255 matches
-
după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare a cosmopolitismului avangardist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stări conflictuale, îndoieli, întoarceri. Acum suntem liberi să ne manifestăm așa cum suntem, fiecare în felul lui. Sinele Mare: Așa este. Acum nu mai există tensiuni, frământări, fiecare are viața lui paralelă, chiar dacă în fapt este vorba de una singură, viața scindată a lui Philip desfășurată pe trei dimensiuni. Căci cu greu noi ne mai puteam suporta pe vremea când eram conținuți unul în altul. Contradicția dintre noi devenise prea mare. Oamenii reușesc în general să-și țină firea. Dar, când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor ? Figura detașată pe fundalul tulbure și accidentat și-a pierdut sacralitatea în clipa în care s-a rupt : frumusețe atomizată acum... „dureros simulacru erotic“... așa va numi, explodând, studenta, în noaptea umedă, după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reunește o suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit. Articolul amintit a declanșat în doctrină o controversă, după modificarea sa prin Decretul nr. 205/1950. Problema care s-a pus este dacă mărturisirea poate fi sau nu scindată (divizată). Desigur, problema nu se poate pune decât în cazul mărturisirii calificate și a celei complexe, pentru că în cazul celei simple nu este ce diviza. Cu privire la aspectul în discuție s-au conturat două opinii. Într-o primă opinie susținută și
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Lumea e fracturată și spectatorul se pomenește confruntat cu această falie care, în contextul unei supravegheri orizontale, rezultă întotdeauna dintr-o intervenție a cuiva. Nu contează motivele, două tabere stau deodată față în față și, împreună, alcătuiesc imaginea unui univers scindat. La originea acestei divizări - pe care scena o exacerbează - se află, în situația dramatică dată, supravegherea. Ea implică, fizic, prezența a cel puțin două persoane, opuse una celeilalte. Acesta este cel mai mic numitor comun al supravegherii, activitate colectivă desfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o suveranitate proprie. Când această autonomie a părților este puternic pronunțată, compoziția se prezintă ca o întâlnire a agenților separați, care își răspund unii altora în diferite feluri. Forma cea mai obișnuită este aceea a dualității, întâlnirea a doi parteneri scindați și echilibrați în egală măsură de o axă centrală. Această formă o putem numi compoziție bipolară. O astfel de întâlnire dihotomică poate avea caracterul unui dialog între părțile care se cercetează reciproc, ca, de exemplu, în reprezentările Bunei Vestiri. Ea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
barbar” e propriul lor cîntec. în mod paradoxal, și-l asumă. De ce atunci calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numește Peșteri cu picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mors certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le poartă, în uriaș buchet, spre mormintele victimelor (sisif); dimineața se trezește primul, "cu inima plină de toate durerile lumii" și cu "ochii scăldați în roua pustiului" etc. De aici, senzația inițială că personajul (când lugubru, când luminos) este dramatic scindat, că morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
idei care ar putea activa reacția de respingere automată din partea cititorului. Același lucru este valabil și pentru un jurnalist care lucrează pentru un organ de presă situat la dreapta eșichierului politic. Astfel fiecare rămâne în partea lui, iar opinia rămâne scindată între cititorii de dreapta care citesc presa de dreapta și cei de stânga, care citesc presa de stânga. Toate acestea din cauza caracterului fundamental afectiv al alegerii politice. Pentru mai multe informații Lodge, M., Taber, C. (2005), „The automaticity of affect
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
amor / Ne urmărește încă. (M. Eminescu) Tuul referențial, textualizat prin indici ai persoanei a IIa, prin formule de adresare directă, prin mărci stilistice ale invocației retorice, poate viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul scindat/dedublat/multiplicat: tu treceai mânjit pe aripi / și cu pene și cu fulgi. Unde ești tu cel deatuncea / unde fugi? - N. Stănescu; Ai îmbătrânit, băiete, / Cântând stihuri și ștafete - T. Arghezi) - o prezență lirică distinctă de eul poetic, ființă concretă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, prin progresia „dialogului“ conflictual ce relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/ „monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul pragmatic în condiția sa biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și moartea - se construiesc treptat, nu prin acumulare de fapte, ci prin progresia „dialogului“ conflictual care relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/„monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Vanitatea este refulantă, iar culpabilitatea refulată. Ambele sînt complemenare, aparținînd unei funcționări perverse comune, lipsite de armonie și contradictorii, fiind vital resimțite. Prima reprezină supravalorificarea și suprasatisfacția falsă a sinelui, iar cealaltă corectivul: subvalorificarea, insatisfacția obsedantă a acestuia. Energia motivantă scindată patologic este paralizată, devenind "forță moartă"; dar, pe baza vanității manifeste și constatabile, existența polului opus refulat poate fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subconștient imanente pot fi ridicate la nivelul conștientului și supuse controlului purificant. Supraconștiința armonizantă este mai mult decît conștienta iar subconștientul dizarmonizant este mai puțin decît conștient. Dat fiind că viața psihică este în totalitatea ei o unitate funcțională psihologic scindată sau rațional reconstituită conform gradelor de luciditate, reflecția conștientă ar trebui în principiu să poată dobîndi un grad de luciditate introspectivă care să-i permită să pătrundă tot mai adînc atît în dedesubturile intențiilor mai mult decît conștiente, cît și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de imaginarul anormalității sau al monstruozității care însoțește această situație. A avea o „conștiință protezică” (Wilson, 1995Ă echivalează, în parte, cu reflectarea asupra înlocuirii parțiale a organicului cu tehnologicul. Ființa cyborgică cunoaște coabitarea celor două sisteme într-o singură conștiință scindată, mintea sa fiind împărțită între cele două aspecte ontologice diferite, suportând deopotrivă incizia protezică și armonizarea corporală a celor două sisteme. Subiectul (postăuman își aduce aminte de partea organică înlocuită grație caracterului mnemotehnic al protezei, având astfel conștiința dezintegrării identității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorința de înstrăinare, ci și nostalgia înstrăinării și a unei personalități integre. Acest punct de vedere recuperează dimensiunea umană din cadrul postumanului cibernetic, însă este un apărător al integrității corporale și identitare umane. Aceste gen de ființă cyborgică are o memorie scindată, bântuită și tulburată, neîmpăcându-se niciodată cu sine și cu noua identitate protezată. Pentru ea, istoria nu mai poate fi liniară, viitorul nu mai are decât înțelesul de supraviețuire, iar evoluția nu mai este posibilă. Trăind prin amintirile trecutului, cyborgul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a face biserici tipizate, după două criterii: cel al zonei de amplasare și al destinației - biserică de parohie, de mănăstire sau catedrală. "Biserici nouă" este un studiu care oferă arhitecturii ortodoxe două căi de adaptare la prezentul urban (căi încă scindate și neexploatate suficient nici astăzi, după șaizeci de ani de la redactarea lui): modernizarea materialelor și, cu ele, a vocabularului formal aferent și/sau re-bizantinizarea - o întoarcere la origini atât de îndepărtate, încât pot fi considerate un (nou) început, în felul
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Maria Tereza în 1759, prin care se recunoștea, după mai bine de o jumătate de secol, existența și statul legal al Bisericii Ortodoxe. Pe plan identitar, aceste evenimente s-au repercutat în bifurcarea confesională a conștiinței naționale a românilor transilvăneni, scindați acum în uniți și neuniți. Programul masiv de reforme implementat de împăratul Iosif al II-lea a zguduit din temelii ordinea consacrată a sistemului politic transilvănean. În efortul său de omogenizare culturală și administrativă a imperiului în vederea instituirii unei "națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]