860 matches
-
l-ai câștigat cu frumusețea sufletului tău! Activitatea sa literară se concretizează prin apariția mai multor titluri de carte, dintre care amintim: • Antologie de poezie, 1983; • Omul și fapta, monografie, 2000, în colaborare cu prof. Domnica Pestrițu; Taifăsuind coacerea-n scorburi, publicistică, 2002; • Jurnal american, călătorie, vol. I, 2003; • Monografia Școlii generale Rucăr-Șușeni, în colaborare cu prof. univ. dr. Gheorghe Pârnuță, 2005; • Cerul, ca o furie în azur, poezie, 2007; La capătul lumii, California! (jurnal american vol. II), călătorie, 2010; • Sanhira
SINCERE CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDOLIATE ŞI ZBOR LIN CĂTRE PATRIA ÎNGERILOR, GEORGE NICOLAE PODIŞOR! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352448_a_353777]
-
au ajuns în fața unui copac prea mare pentru Iepurilă, ursul se opri: - Ce spui de asta, urecheatule? - Ce să spun, stăpâne?întrebă iepurașul, timid, cu blana nițel cam răvășită de spaimă. - Greu mai ești de cap, iepure! Vezi tu oare scorbura aceea din fața ta? se burzului ursul. - O văd! - Acolo vei intra să culegi mierea! - Ei, dar nu e drept, stăpâne! se necăji iepurele. - Și, mă rog, de ce? se prefăcea ursul că nu înțelege. - Eu voi intra în scorbura aceea mică
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
tu oare scorbura aceea din fața ta? se burzului ursul. - O văd! - Acolo vei intra să culegi mierea! - Ei, dar nu e drept, stăpâne! se necăji iepurele. - Și, mă rog, de ce? se prefăcea ursul că nu înțelege. - Eu voi intra în scorbura aceea mică din copacul vecin, iar tu să intri aici, căci ești mai mare și tare ușor îți va fi ție să strângi toată mierea din scorbura cea înaltă. - Păi nu ne-am înțeles așa! spuse ursul. - Dar cum?zâmbi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mă rog, de ce? se prefăcea ursul că nu înțelege. - Eu voi intra în scorbura aceea mică din copacul vecin, iar tu să intri aici, căci ești mai mare și tare ușor îți va fi ție să strângi toată mierea din scorbura cea înaltă. - Păi nu ne-am înțeles așa! spuse ursul. - Dar cum?zâmbi, pe sub mustăți, iepurașul. - Înțelegerea ne-a fost ca tu să culegi toată mierea, nu eu! - Dar cum oare să fac eu asta, dacă nu mă pricep? Tu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
și îți voi arăta cum se face, căci mai apoi tu vei duce treaba la capăt. Iepurașul părea a fi mulțumit de această înțelegere și de înțelepciunea ursului: − Așa să fie, precum spui! Încet, încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mulțumit de această înțelegere și de înțelepciunea ursului: − Așa să fie, precum spui! Încet, încet, târâș-grăpiș ursul se apropie de scorbură. Nu se întâmpla nimic, era liniște. Cu labele-i puternice, moș Martin se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se ridică dintr-o săritură până la gura scorburii. Lăcomia îi dădea ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
au trăit niciodată îndeajuns / / au rămas printre noi / Să trăiască și prin cuvinte - // Și a mai existat o limbă / A tuturor limbilor / De aceeași limbă / Care bătea clopotul, / Sau toaca, / Sau buciumul, / Sau plugul, / Sau sabia, / Sau doina, / Sau altor scorburi înalte / ale inimii, le dădea foc / să ne lase cuvintele, pe pământ, / calde, / să le coacem în vatră, / să punem pe ele sarea lacrimlor, / să le dăm să le guste / lumii întregi, la un loc - // Tu nu ai existat. A
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor ascunse prin araci. Singur cu arma atârnată de-un nor arzând în apus Te aștepta să mai vi goală pe marginea visului meu, Învingeți teama, pușca a rămas în inimă sus, Și glonțul ruginit în ploaia lui Dumnezeu. Glonțul
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTOTDEAUNA UCIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346659_a_347988]
-
Articolele Autorului timpul iși țesuse pereții de ceară în jurul meu confundam inexplicabil întunericul cu lumina m-ai dezbrăcat de umbre ca de o haina umezită cu lacrimile cerurilor cu ochii vindecători din palmă iți întorc înfrigurată paginile sufletului * ce este scorbura dacă nu trauma mugurelui crud care nu a învațat încă sa vorbească în stamina zâmbetul din frunză și nici nu a visat vreodată să miroasă a copt? brațele -crengi înfloresc pagini scrise pe tulpină și-un surâs (care a fost
RENAŞTERE DIN TRAUMA MUGURELUI de OANA RADU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355460_a_356789]
-
misterioasă, de bătrână vrăjitoare sau de mătură, i se păru că aude voci din stufărișul de la marginea lacului. Se apropie pe furiș și o văzu pe minunata fată încercând să o ridice pe vrăjitoare de pe mătura ei înfiptă într-o scorbură de salcie. - Cum să te mai rog? Înțelege, zicea fata cu lacrimi pe obraz, că trebuie să desfaci vraja pe care ai aruncat-o deasupra acestui lac! Tatăl meu și fratele meu sunt pierduți dacă nu faci ceva! Bătrâna vrăjitoare
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
putea să trăiască știind-o atât de nefericită, Regele Pădurilor, își scoase sabia, reteză ciuperca și o aruncă în lac. Pe dată locul se cutremură sub puterea tunetelor și fulgerelor care cuprinseră lacul. Fata vânătorului și regele se adăpostiră în scorbura sălciei, de unde putură urmări cum se formă un nor uriaș negru deasupra apei. Când acesta se ridică și dispăru în înaltul cerului, lacul prinse a străluci, pe suprafața lui înfloriră nuferi, în apă începură să înoate pești și broscuțe porniră
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
se mai făcu din porunca regelui, copiii lui și copiii copiilor lui, continuară să-i spună lacului de lângă palatul lor „Lacul vrăjit”. Eu am pornit prin pădure să găsesc o ciupercă vrăjită și am dat peste această poveste într-o scorbură dosită. Am zburat pe-o mătură fermecată ca să v-o povestesc și vouă pe dată! Referință Bibliografică: LACUL VRĂJIT / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
când te duceam la izolare, ești totul, dar totuși nimic, ca o perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă moarte prin anale, se scorbură iar roșii focuri, nu calc pe umbra nimănui, la noapte iar te bag în șocuri, apoi te atârn, ca zdreanța în cui. Referință Bibliografică: tu ești o blondă esnțială / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII
TU EŞTI O BLONDĂ ESNŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368821_a_370150]
-
la nelămuririle mele și, nici una, nici două, mă-ndrept spre el cu mâna-ntinsă ca să ne cunoaștem. Îi zic numele meu. El dă din cap sfios, copleșit de atenție, iar mie îmi sună parcă în urechi dinspre copil un nume: Scorbură. Și, cum am totdeauna în buzunarul cămășii o acadea, i-o întind, ascunzându-mi cât mai bine zâmbetul iscat de numele închipuit al băiatului. Dau binețe și mă urc în mașină. Dar, în timp ce demaram, zăresc în retrovizoare copilul culegând un
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
în mașină. Dar, în timp ce demaram, zăresc în retrovizoare copilul culegând un smoc de iarbă și atingând lacătul de pe centura de zale. Dau în marșarier, sar degrabă afară și apuc să văd cum lacătul deschis lăsă liberă vederii o gură de scorbură, apărută de neunde și prin care piciul se strecură prielnic, pierind în trunchiul copacului, după care borta se închise în urmă-i cât ai zice pește! Buimăcit de ce mi se arătase, ridic ochii spre înalt să primesc oblăduirea Domnului pentru
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând-o cu delicatețe între dinți, o puse în mormânt laolaltă cu trupul Sfântului. Apoi oamenii acoperiră mormântul și plecară. În luna iunie anul 1971
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
astfel un vocabular elevat pe care puțini copii îl au. În același an în care s-a născut Edwina „lumina vieții și-a picurat botezul“ peste încă un sâmbure dornic „să prindă rădăcini în viață“, Pavel, un copil găsit în scorbura unui nuc bătrân și adopta de familia Stanca, aceasta căutându-i zadarnic părinții care l-au zămislit. Nu întâmplător Pavel va fi „un veșnic neînțeles“, un singuratic, nu-i place să se joace cu alți copii, nu comunică, nu socializează
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
Poeme > Sentiment > ÎN ZORI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZORI Se pierde lumina în asfințit, Umbre se despletesc prin copaci, Pe Șasa șerpuiește un fir de argint, În scorburi liniștea e hărțuită de vârcolaci. Pe ochi s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
ceata era spulberată de potere sau din diferite motive, nu se mai puteau strânge toți să-și împartă prada, aceasta rămânea ascunsă pe veci. Rar, câte un țăran mai norocos, mai scotea de sub brăzdarul plugului sau găsea în câte-o scorbură câte-o ulcică doldora de monezi de aur sau argint. În nopțile de Sfântul Gheorghe amatorii de comori, mai stau la pândă să vadă pe unde mai ”joacă” banii și, a doua zi, înarmați cu lopeți și târnacoape, sapă cu
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
și mai dureroase pedepse. Sătul de bătăi, de stat cu capul în jos deasupra unui fum de ardei iute, de tras la cabrioleta boierului, Băilă, într-o dimineată de vară, luă poteca codrului. După câteva nopți dormite prin câte-o scorbură, se trezi într-o dimineață înconjurat de o ceată de voinici. Aceștia, din povestea bâjbâită de Băilă, speriat de moarte de câte auzise despre tâlharii din pădurea Cotoșmanu, înțeleseră că era un oropsit al sorții și-l luară cu ei
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
UNDEVA IUBIREA TA Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului A existat pe undeva iubirea ta, Incendiul lanțurilor ei mă înălțară, Și reveneam descoperindu-i flacăra, Prin axioma ei din scorțișoară. Prin scorbura de vis întunecată, Înseninarea, îngerul mi-o aducea, A existat pe undeva privirea ta, Un pic de nebunie neprivată Din ochii mei, nu dispărea. Tot supunându-mi sufletul și ție, Mi l-am supus și mie, între timp, Spirituală, mă
A EXISTAT PE UNDEVA IUBIREA TA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369581_a_370910]
-
te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
din timpul iernii. Iată, începură zile calde, bucuria mieilor care zburdau prin preajmă în livadă. Parcă vorbite, sosiră din pribegie lungă și păsările călătoare de multe soiuri, și, de cum veniră, începură să-și deretice cuiburile de sub streșinile casei și din scorburile pomilor. Moșul Costan, la fel și baba sa, Costaneha, erau cât se poate de voioși de învierea primăverii. În același timp, se făceau pregătiri pentru sfintele sărbători de Paște. Veni ajunul Paștelui, dar toate erau pregătite din timp. Pe masa
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
vara pe care o împărțisem în sfere egale, eu - un spic răsfățat, tu clocotul unui izvor din cuburi de inimă, armonie perfectă între jocul inimii și sforile dimineții. Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri despre regina pădurilor, locuia într-o scorbură intens colorată în stânga unui copac prea scump să-și deschidă și alte rădăcini pe jocul clepsidrelor, prea demn să comploteze un duel perfect cu scânteile deasupăra veșmintelor incolore. Într-o zi s-a mutat spre deșert, încercase un salt de
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]