580 matches
-
nu se putea înșela. Cu un bărbat, totul ar fi fost mai ușor. L-ar fi răsturnat pe spate, iar apoi l-ar fi tras afară din groapă. Dar cu ea... Mormăind înjurături pe care nici măcar nu le auzea, Nikolai scobi pământul din partea de sus a trupului. Degetele lui atingeau niște fâșii din lână aspră și pielea goală care se ivea în locurile sfâșiate. Mai la fund, pământul era călduț, încălzit de viața care se răspândea mai înainte de a se stinge
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dincolo de râul ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu ars, în sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii. Ținând în mână o pușcă, ghemuit lângă un soldat ucis, Nikolai se ascundea îndărătul unui gard, observând înaintarea nemților. Păreau să nu bage de seamă oscilațiile hărții, înaintau calm, executând manevre precise și metodice: o rafală, o casă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
storurile cînd dimineața și-a pierdut prospețimea, însă ea a ridicat parțial unul dintre ele pentru a se putea uita la rîu. Sub soarele fără suflare al amiezii acesta avea paloarea albă a morții. Un băștinaș plutea într-o barcă scobită din trunchi de copac atît de mică, încît abia dacă se vedea la suprafața apei. Ziua era cenușie și pală. Acestea erau doar diferite nuanțe ale căldurii 394. La început, naratorul rămîne în întregime în plan secundar, astfel încît persoana
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
purtate numai de cavaleri ("în degetul cel mic al mâinii stângi purta un inel mare, puțin aurit și, la ultima încheietură a degetului următor, unul mai mic"), iar tabloul pe care îl oferă prin suma gesturilor e dezarmant: "După ce se scobi în dinți cu o scobitoare de argint, Trimalchio zise"; "în vreme ce Trimalchio juca și înșira înjurăturile țesătorilor" etc. Transferul parodic este unul subtil, acest Trimalchio fiind o versiune ridiculizată a amfitrionilor din dialogurile socratice, ba chiar a figurii lui Socrate însuși
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui. Eleveția. În Elveția, încă din anul 1775, Moș Crăciun are întotdeauna misiunea de a aduce și pomul de Crăciun în casel oamenilor. O lată tradiție a elvețienilor este “Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, pe care apoi o împodobesc cu diferite forme. În ridichea împodobită, aceștia pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie o agață ca pe un lampion. Italia. În multe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cele din urmă, lucrurile se lămuresc. Revenindu-și cât de cât, femeia îi relatează bărbatului că pe la tocă, obosită de spălatul rufelor, a ațipit. În acest răstimp, i s-a arătat în vis Maica Domnului care a îndemnat-o să scobească cu un cuțit sub vatra din tindă; ,,și o să găsești acolo o oală, și ce-o fi în oală, al vostru să fie.- Și uite, zice nevasta, și ridicând plapuma... Ce să vezi ! Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hârtii de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sine. Simplă descriere nu îl mulțumea pe cel care adesea preferă să interiorizeze imaginile: astfel poezia Pământ se încheie cu versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Bărbătești, Jghiabu - Stoienești, Bradul și Iezeru - Olănești, Berislăvești și Scăueni - Berislăvești, precum și Ostrov - Călimănești (VÎlcea). Interesante pentru turiști sunt și bisericile rupestre, cum ar fi cele de la: Cetățeni (cu pictură interioară În tempra) și Valea Pravăț (Argeș), Biserica Mănăstirii Nămăești scobită În stîncă; Piatra Scrisă - Armeniș (Caraș-Severin) cu picturi și Înscripție din sec. XV-XVI. În condițiile epocii moderne, unele clădiri vechi, declarate monumente de arhitectură, importante nu numai prin vechime, dar și prin stilul și linia În care ele au fost
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
cratiță înaltă și strâmtă, cu 2 degete de apă și puțină sare. După ce sunt gata, se scurg și se toacă mărunt. Dovleceii curățați se taie pe lungime, în jumătate apoi fiecare jumătate se mai taie o dată pe lungime și se scobește cu un cuțit potrivit, astfel încât să capete forma unei bărcuțe; miezul se colectează într-un vas separat. La sfârșitul operațiunii se vor obține 12 bărcuțe. Cartofii fierți se pasează, se adaugă brânza tăiată cubulețe, sparanghelul tocat, sare, piper (măcinat) din
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
tigaie, cu ulei de măsline și ceapă, sau poate fi fiartă și condimentată cu lămâie și usturoi. De asemenea, este delicioasă tăiată baștonașe, care se trec prin făină și se prăjesc în ulei de măsline cald. În sfârșit, dacă se scobește miezul unei jumătăți de țelină se obține o cupă care, după ce se fierbe, se umple cu miez de pâine înmuiat în lapte, ou, parmezan ras, pătrunjel verde tocat și apoi se gratinează în cuptor. Orez și paste Ciulama de ciuperci
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
bețișor de lemn. Între timp, cartofii se curăță de coajă și se taie în felii care se rumenesc în puțin ulei de măsline, cu un praf de sare și câteva frunze de salvie. Când bostanul este gata, se scoate, se scobește miezul și se pune deoparte, apoi se umple cu straturi de cartof, alternate cu felii de cașcaval și cu miezul păstrat. Se completează cu parmezan ras și bucățele de unt, apoi se lasă câteva minute în cuptorul încins la 200-220
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
de răcire Conținut caloric: 172 kcal/porție Fără ouă Exotice și savuroase Mod de preparare: Guliile se curăță de coajă, se fierb în apă sărată, se scot înainte să se înmoaie și se lasă deoparte. După ce s-au răcit, se scobesc (se păstrează miezul) și se rumenesc în tigaie împreună cu untul, zahărul, 20 ml de oțet, un praf de sare și unul de piper. Varza roșie și ceapa se taie fâșii, apoi se fierb, se scurg și se călesc împreună cu miezul
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
de om! Vîrlezi scoborîm pe coturi și drum degradat, pentru Basarabia lupți în primul rînd cu Bucureștiul, Crăiești ieșire, salcîmii lizieră la stejăriș, silvostepă, mori stricate mărunțesc vorbele, rîpe în peisajul text, Bursucani în intersecția Rădești, steagul braț din foișor, scobind fețe de sat antropice "Frecvent polei, mîzgă!", "Spre groapa de gunoi", " Spre secția de votare", Bălăbănești comisul Ioniță-Bălăbănești de la Sadoveanu, "Bine ați venit în județul Vaslui!" calea ferată, comuna Grivița la tricolor chenăruit marca înregistrată, magia oglinda, în sfîrșit am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu frunze și flori atât de mici, încât abia de le poți distinge cu ochiul liber. Va trebui să-mi caut lupa, ca să le cercetez în voie. O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc, apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aș face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aptitudini de grădinar. (Acesta este primul petic de pământ pe care l-am avut vreodată.) Iau notă că, în acest loc, natura mi-a oferit un soi de bancă din piatră, pe care pun perne, și un soi de jgheab scobit în bancă, unde îmi depozitez pietrele frumoase pe care le culeg; așa încât pot să șed pe bancă și să contemplu pietrele. De la ușa din față pornește o cărare către un dig rutier cu margini povârnite, un fel de pasarelă construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cunoșteam pe părinții lui, pe ta-său... ăla era tânăr, avea optișpe-nouășpe ani, golan. N-am știut. M-a’ ținut acolo două-trei săptămâni, îl scotea la vizită, îl scotea mai știu io unde pizda mamii lui, și când venea se scobea prin dinți... Da’ io dacă nu mai fusesem închis nu știam. Și ăla era turnător. Și la vreo trei săptămâni m-a luat anchetatoru’, un locotenent-colonel, Dumnezeu să-i deie sănătate la familia lui, că el e mort, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ei. Dărâmăm, dărâmăm tot ce am moștenit. Trebuie o lume nouă, o vom avea. E mai greu de lucrat în interior. Mă pune partidul să cânt la vioară, la noapte învăț și mâine dimineață dau un recital, mă pune să scobesc un munte cum ai scobi într-un lemn de fag, o fac și p-asta. Are Arhire de unde!"4. Mesianismul revoluționar care scoate și morții din morminte, aluzia la celălalt profet pune în scenă concurența pe care comunismul ca religie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
am moștenit. Trebuie o lume nouă, o vom avea. E mai greu de lucrat în interior. Mă pune partidul să cânt la vioară, la noapte învăț și mâine dimineață dau un recital, mă pune să scobesc un munte cum ai scobi într-un lemn de fag, o fac și p-asta. Are Arhire de unde!"4. Mesianismul revoluționar care scoate și morții din morminte, aluzia la celălalt profet pune în scenă concurența pe care comunismul ca religie politică o face religiei propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dus repede până în beci să iau niște vin, ce știu eu, a fost fulgurat de gleznele mele albe și a scris o superbă poezie, "Contemplație. Domnișoarei Cortez": Era o podgorie, poate un han, Era și o hrubă acolo cu vin. Scobită-n adânc, cu trepte-n declin Era o podgorie, poate un han. și poate visam, dar cred că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
arbore: știe, nu că și-a ucis propriul frate, dar că a dezechilibrat o lume? Cum? Să privim un munte, care-și află antiteza În adâncul mării. Îl transformăm În pulbere, creând o nouă Sahară, făcându-l piatră de terasament, scobindu-l după minereu sau transformând bradul de pe el În scânduri. Ah! Era să spun dolari... Dar un echilibru se rupe, acela care a născut muntele laolaltă cu pădurea de pe el, lipsind muntele de armătura vie care-i ținea Întru semeție
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i blestema când ți-ai pierdut firul gândurilor la lamentațiile căzute din senin. - Credeai, Cristi, că dacă plătești taxe locale pentru Întreținerea străzii ai scăpat? Trebuie să te mai scobești În buzunare dar, crede-mă, inutil: dacă Într’o conductă o investiție de energie, adică creșterea vitezei, o poate curăța, investiția ta În palma cerșetorului nu rezolvă nimic. Decât un bogdaproste complezent care te trimite la dumnezeu pentru răsplată... iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
măsea. Să-l văd eu cum mi se uită în ochi ca un copil care și-a pierdut părinții și scot de la el și un combinat. Nimic nu se compară cu durerea de dinți. Dacă-mi pun ambiția și-l scobesc la nerv, îl mut în ce partid vreau“. Generaliștii din preajma stomatologului se opresc din mestecat ca loviți de o amintire neplăcută. Amândoi au unele probleme cu dantura, amândoi sunt liberali, amândoi știu că apartenența la un partid nu doare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vizitelor În cîteva dintre numeroasele uzine de purificare a nitraților din acea zonă a statului Chile. Nu e prea greu pentru companiile de minerit să extragă bogățiile minerale din această parte a lumii. Tot ce au de făcut e să scobească stratul superior, care conține mineralul, și să transporte materialul pînă la băile enorme, unde Îl supun unui proces de separare extrem de simplu, În urma căruia sînt extrași nitrații, azotatul de sodiu și mîlul. Se pare că primele concesiuni au aparținut nemților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
despre arcuirea sau sprijinirea bolților, trebuie să fi fost destul de dificil să rezolve această problemă. În clădirile destinate războinicilor, ni s-au arătat niște cavități În pereții de piatră, ca niște mici camere; de-o parte și de alta erau scobite niște găuri Îndeajuns de mari cît să poată trece prin ele mîna unui om. Se pare că acesta era un loc pentru pedepsirea fizică; victima era forțată să-și plaseze mîinile prin cele două găuri și apoi Împinsă Îndărăt pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să mi le mănânce cimentu’ la tuburi, vere, am dus-o greu de tot, să-ți spuie Andrei, toată iarna ne-a ținut fără foc... Tocmai mâncasem. Ne trăgeam sufletul așezați pe niște bucăți de bordură sub cais. Andrei se scobea Între dinți cu o așchie. — De văr-tu a fost mai rău, când s-a luat În bețe cu el În vreo două rânduri și n-a mai vrut să-l primească la dormitor. — Păi auzi că s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]