1,812 matches
-
poliției. O deschid și el e aici, stînd În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui, urmărind cu privirea cum BMW-ul lui Tom Stronach iese din parcare și se Îndepărtează pe stradă. Soarele de iarnă Îmi sclipește În ochi. Viscolul. S-a oprit. Nu mai e aici. Morții măsii. — Am fost nevoit să vin, Bruce, ne spune el. Mi-am făcut griji pentru tine. Ai trecut printr-o situație a dracu de nasoală. Am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ceața asta. — Și ea nu poate să ia un taxi? — Știe că o așteaptă Anderson, iar el se teme că nu se duce, ea o să stea pe peron să-l aștepte pe vremea asta mizerabilă. — Se pare că nu prea sclipește de inteligență, am zis. Bine, o să mă duc să o aștept. Felul în care Antonia rostea „Anderson”, care altădată îmi suna ciudat de oficial, avea acum o notă de intimitate îngrozitoare; iar faptul că Palmer era răcit mă enerva teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rămăsese peste noapte la Rosemary. M-a întrebat când putem să ne vedem. I-am spus că am să-l sun eu. Era o dimineață însorită, prima după multe zile mohorâte, dar geroasă, senină și strălucitoare și care făcea să sclipească cristalele de gheață de pe plantele din grădina din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Oloaga se uita la mine liniștită. Ce făcusem? Același lucru pe care-l făcea și filfizonul de pe ecran. Tot posibilul ca să nu-mi pierd mințile, desigur. Și să mă retrag onorabil. Ce altceva? — Întârziat aproape o oră. Ochii ei oblici sclipeau În lumina proiectorului - oglindind un sfert de interes și trei sferturi de anticipare. — Dacă Else nu spune la șefu’ că Sascha și nu Otto avut grijă de Dabor... Nu, stai. Nu Lakritz! Se uită la mine cu milă. Fuaai, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere. Și, apucându-mă de picioare, mă Îndreptă cu gesturi dure și adăugă: — Așa. Am privit În jos și am văzut că Îmi pusese niște cătușe la picioare. Fiarele sclipeau cu o strălucire malefică, ghiulelele erau mari și grele. Ca să dovedesc că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt nevoit, mi-am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oamenii chiar credeau că mărcile sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost goliciunea o condiție umană mai autentică decât alta? Dora traversă strada. Șchiopătând cu douăzeci de metri mai În spate, priveam haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la Polul Nord, se năpustește deja asupra Newark-ului. E clar, nu-ncape îndoială, deja i-am putea contacta pe Tuckerman & Faber, pentru pregătirile de înmormântare, și am putea începe să anunțăm lumea. Da, e de-ajuns ca străzile să înceapă să sclipească acoperite de-o crustă de polei ca să-i încolțească ideea că taică-meu, care trebuia să fie de cincisprezece minute acasă, la cină, zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de salvie s-ar putea să-mi facă bine la mahmureala asta. Chiar atunci, Lauren patină Înapoi spre noi. Se cocoță pe brațul divanului. Zicea careva ceva de ceaiul Agatei? Întrebă. Acum Îl aduce sus. —Grozav! exclamă Marci, cu ochii sclipind de entuziasm. În mod evident, ea o venera pe Lauren chiar mai mult decât o venera Agata. Hunter, Sylvie zicea că pleci la Paris săptămâna asta, spuse Lauren. Da, de fapt plec pentru câteva săptămâni, răspunse el. Ai putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai puternic antidepresiv de pe piață. O pastilă te adoarme buștean pentru douăsprezece ore. —Atavan te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte, cu ochii sclipindu-i. „Oare chiar toată lumea din New York lua pastile“, m-am Întrebat eu cu groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele de mobilier de pe ele fiind Îmbrăcate În bumbac bleumarin și alb. Mi-am Îndreptat binoclul către pupă, unde am văzut numele vasului. —„Au Bout de Souffle“, am zis eu cu voce tare. „Breathless“! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prin încăperile goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal. Zice în telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rasă, dar cînd o cunoști de aproape, mai ales după ce schimbi cu ea două-trei vorbe, îți dai seama că are o gingășie aparte; are un calm interior și-o mare blîndețe în vorbă și-n gesturi, un zîmbet ce-i sclipește spontan din ochi pînă pe buze o prezență care nu aprinde și nici nu răscolește patimi, dar, sigur, menține constant un foc odată aprins. O-le rîde Vlad. O cunoști așa bine? Voia să joace, la echipa de amatori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fiecare dată cînd e obosit, mai ales după o beție cu spirtoase, îi revine în minte o întrebare, obsedîndu-l. Dacă i s-a întîmplat ceva?" îl frămîntă de data asta. Imediat însă, tot obsesiv, aproape criminal, în mintea lui sclipește demonic bucuria că ar putea rămîne singur, așa, fără scandal, fără judecata colegilor, doar prin voința unei întîmplări. Te rog să servești ceva! aduce Paula două farfurii pe măsuță, mutînd telefonul mai pe margine. Lasă telefonul aici! izbucnește Radu, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle. Dacă i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre nevastă-sa întind alții mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că doamna cutare, cînd a primit colierul dorit, a uitat de urîțenia celui ce-o asalta etc. Are vila, îi place, dar situația dintre noi... Și mereu, mereu se retrage să studieze ori să citească; îi place singurătatea; în societate sclipește prin cultura ei, parcă anume să arate ce opac sînt eu. Ce, mie nu mi-ar fi plăcut să citesc? Dar cînd? Cînd am avut chef, nu aveam posibilități de-a ține servitoare, eu eram aia. Aș fi curios dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiar mai fada, dar cuprinzătoarea De ce ne temem?. În lumina puternică a candelabrului din vestibul, i se prezentase lui Carol: — Dave, Dave Hobbes. Am venit să-l iau pe... Dan? Rostise numele cu o oarecare nesiguranță, iar ochii gălbui îi sclipiseră ciudat la vederea lui Carol. Era doar o impresie, o iluzie optică. Dave 2 era cu cel puțin un cap mai înalt decât Carol, dar umilirile repetate în public și efortul constant de a se smeri îi permiteau să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull era genul acela de rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă, și în linie. În urma meciurilor, se obișnuise să folosească aceleași tactici în barurile aglomerate ca să-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese extras nu de mult. Pe Bull nu-l deranjau glumele cu pizde în timpul liber, dar la muncă erau un chin. Se simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]