lor viață psihică; nu este stăpân pe dorințele și emoțiile sale, nu are control de sine și nici conștiința stării lui astfel încât este iresponsabil și nu raspunde penal: criminalul paranoic psihoza paranoică; criminalul schizofrenic schizofrenia; criminalul maniaco-depresiv psihoza maniaco-depresive. E. În functie de modul de operare se distinge: a) infractori de ocazie sunt cei care comit spontan infracțiunea, sub presiunea satisfacerii anumitor dorințe, astfel că profită de unele situații accidentale și ajung să-și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai puțin comunicativ. Criminologia nu a reușit sa implice diferit tipurile de caracter în etiologia infracțiunii. Interesant este totuși de semnalat că în formele lor extreme de manifestare, extrovertirea tinde spre manifestări caracteristice bolnavilor maniacali, pe când introvertirea tinde spre autismul schizofrenic. Caracterul în general este influențat de temperament și atitudini, dar procesul formării sale este foarte complex, asimilarea aptitudinilor și valorilor socioculturale și transpunerea lor într-un cadru strict personal, stabil și echilibrat (în bine sau în rău) realizându-se pe parcursul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dintr-o boală antamată doar celor cu timp de „huzur și răsfățuri” (boală boierească), într-o boală endemică a zilelor noastre, întreaga societate contemporană fiind, potrivit lui G. Deleuze și F. Guattari, un câmp al deconstrucției umane, al constrângerilor de tip schizofrenic (Deleuze și Guattari, 1980). În esență, din punctul nostru de vedere, dificultățile în reconstrucția conceptuală a acestor termeni sunt legate, în primul rând, de reabilitarea imaginii și a statutului persoanei cu tulburări mentale, privită ca un rebut, o anomalie, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
psihică. Fără îndoială că studierea unor grupuri de populație cu diverse maladii psihice rămâne un deziderat extrem de important, așa cum a fost, spre exemplu, studiul transcultural realizat în anul 1974 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), sub forma unui studiu-pilot asupra schizofrenicilor și asupra unor grupuri de populație aparent sănătoase, fapte ce vor conduce la elaborarea unor noi metodologii, care să răspundă cât mai exigent realității concrete a fenomenului bolii psihice. Pe de altă parte, având în vedere cele prezentate mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
indivizii ca urmare a suferinței de natură psihică. Tocmai de aceea, pentru a șterge cumva din această tendință taxinomică, în D.S.M.IV TM este utilizată, spre exemplu, sintagma de „individ cu tulburare de sindrom de schizofrenie”, și nu cea de schizofrenic. Continuând pe linia de analiză a construcțiilor conceptuale ale celor două mari sisteme internaționale de clasificare nosologică, apar ca evidente diferențele semnificative dintre sintagma de tulburare mentală, ce aparține D.S.M.IV TM și sintagma de boală mentală, ce aparține C.I.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare, tematica ideilor delirante ale bolnavului. Acesta având un caracter tematic precis, bine delimitat, limbajul va avea coerență și conservă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau monotematic și persuasiv. Adesea acest tip de limbaj, la persoanele cu constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate induce idei similare, devenind convingător și sfârșind ca printr-un proces de „inducție psihică sugestivă”, interlocutorul să „adere” la ideile bolnavului. Limbajul schizofrenicilor constituie o temă dintre cele mai dezbătute de specialiștii psihiatri sau psihopatologic (E. Kraepelin, J. Séglas, S. Piro, B. Calieri și L. Frighi, J. Bobon și G. Maccagnani, C. Enăchescu). La vremea sa E. Kraepelin a vorbit chiar despre „schizofazie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de limbaj se situau pe primul plan. Deși este un limbaj determinat de transformarea delirant-halucinatorie a personalității, el are un caracter particular: exprimă ruptura contactului vital cu realitatea și plasarea bolnavului într-o lume stranie, autistă. Din aceste considerente limbajul schizofrenic este din punct de vedere formal, un limbaj discordant, disociat, incoerent și incomprehensibil, bizar sau manierist. Conținutul său este simbolic, dominat de neomorfisme lingvistice care exprimă „conceptele gândirii delirante” a bolnavului, reprezentările și experiențele sale morbide. Uneori tulburarea este atât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate de înțelegere. Medicul psihiatru percepe, vede ceea ce este „străin” spiritului logic, normal, în cazul bolnavului psihotic, schizofrenic, în „spațiul relației atmosferice”, dar el nu poate realiza „înțelegerea” acestui „alt fel de a fi” a persoanei „diferite” a bolnavului psihotic. Ceea ce are importanță esențială în înțelegerea sensului „anormalității psihice” este rezultatul unei „puneri împreună” (Gemeinsamen) care urmărește stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instanță structural-dinamică a acesteia, marcând, în felul acesta, ca o stare de handicap sau ca un defect post-procesual personalitatea respectivă. Acest model psihopatologic este întâlnit de regulă la cazurile bolnavilor psihotici cu o îndelungată evoluție clinică a bolii: vechii bolnavi schizofrenici, deliranții cronici, în cursul psihozelor afective etc. Defectul post-procesual este o stare ireversibilă a personalității, care poate fi compensată, într-o anumită măsură prin socioterapii sau psihoterapii ocupaționale. Aspectele mai sus prezentate, constituie repere importante în înțelegerea dinamicii sistemului personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazurile de schizofrenie, la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează analizatorul tactil-cutanat și ele sunt mai rare. Pot apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și toxicomani, precum și în unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale și calitativ specifice ale persoanei și care se manifestă în acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se simte, sau crede că este atins. Ipohondria poate fi un simptom al unei nevroze structurate (isterică, fobică, obsesivă), focalizând neliniștea din cadrul unei nevroze de angoasă. Ea poate lua însă și aspecte majore, ca în cazul „delirului ipohondriac” din cursul schizofrenici sau al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea se constituie ca un grup nosologic specific de tulburări psihopatologice cu caracteristicile descrise pe larg mai sus. Nevrozelor li se „opune” din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din punct de vedere dinamic și evolutiv, sunt greu de clasificat nosologic (R. Ekstein, J.S. Kestenberg, M. Katan, B. Rank, M. Putnam, P. Mate și A. Grenn, V.H. Brask, S. Lebovici și P. Diatkine). După V.H. Brask, caracteristica copiilor borderline schizofrenici rezidă în faptul că aceștia se îndepărtează de la normă printr-o simptomatologie extrem de variabilă. Ansamblul acestui grup posedă o fenomenologie comună ce reflectă structura psihopatologică de bază, considerată ca fiind expresia unei dezvoltări defectuoase, fragmentare a Eului și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se ocupă în mod special de relația dintre tuberculoza pulmonară și psihozele schizofrenice. Pentru acesta „tuberculoza nu este numai efectul, ci poate fi chiar cauza psihozelor”, subliniind în felul acesta relația dintre tuberculoză și schizofrenie. El remarcă faptul că bolnavii schizofrenici sunt predispuși la tuberculoză pulmonară, la fel cum tuberculoșii pot face schizofrenie. Interesant este însă faptul că apariția tuberculozei estompează tabloul clinic al schizofreniei, la fel cum, acutizarea psihozei schizofrenice este urmată de o scădere a evoluției clinice a tuberculozei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numit chiar schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea și relația cu lumea exterioară bolnavului este și ea alterată. Minkowski a vorbit despre „pierderea contactului vital cu realitatea”. Bolnavul schizofrenic se izolează, manifestă o formă particulară de „închidere în sine” patologică, de factură autistă. 7) Tulburările din seria psihomotorie sunt de regulă reunite în sindromul catatonic și ele constau din următoarele: stupoarea catatonică, rigiditatea catatonică, postura catatonică și negativismul motor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]