371 matches
-
constă în scăderea tensiunii psihice, exprimată prin încetinirea fluxului gândirii, diminuarea tonusului afectiv și o inhibiție mai mult sau mai puțin accentuată a dinamicii comportamentale. Se obsevră o „astenie constituțională”, în special la personalitățile introvertite sau la cele de tip schizoid net. În patologie, hipostenia favorizează dezvoltarea stărilor depresive, a neurasteniilor, depresiilor secundare, depresiilor melancoliforme periodice, caz în care poate lua aspectul izolării, inactivității cu închidere în sine (schizofrenie) sau al resemnării inerte. Tipurile de activitate se mai clasifică și după
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
parte. În sensul acesta, au fost preferate mai multe aspecte nosologice care să reprezinte cadrul tematic de acțiune al psihoigienei bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Constituția ciclotimică constă în oscilațiile permanente de activitate deasupra sau dedesubtul normalului, cu alternative de excitație euforică sau de inhibiție depresivă. Din acest tip de constituție se dezvoltă PMD, boala afectivă, depresiile, mania (E. Kraepelin, A. Kahlbaum, E. Kretschmer). Constituția schizoidă este tendința de a se închide în sine, fuga de viața reală, refugiul sau izolarea în reverie, imaginar, solitudine. Ea reprezintă terenul pe care se dezvoltă schizofrenia (E. Bleuler). Constituția psihopatică sau „moral insanity” este o slăbire a sentimentelor etice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau comportamentală. Se vor evita situațiile tensionate, stresul prelungit, condițiile intelectuale ambigue, care pot genera suspiciune sau interpretări eronată. Se va cultiva o atitudine de deschidere și toleranță în relațiile interpersonale, de comunicare liberă, deschisă. d) Psihoigiena ciclotomicilor și a schizoizilor Tratarea acestor grupe constituționale de psihoze la un loc este justificată prin existența unor aspecte comune: modificarea personalității și tulburarea contactului cu realitatea. Psihoigiena ciclotimicilor începe încă din copilărie și adolescență, ea având aceleași caracteristici cu cele menționate în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ea având aceleași caracteristici cu cele menționate în cazul hiperemotivilor. Trebuie combătute abuzul de alcool, problemele apărute în cursul crizelor de dezvoltare sau involuție psihobiologică (pubertate sau menopauză), oboseala, surmenajul, perioadele de lactație, lipsa de destindere, sedentarismul, izolarea etc. Psihoigiena schizoizilor este similară măsurilor care se aplică în cazurile de mitomanie sau de hiperproducție a imaginației. Se vor combate izolarea, tendința de închidere în sine, autismul, lecturile, spectacolele sau relațiile care cultivă imaginarul, introspecția, gândirea rigidă, simbolică, reveria. Se vor cultiva
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
prin Om și lege (1987), ajungând în anii ’50. Profitând de logica ambiguă a traseului realitate-fantasmatic și retur, romanul urmărește procesul prin care avocatul Ladislau Pietraru își salvează identitatea proiectând scenarii în spațiul trecutului: o alienare controlată, în care regresia schizoidă are finalitate curativă. Volumele de povestiri Maximele, minimele (1984) sau Castelul albastru (1986), cumulând „exerciții de imaginație în stil borgesian sau în stilul fantasticului romantic, ba chiar și în stil urmuzian”, au în scrisul lui S. caracter de „interludii” (Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
există decît un bun comun: pacea. c) Ego și Sine Existențialismul modern (S. Kirkegaard) sau expresionismul (E. Munch) pot fi expresii caracteristice ale vremurilor din urmă. Conflictul este în primul rînd în noi, căci am uitat cine suntem, am devenit schizoizi și cum ce este înlăuntru este și înafară... Egoul este instanța aceea separată și separatoare care consideră că ceilalți nu contează. Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Bartleby. De aceea, se poate spune cu certitudine că avocatul nu mai seamănă, în partea a doua a textului, cu cel care fusese la început. La un moment dat, el a luat o nouă identitate, intrînd în conturul unei naturi schizoide. Cine este acest nou narator melvillian, întrerupt, s-ar părea, chiar la apogeul transformării sale? Pentru a răspunde convingător la întrebare trebuie să spunem mai întîi cu claritate cine este Bartleby, omul care oferă prilejul unei asemenea tranformări. Marea majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sunt, la scara întregii opere, anumite cronotopuri (cel concentraționar, carcera, spitalul), motive ori vocabule recurente, reluate obsesiv (varul, peretele, seringa, mâna, creierul, plămânii, pielea, insectele, sexul ș.a.), dar îndeosebi motivele spintecării și tăierii, asociate prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în orice caz deloc narativă, deloc discursivă - este una a „melancoliei metafizice” (Nicolae Manolescu), a sfidării și recuperării perpetue a abisului (se instituie aici ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
și evoluție a lui sau de la "homo sovieticus", pentru ca acest "om amestecat" este acum regulă și modelul dominant în Republică Moldova și lui exclusiv trebuie să-i fie adresate aceste mesaje pentru modernizare: "În totalitarism, societatea basarabeana a fost una schizoida, compusă pe de o parte din oameni cărora le intrase comunismul în sânge și care dominau și, pe de altă parte, din o mână de opozanți ai regimului. În '89, raportul de forțe dintre cele două categorii s-a inversat
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
scandal, de gregar, oferindu-le, în același timp, iluzia unei vieți mai bune, posibilitatea evadării, măcar temporare, dintr-o realitate ce a devenit de nesuportat. Problema societății noastre e că avem puține insule de normalitate. Tot soiul de paranoizi, nevrotici, schizoizi ne bîntuie cotidianul. Într-un sat de prin Apuseni, rămas cu vreo sută cincizeci de suflete, în loc să fie o oază de liniște, jumătate dintre ei candidează și sunt angrenați într-o crîncenă bătălie politică. Vă dați seama ce e acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lui e mai puțin incandescentă. Și lucrurile nu se opresc aici. Diviziunile admit subdiviziuni: poezia realului cotidian, poezia hiper-realului și poezia realului fabulos. Apoi: poezia texistențialistă și poezia textualirickă. Cât despre psihoză, aceasta e una și bună, fără suplimentare accente schizoide. Nu sunt sigur că locul lui Ion Mureșan, de pildă, e între textualirici și nu între realiștii fabuloși. Dar astea-s chițibușuri. Mai important e că, din cele trei categorii, Mihail Vakulovski nu pare să aibă instrumente decât pentru primele
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe, calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la ,tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste calificative ar aparține altora (eventual, chiar lui Traian Băsescu!), notează senin: ,Nici o etnie nu este rușinoasă. Abia cei care consideră că afirmarea acesteia constituie o insultă se fac vinovați de frustrare". Perfectă logică
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
artistice ŤTheodor Amanť. în mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej, într-o perspectivă imediată, comme il faut; adică detașat, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și puțin schizoid. Adică dublul său debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori, el le oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte ca stadiu profesional
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
moțiune de cenzură prin care cerea scăderea CAS de la 1 iulie, ieri, președintele PNL a ieșit public și a repetat, ca un elev docil, mesajul lui Traian Băsescu. Cred că liberalii ar trebui să iasă din această fază de duplicitate schizoidă și să se hotărască: susțin reducerea CAS sau nu? Dar mai periculos decât dublul limbaj practicat de Klaus Iohannis pe tema reducerii CAS este rolul pe care președintele PNL și-l asumă, acela de portavoce a lui Traian Băsescu. Dacă
Ionuț Vulpescu: "Klaus Iohannis, elev docil. Dacă vrea să devină un alt Traian Băsescu, îi recomand..." by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28391_a_29716]
-
luni (spune Jenka Sperber, pe care am rugat-o să sune). Nu recunoaște pe nimeni, confuz. Această minte atât de ascuțită, acest om bun, amabil, săritor - dar care a scris contrariul a tot ce înseamnă binele. De unde oare această existență schizoidă - e o enigmă. 28.3.1994, Paris, Rotonde. Simone Boué (Cioran) în "La Rotonde", lângă Luxembourg, rue Medicis. Nenorocirea a început în 1992, după o operație reușită de cataractă. Stări de confuzie, amnezie. Apoi nu mai găsea adresele cunoscute ale
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
întregii demonstrații. Asta era, Silviu, îi răspund eu, chiar de acest moment aveam nevoie ca să pot începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
sa ne apăra de primejdiile de la Răsărit, dar și pentru că ni se deschidea perspectiva unor beneficii nemaiauzite. Am sărit însă ca arși când s-a pus problema participării directe în războaiele duse de apărătorii civilizației căreia îi aparținem. Acest comportament schizoid e perfect ilustrat de știrile ce anunță moartea unuia sau altuia din soldații români căzuți în războiul occidental împotriva terorismului asiatic. Faimosul Batalion 300, din care fac parte soldații români, a înregistrat în acest an cinci răniți și doi morți
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
mai precis autobiografic. Ce conține? Scrie chiar el in prefață - amintiri de familie, note publicate, articole despre cultura vremii. Se simte imediat că este un vechi om de condei, cu fraze meșteșugite și cuvinte rare, suculente - ignobil, neuronal, eutarhie, homerizi, schizoid, iscariotă. Un volum de dimensiuni medii - 152 de pagini, cu frumoase portrete desenate ale vechilor noștri menestreli, cu 25 de capitole, din care biografia ocupă majoritatea. O carte numai despre folk ? Nu chiar, deși este evident și un teoretician al
Recenzii Nicu Alifantis by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83803_a_85128]
-
comprimată, fără cap sau fără picioare, imaginea sa nu era reală sau era într-un chip absurd. Șocul trăit în cabinetul oglinzilor ar fi revelația relativității lucrurilor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei scrieri este tocmai caracterul ei schizoid, hibrid. Romanul este conceput într-o perioadă de cenzură ideologică și este construit în așa fel încât să reziste filtrului cât mai multor grile de lectură. Cronica de familie trebuia să răspundă imperativelor anului 1957 și să fie în același
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera lui Caragiale. E vorba despre Poetul romantic, obținut, sagace, printr-o perifrază categorială. Reproduc un pasaj, căruia îi alătur deconspirarea finală: Se insinuează cu finețe sugestia naturii schizoide a personalității scriitorului de factură romantică, însă identificarea geniului cu nebunia aparține tot fondului de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv, gândirea de serviciu a epocii. E mult Schopenhauer prin preajmă, ataraxia și Nirvana parvin direct din textele sale, dar
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
și memorie colectivă. Ca și în romanul autobiografic al lui Alberto Asor Rosa, L'alba di un mundo nuevo și aici se vorbește despre fascism, război și rezistență. Și încetul cu încetul se conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea, repetată asemenea unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în anii Rezistenței și a unei povești de dragoste din adolescență, timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
inuman al personajului, care-și taie deliberat toate legăturile sociale. Proiectul lui Cristi Puiu cu acest film este extrem de ambițios și el pornește chiar de la distribuirea sa în rolul actorului principal, actor și regizor, dedublarea face parte dintr-un mecanism schizoid pus în scenă cu personajul său. Analiza are ceva de autoscopie, de rapel către propria interioritate, jocul este mereu dublu, în fața camerei ca actor, Cristi Puiu se privește din spatele ei care regizor. Fetița din film este chiar fetița lui, cadrul
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]