2,482 matches
-
Iar uneori, pe când face câte ceva cât se poate de obișnuit, cum ar fi să se ducă la oraș cu bicicleta, să dea grăunțe puilor de găină ori să Înoate dincolo de recif ca să privească rămășițele epavelor, câte-o vorbă Îl străfulgeră. Scoică. Paști. Zăpadă. și de Îndată pricepe că vorba aceea ține de fosta lui viață la orfelinat. Doar că acele resturi de vorbire și de imagini nu se potrivesc Între ele astfel Încât să alcătuiască un ansamblu mai cuprinzător ori mai Închegat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu plăcere. Carmina rămăsese sprijinită de tocul ușii, încă nu-și revenise din șocul inițial. Era ca și cum cineva o surprinsese într-o situație extrem de intimă și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o scoică mare, și-o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsise o scoică mare, și-o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere profundă printr-o operă ca aceea a domnului X este nu numai necesară, ci și obligatorie, mă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se mai simt ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult țărmul, formând un joc minunat de lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat să se mai zbată; nici o unduire nu se mai vede. Soarele a apus la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor avea acest privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai Însemna ceva, vorba lui Cain. Restul e publicitate! Dovadă, textul care apărea la intervale regulate pe ecranul televizorului cu diagonala de 54 instalat pe o consolă deasupra barului: „Vindem pentru nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale a brațului ei subțire. Încă arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese pe ochi. Părea a dura o eternitate și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-l imagineze mai întîi elev al Școlii Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice, trase de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja dinspre Cățălești era plină cu nisip fin și pietre aduse din munți, rotunjite prin rostogoliri repetate. Printre pietre, valurile aduceau apă, scoici și adeseori niște peștișori mici, argintii și lacomi, pe care localnicii Îi numeau, nu se știe de ce, porcușori. Dorița, cunoscându-și nepotul, se grăbea să Împrejmuiască cu Îndemânare patru palme de plajă cu pietre de râu și să facă un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am spălat, te-am pieptănat, fundă roșie ți am pus“. Această înfrumusețare exterioară a realității o practică pe scară largă Ioan Nistor, în volumul de versuri Metamorfoze (Emia, Deva, 2007). Unele dintre reprezentările lui seamănă cu bibelourile-kitsch, confecționate din ghips, scoici și oglinjoare care pot fi găsite în bazarurile de la malul mării: „Acest urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne sunt îngăduite să le schimbăm între noi de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui Dumnezeu. În cer omul urcă când își simte aripile. Omul este ca pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare, până se vor naște furtuni în burțile scoicilor, până vor coborî catarge din palma lui Dumnezeu în jurul cărora Noe va ciopli arcă! Adună-ți degetele câte trei, câte două, în podul palmei și, cu ambele mâini, însemnează-te! Doar așa se va uni cerul și pământul în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din trei în trei, din inimă în inimă, până când viața în sine devine un răstimp de prisos, un vid presărat cu sticlă pisată. Lumina ei, doar cât să ne strecurăm printre oameni cu ochii deschiși. Carnea se desface precum o scoică sub briceagul pescaru-lui. Durerea, la un moment dat, nu mai este durere, ci pătimire ia forma trupului, se topește în trup; durerea curge în sânge, pulsează, se dilată din fiecare celulă până în măduva oaselor. Așa se explică suferințele apostolilor dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru visa o altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a desfăcut în patru și a căzut cerul, cerul s-a desfăcut în patru și a căzut luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]