550 matches
-
a defini o strategie comună împotriva fascismului pentru toate partidele sale31. Exigențele unei lupte antifasciste mai ferme, dorința de a scoate socialismul din reformismul în care acesta s-a împotmolit generează în mai puțin de un an un val de sciziuni în interiorul secțiunilor ISM: în Germania, o dată cu crearea, în 1932, a Partidului Socialist Muncitoresc (SAP); în Marea Britanie, o dată cu distanțarea vizibilă a Partidului Laburist Independent al Muncii și a ISM (curînd, ILP va rupe în mod formal legăturile cu ISM); în Olanda
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Paris) de către M. Déat, B. Montagnon și mai ales de A. Marquet, primarul orașului Bordeaux care într-un discurs celebru, avînd la bază cele trei noțiuni "de ordine, autoritate și națiune"45, provoacă, după cum se știe, "spaima" lui Léon Blum. Sciziunea care poate pînă atunci nu era dorită de către Déat, devine inevitabilă: două luni mai tîrziu, la 5 noiembrie 1933, Déat, Marquet, 28 de deputați, 6 senatori și 6 federații se organizează într-un partid Socialist al Uniunii Franceze Jean Jaurès
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Discipolul său francez, Marcel Déat, urmează un drum complet diferit; abia mult mai tîrziu pacifismul îi va apropia pe cei doi. Organizația creată de revizionistul francez, Partidul Socialist din Franța, nu reușește să se impună și cunoaște încă din 1934 sciziuni, în special în legătură cu plecarea lui A. Marquet, iar cererea sa de afiliere la ISM este respinsă de către aceasta din urmă. După mai puțin de un an de existență, neo-socialismul se află într-o permanentă criză. Unirea sa cu alte două
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
PSI, PSOE, Liga Poloneză, Partidul Socialist Elvețian, social-democrația rusă și socialiștii austrieci care sînt favorabili apelului din februarie 1933. Exprimînd sentimente comune, organizațiile care o compun refuză totuși să se constituie într-o grupare pentru a evita riscul producerii unei sciziuni care, după părerea lor, nu ar putea aduce decît prejudicii socialismului internațional. În fața acestora, socialiștii din Țările Scandinave, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, menșevicii ruși, majoritatea conducerii SPD, aflată în exil la Praga și, în sfîrșit, Partidul Laburist de o manieră mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
este cazul socialiștilor din Europa Orientală (polonezi, cehi, români, unguri, bulgari), angajați într-o alianță cu comuniștii și cu alte grupări liberale și țărăniste, care se bazează pe modelul Frontului Popular. De altfel, această orientare nu este unanim acceptată, producînd sciziuni sau cel puțin tendințe în interiorul acestor formațiuni, în special în Polonia. Alte partide se află în opoziție, pe care au posibilitatea să o exercite în mod democratic, ca de exemplu olandezii sau danezii; cîțiva dintre ei se află în conflict
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Belgia, Olanda), atunci cînd nu au dispărut complet, ca, de exemplu, în Finlanda, unde Partidul Comunist încetează oficial să mai existe începînd din mai 1990. De-a lungul anilor '80, aceste mutații fundamentale se efectuează datorită unui număr mare de sciziuni care au loc în Franța, Spania sau Grecia, generînd o împrăștiere și o dispersare a forțelor comuniste 6. Să fie oare acestea simptomele "cutremurului" din toamna anului 1989, care a zguduit Europa de Est? Această criză generalizată a modelului comunist face ca
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu revoluția literaturii", cum spune Julio Cortázar. Ulterior, aceiași scriitori entuziaști ai revoluției cubaneze sau chiar angajați în cauză acesteia, cum au fost García Márquez, Vargas Llosa sau Carlos Fuentes, își exprimă dezamăgirea în fața transformării regimului castrian, dând naștere unei sciziuni în rândul intelectualilor latino-americani. Deși José Donoso 27 îl include pe Sábato în ceea ce se numeste "boom gratin", alături de Cortázar, Fuentes, García Márquez, Vargas Llosa și Cabrera Infante, acesta se situează cumva în afara acestor figuri ale amintitului fenomen literar și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sumară prin limitele colecției, aceste cîteva pagini s-ar dori a fi începuturile unei mari lucrări anunțate. LA ORIGINILE COMUNISMULUI OCCIDENTAL Evoluția socialismului înainte de 1914 Cînd, între 2 și 6 martie 1919, se desfășura congresul constitutiv al Internaționalei Comuniste (IC), sciziunea dintre aripile comunistă și socialistă din sînul mișcării muncitorești pare deja încheiată. În realitate, congresul reflectă o stare de fapt născută odată cu revoluția bolșevică din octombrie 1917 și care își are de asemenea originile în atitudinea partidelor socialiste și a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
alegerilor, obținută în ianuarie 1919 și generatoare de ostilitate fățișă din partea unei minorități importante. Două luni mai tîrziu, la congresul de la Heidelberg, acesta este exclus și formează KAPD, a cărui influență nu va fi neglijabilă în rîndul clasei muncitoare. Această sciziune trezește dezamăgire în rîndurile conducătorilor Internaționalei, cu atît mai mult, cu cît pe lîngă KPD și KAPD subzistă în continuare USPD împărțită între curente favorabile și ostile Internaționalei Comuniste. Komintern-ul nu-și taie punțile nici cu KAPD, nici cu USPD
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o mai mică măsură, cel al Germaniei, nici o formațiune puternică favorabilă IC nu exista încă. Dezbaterea se afla în curs la SFIO în timp ce partidul muncitoresc britanic nici nu avea de gînd să adere la noua Internațională și nu suferă nici o sciziune serioasă. Divergențele în rîndul persoanelor și al grupărilor care se alătură IC sînt multiple. În fiecare țară, o mișcare din extrema stîngă, adesea izvorîtă din sindicalismul revoluționar de dinainte de război sau din mediile anarhiste, se opune oricărei forme de participare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cu partidele social-democrate. Reprezentanții acestei tendințe se pronunță pentru participarea electorală, pentru construirea de organizații comuniste de masă și pentru munca în organizațiile sindicale în majoritate socialiste. Această luptă între două orientări, ele însele slăbite de opiniile diferite, duce la sciziuni ale "ultra-stîngii". Acesta este, în special, cazul Germaniei și Olandei prin crearea KAPD și a KAPN. În Belgia și în Marea Britanie, două sau mai multe partide se reclamă de la Internaționala Comunistă. Această luptă ajunge, de asemenea, și la situații conflictuale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
IC. Cu toate acestea, rezoluția prezentată de Rosmer și Mann care preconiza "legătura cea mai strînsă cu Internaționala a III-a" și "o unitate revoluționară reală și intimă între sindicatele roșii și partidele comuniste din toate țările" va fi adoptată. Sciziunea nedorită de IC din organizațiile sindicale, în mod majoritar dominate de socialiști, nu va fi fără urmări. Un an mai tîrziu, în noiembrie 1922, la începutul lucrărilor celui de al IV-lea congres al IC, situația nu se arată cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care se opun ferm sînt partidul francez și italian. În primul caz, regăsim o direcție mai degrabă "centristă", în timp ce în al doilea, este vorba despre una "stîngistă". Cele două partide au totuși particularitatea de a fi cunoscut un congres al sciziunii, ceea ce face ca demersul IC să fie foarte greu de acceptat. Evoluția KPD Cel de al III-lea Congres al Internaționalei confirmînd excluderea lui Levi se delimitase de "acțiunea din martie" și pusese în discuție anumiți responsabili din echipa de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
9: KPD PCT PCF 1921 1926 360 000 150 000 360 000 93 000 109 000 55 000 Așa cum am văzut, motivele aderării la comunism sînt variate și uneori contradictorii. Încă dinaintea războiului din 1914-1918, avusese loc, de fapt, o sciziune în anumite partide socialiste și în cea de a II-a Internațională. Tendințele marxiste și revoluționare se delimitaseră de opțiunile reformiste și moderate ale partidelor socialiste. Numai în Rusia, fracțiunea "revoluționară" este majoritară în măsura în care încă din 1903, POSDR Partidul Muncitoresc
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidul comunist nu a reușit decît o organizare neînsemnată fidelă directivelor Komintern-ului prezent la fața locului prin delegații săi încă din 1927. În perioada de vîrf a social-fascismului, în 1931, IC îl împiedică să se ralieze Republicii. Puciurile și diversele sciziuni duc la o anumită plafonare a acestei organizații care are totuși 3.000 de membri în 1931 și 4,4% la alegerile din același an. În schimb, anarhiștii și un partid socialist care se radicalizează și datorită lui Largo Caballero
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de conducere în sindicate, sînt expresia acestei reușite a comuniștilor. În Olanda, lupta politică îmbrăcase adesea forme violente (manifestațiile sîngeroase din 1917, revoluția nereușită din noiembrie 1918, baricadele șomerilor din 1934) și alimentase adversități în interiorul PC, care duc la multiple sciziuni provocate adesea de către intelectuali de valoare. O anumită rigiditate protestantă nu era străină de toate acestea. Olanda cunoaște astfel o fracțiune troțkistă, foarte activă, condusă de către Hank Sneevliet, ce avea să dispară sub ocupație, chiar dacă mult timp subzistaseră, în jurul lui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
propria sa "Uniune internațională a teatrului revoluționar", propria sa revistă. Deasupra muzicii domnește un "International Musical Bureau"! Lista autorilor care apar în sumarele revistelor, care ocupă tribunele sau semnează manifeste ar constitui evocarea clasicilor de astăzi în toate aceste țări. Sciziunile și denunțurile (să ne gîndim la suprarealiști) se vor succeda, bulversarea culturală provocată de comunism marchează la fel de mult această epocă ca și impactul său politic. Ca să nu mai vorbim despre atacul condus de către marxism, în forma sa cea mai dură
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ales cînd, în succesiunea Pactelor, el trebuie să-și precizeze poziția față de discursul sovietic ce face din regimul hitlerist un regim ca toate celelalte, apoi un adevărat aliat căruia Stalin îi livrează comuniști germani. O altă victimă: emigrația italiană suferă sciziunea Uniunii populare, în urma plecării socialiștilor lui Nenni. Acesta din urmă denunță dezertarea sovietică de pe frontul rezistenței hitleriste 12. Războiul din Finlanda va înălța încă și mai mult zidul creat de Pact în jurul comuniștilor. Cu toate acestea, represiunea care se declanșează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a socialiștilor, care depășesc scorul comunist (20,7% contra 18,9%). PCI-ul nu este stăpîn al jocului politic. Protectorat american în spiritul SUA, Italia va suferi șocul intervenției brutale a reprezentanților și a banilor săi: accentuarea influenței Washingtonului și sciziunile socialiste anti-unitare vor bruia total jocul politic, anihilînd deschiderea celui mai imaginativ partid 3. Eliberarea nu a fost așadar decît pentru o perioadă neînsemnată, după începuturile glorioase ale rezistenței? Totuși, perioada a alimentat în mod global memoria colectivă comunistă pînă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de guvernămînt și se arată prudent și deschis în privința propunerii Marshall formulată cu cîteva zile mai înainte. În Italia, anul 1947 nu se prezintă sub cele mai bune auspicii pentru comuniști. La congresul de la Roma din 11 ianuarie 1947, o sciziune are loc în sînul partidului socialist asupra chestiunii colaborării cu comuniștii, colaborare preconizată și practicată de către liderul partidului, Pietro Nenni. În ceea ce-l privește pe Giuseppe Saragat, el refuză această cale și, împreună cu patruzeci de deputați din o sută șaisprezece
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o repliere continuă, și printr-o aderare la dezideratele sovietice, iar aceasta cu atît mai mult, cu cît situația lor se deteriorează la toate nivelele. În decursul anului 1948, în țările în care organizațiile sindicale le sînt apropiate, au loc sciziuni orchestrate și finanțate de către organizațiile americane. În Italia, PCI încasează brutal contra-lovitura aventurismului stalinist. Liderul său, Palmiro Togliatti, încearcă la congresul din ianuarie 1948 să asigure o anumită continuitate între linia precedentă și dictatele Moscovei. Alegerile din aprilie reprezintă, într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cel din 1947, el este dur și violent. Ministrul de Interne, socialistul Jules Moch, nu ezită să folosească forța. Cinci mineri sînt uciși. După exemplul situației italiene, acest climat întărește coeziunea aderenților și a simpatizanților. CGT suferă de asemenea o sciziune sindicală finanțată de către reprezentantul AFL (American Federation of Labor), Irving Brown. Forța muncitorească-CGT se va naște din această divizare. În Franța și în Italia, diviziunea bipolară, acceptată și încurajată de către Statele Unite și Uniunea Sovietică, duce la izolarea partidelor comuniste. Dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniste va avea loc. Deci, din 1962, există în mod real doi poli ai lumii comuniste la care ne putem referi. Și vor evolua îndepărtîndu-se unul de celălalt. Partidul comunist din Belgia va fi primul partid occidental afectat de această sciziune. Federația din Bruxelles a PCB, una dintre cele mai importante, pierde peste o treime din aderenți, care părăsesc partidul comunist pentru a fonda un alt partid, ce poartă același nume și care este condus de către Jacques Grippa, vechi membru al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
toate acestea, partidul hrușciovian pierde monopolul discursului revoluționar. Circumstanțele care i-au condus pe comuniștii chinezi să aleagă Belgia drept cap de pod al influenței lor în Europa nu sînt încă elucidate. În alte părți, partidele comuniste nu vor suferi sciziuni pro-chineze foarte importante. Sigur, în fiecare țară, apar formațiuni favorabile tezelor Pekinului, dar ele sînt, cel mai adesea marginale și fără pondere electorală. În fața diviziunilor lumii comuniste, partidul comunist olandez (CPN) va adopta o atitudine originală. Într-adevăr, el se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
După alegerile legislative din aprilie 1963, în care democrat-creștinii scad de la 42,4% la 38,3% și PSI de la 14,2% la 13,8%, Aldo Moro formează o coaliție DC-PSI. Participarea socialiștilor la guvernare favorizează apariția unui dublu fenomen: • O sciziune în sînul PSI ce antrenează formarea, în ianuarie 1964, a partidului socialist de unitate proletară (PSIUP), ce reunește în principal conducătorii sindicali, printre care Vittorio Foa, secretarul puternicei federații a muncitorilor metalurgiști CGIL; • Creșterea PCI, devenind forța politică cea mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]