1,949 matches
-
din unele (parcă, prea puține!) montări ale sale, teatrografia -lista celor peste 100 de reprezentații la care și-a adus contribuția - trezesc În omul de teatru nos talgii artistice. Și ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tate și sănătate. Corect! Dar cerința poate fi valabilă și-n cazul dramaturgilor, actorilor, scenografilor, maeștrilor de mișcare etc. Și totuși, pe vremuri se pomenea des zicala cu scoica bolnavă care face perle. Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii se ascund În spatele scuzei zîmbet profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintre mâini între picioare, probabil un gest asiguratoriu intim necesar, pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica roșiatică, torturată acum de bigudiuri, și fără ochii negri cu sclipiri de cadmiu, n-aș fi recunoscut-o. Dacă masa se transformă În energie (Einstein, 2.17) și invers, ei bine, pot spune că iubirea vieții mele aproape că nu mai avea pic de energie. În schimb, excela la capitolul masă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cosmin Ciotloș Tuturor ne este cunoscută, măcar ca fantezie, metoda mostrei relevante de text. Deschidem la întâmplare o carte aleasă după regulile aceleiași întâmplări, și ochii ne cad pe un fragment bine scris, curgător, suculent, poate fără sclipiri deosebite, dar cu un dozaj verbal aproape științific. Mai răsfoim ce mai răsfoim, și convingerea ni se cristalizează fără cale de întoarcere. Ne punem deja problema în termenii talentului, ai mâinii de scriitor, ai capacității de construcție și ai carnației
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
clișee fotografice e una developată strict în mintea personajului și că - iertați-mi referința nițel cam previzibilă - imaginile au gust și miros asemenea madeleinelor proustiene ? Sau că, adăugată scriiturii precise a Tatianei Dragomir, această găselniță a fotogramei, fără prea mari sclipiri și - la rigoare - neglijabilă, se transformă într-o apreciabilă abilitate prozastică ? Încercarea pomenită în titlu e una din care Fotogramele ies cu bine. În termenii debutului - de care nu trebuie să ne dispensăm nici o clipă - asta înseamnă că a doua
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să le strige Roja cu sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu o sclipire stranie în ochi, n-ai încercat sau n ai vrut să pui laba pe el? Dar Delfina n-o aude, se uită doar în gol și începe să se gîndească ce-o fi fost în capul ei că s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și se îmbracă elegant, doar cu țoale făcute la comandă. — Femeia arată trăsnet, recunoaște Patru Ace, dar vreți să vă spun ce mi se pare mie? — Că nu se potrivesc de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușă afară. Darmite să-ți mai și permită să joci cînd îți vine cheful la cea mai bună masă, ferit de restul lumii, și pe deasupra tratat boierește. Știi tu mai bine decît mine de ce o faci, spune Roja cu o sclipire în adîncul ochilor, cine cui îi e dator vîndut, și ca să-ți fie și mai limpede află că o să vin de cîte ori o să fie nevoie ca falimentul să fie complet, dacă nu cumva asta o să se întîmple chiar în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
parte de o transformare de neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii, mai mari decât unghiile ei roz și lustruite. — La briliante, zice, te uiti să nu existe scăpări de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vadă bine interiorul. Încă nu-i gata. Legăturile la butoaie astea-s butoiașe de stejar, îngropate în perete nu-s făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord, prea ar semăna a bîlci sclipirea aceea de lumini în ritmul muzicii. Eh, ce vremuri! exclamă, lăsîndu-se, după un timp, adînc într-un fotoliu, golind paharul. Bîlciurile alea, vara... Ne duceam de cu seară... Știi ce voiau să facă cei de-aici? Să desființeze bîlciul anual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar are și el greutăți, copil mic, stă cu soacra. Cam bleaga nevastă și-a luat, așa, apatică, din aia "cum o pui, așa stă", n-are...; ca o piatră falsă; pare frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude vocea Doinei: Tata, ești căutat la telefon, de la serviciu. Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
friguri, făcînd o jumătate de pas, pînă lîngă Mihai, căutîndu-i gura cu înfrigurare. Și tu ești ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai cu toată privirea ei, în care au explodat sclipiri fierbinți. Apoi, ca și cum astăzi, întîia oară, ar fi descoperit sublimul jocului, se dăruie cu voluptate palmelor care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte, la fel de fierbinte ca cel al buzelor în intenția lor de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se opună oricărei experiențe vulgare. Poate că fiecare din femeile cunoscute de mine pînă acum, inclusiv Simona, de la Sinaia, formează cîte una din fețele poliedrului iubirii. Nici una însă ce trist e să constat asta! nu a avut, ea însăși, sclipirea diamantului... ca femeia aceea, pe care am încercat s-o ostracizez... Și ce dacă a fugit din țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fugi după doi iepuri. Clipele de nebunie sînt una, orînduirea vieții e alta, cere rațiune. Și-apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că nu mi-a oferit acea sclipire..., asta-i altceva, și nu la așa ceva se reduce o căsnicie. "Doamne!, am auzit bine?! se cutremură Mihai. A vorbit fata care mi-a adus ieri flori, sancționîndu-mi comportarea cu citate din Blaga, ori o aud numai pe lucrătoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în evidență pe fundalul întunecat, ca în fotografiile scoțiene retușate, în care un armăsar focos își ițește capul peste umărul personajului central. Se uită la mine și, pentru prima dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]