292 matches
-
descoperită, provenea cel mai probabil de la un semn de carte cu foi aurite. De la o Biblie, de exemplu. Rhyme își aminti că se ocupase cu ani în urmă de un caz în care un traficant ascunsese droguri într-o Biblie scobită și că anchetatorii găsiseră fibre similare în biroul bărbatului. Bell îl sfătuise pe Grady să nu vină la recital. În locul lui, vor trimite câțiva agenți de intervenție cu mașina lui oficială, pentru ca totul să pară normal. Alte câteva unități fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
intri cu ochii Închiși. În curte omătul e mai ’nant de-un stat de om (acela fiind eu). De două zile nu mai ninge, de două zile ține-un geruleț pe cinste, i-a făcut omătului coajă - numai bună de scobit tunel sub ea! Din aleea lopățită pătrund În malul dealului: mă las În genunchi și lucrez cu mâinile. Scobesc, intru, pătrund, eu sunt dânsu, ea-i Întrânsa, eu nu dau din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
5. PREPARATE DIN LEGUME C ARTOFI UMPLUȚI - rețetă de post Cinci cartofi potriviți, fierți în coajă, se curăță și se taie în două, se scobesc cu o linguriță, apoi se îi așezăm într-o tavă unsă cu margarină. Miezul de la scobit se amestecă cu trei linguri de nucă măcinată, sare, piper, delicat și doi căței de usturoi tocați mărunt. Cu compoziția obținută umplem cartofii, dăm tava la cuptor timp de 20 de minute și punem peste cartofi un sos de tomate
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de porc și de pui, sare, piper și verdeață tocată. Guliile se curăță de coajă, după care se scobesc și se umplu cu pastă din carne și orez. Se așează în cratiță una lângă alta, peste gulii punem miezul de la scobit tocat mărunt. Adăugăm supă din Knorr și dăm la fiert timp de jumătate de oră. După fierbere, facem un sos din 200 g smântână, o lingură de făină, 1⁄2 de cană de lapte, o legătură de mărar tocat fin
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
accese de tuse se încovoia frânt. "De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă, cu horoscoape și, după ce-și fixă ochelarii pe nas, căută o pagină unde scria că luna grăbea procesul bolilor incurabile; deci, bolnavii trebuiau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am dat seama că în cursul nopții se petrecuseră lucruri grave. Întâi am aflat că murise Tuberculosul. M-am dus să-l văd și a fost prima oară când un cadavru mi s-a părut mai misterios decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urechi înțelegătoare înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scopuri magice, astfel de plăci de lemn sau de metal, care erau lovite cu un ciocănel de lemn. Vechii greci foloseau și ei toaca de lemn (hagia xila) sau de metal (hagia sideron). Toba de lemn (un bloc de lemn scobit, fără mem brană) s-a păstrat până în zilele noastre în orchestrele simfonice : germ. Holztrommel sau Knallbüchse, engl. wood-block, it. (tamburo di) legno, rom. lemn, fr. bois, rus. bruski (vezi W. Demian, Teoria instrumentelor, Editura Didactică și Pedago- gică, București, 1968
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pământul și celelalte planete erau considerate a fi de forma unor bărci monoxile. O imagine „destul de ciudată” pentru un istoric grec de acum două milenii : „Iar în privința pământului, spun lucruri destul de ciudate : pământul are - zic ei [caldeenii] - forma unei luntri scobite. Și aduc convingătoare dovezi despre aceasta, cum și în ce privește celelalte corpuri cerești” (Diodor Siculus, Biblioteca istorică, II, 31). 96. Analogia simbolică pe care am avut-o în vedere (aceea dintre arcă, locuință, templu, microcosmos) a fost sesizată și de alți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Și oul sterp ca de mâncare,/ Dar viul ou, la vârf cu plod,/ Făcut e să-l privim la soare!“, se auzi psalmodiind, ca pentru sine, Carmen Carpen. — „Dacă te-am mâncat cincizeci de ani cu lingurița din coaja ta scobită, nu însemnează, Oule, că ți-ai pierdut metafizicul și subiectivul... “, arghezianiză, în replică, Vasile, — Iubita mea cutare,/ În galben-alb tricou,/ De te-aș striga mai tare/ Te-ai sparge ca un ou! Din ce și cine citezi, Nora, întrebară Carmen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să ne convingă pe deplin. Corpurile nu sunt folosite la intensitatea lor maximă, la nivelul de ardere extremă. Ai senzația că rămâne mereu ceva neconsumat. Și asta tocmai pentru că visceralitatea nu e dusă până la capăt. E mai degrabă rostită decât scobită. Ceea ce-i reușește însă foarte bine lui Bocsárdi este dozarea calupurilor de pauză, urmate exact atunci când trebuie de încleștări și încordări. Management-ul temporal al spectacolului este unul cât se poate de precis, fără momente de plictiseală la care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
doar o dată, în vechea formulă de patru și în opt, le știa numele, știa numele taților lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
automat. Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați scris un roman, să-nțeleg... - Nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Nu, mi-e cald. S-a răsucit. I-am privit șoldurile, în timp ce se îndrepta spre bucătărie. Erau slabe ca ale unui bărbat. Privirea mi-a alunecat pe întregul ei trup întors cu spatele, pe spatele îngust, ușor îndoit, pe picioarele scobite acolo unde ar fi trebui să se unească. Nu era un trup care putea fi dorit, dimpotrivă, părea neprimitor. A revenit clătinându-se pe tocuri. Mi-a întins apa și a așteptat în picioare să-i înapoiez paharul. — Vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știa numai că asta nu este lucrul cel mai ușor. Nu era ușor, de pildă, să conducă acest spital auxiliar (existau trei acum) de care răspundea. Amenajase într-o încăpere dând în sala de consultații o cameră de primire. Podeaua scobită forma un lac de apă cu creolină, în mijlocul căruia se afla o insuliță de cărămizi. Bolnavul era transportat pe insulă, dezbrăcat iute și hainele lui cădeau în apă. Spălat, uscat, îmbrăcat cu cămașa aspră a spitalului, trecea pe mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi aține calea lui Khayyam. Cu vălul ridicat, de-abia dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut. Era destul de slab. Nu genul palid, scobit, plăpând, cu coastele ieșite prin piele și coapsele ca niște baghete de pâine. Zvelt ar fi fost cuvântul cel mai potrivit pentru a-l descrie. Avea mânecile suflecate și niște brațe puternice, pe care îmi doream să le ating. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]