1,355 matches
-
la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky? Zdrențăroasa își strecoară telefonul înapoi în bandajul din jurul piciorului. — Bețivul ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje, am găsit costumele. Căutam în culise pânze curate pe care să le tăiem fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oară seama că s-ar putea să fi făcut o greșeală. În clipa în care au deschis cutia, când au văzut ce era înăuntru, era deja prea târziu. Cora și unul dintre detectivi au scos capsele de metal și au scormonit prin straturile de plastic cu bule de aer, au scormonit până când au dat de un picior. Un picior trandafiriu de copil, cu cinci degetușe perfecte ieșind în afară din boabele de polistiren expandat și din plasticul de împachetat.. Detectivul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
greșeală. În clipa în care au deschis cutia, când au văzut ce era înăuntru, era deja prea târziu. Cora și unul dintre detectivi au scos capsele de metal și au scormonit prin straturile de plastic cu bule de aer, au scormonit până când au dat de un picior. Un picior trandafiriu de copil, cu cinci degetușe perfecte ieșind în afară din boabele de polistiren expandat și din plasticul de împachetat.. Detectivul a clătinat unul dintre degetele piciorului. S-a uita la Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dar nu se vede, ca și cum nici n-ar exista. și când Îl chinuie, trebuie să pună mâna să zgândăre, deși nu poate s o scoată. În momente de tăcere și de singurătate, ca acum, Întins În pat, singur și Înfricoșat, scormonește În golul acela. și pentru ce oare nu renunță? Pentru că prin ceața uitării se Întrevede o singură certitudine, cea despre existența unei anumite persoane. Iar asta continuă să-l ademenească iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui este
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzuse de un car de vreme și i-a luat ceva timp să-și aducă aminte unde pusese cutia. A dat peste ea În debaraua unde arunca ce nu-i era de folosință zilnică, lucruri Îngrămădite pe măsură ce anii treceau. Astfel, scormonind ca un arheolog prin straturile propriei existențe, o găsise intactă, o fosilă rară din adolescență, Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă cu o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Îmbracă foarte prost pentru că sunt săraci) singura crimă a tatălui meu este originea lui străină am răscolit casa după indicii, dar n-am găsit decât poze cu dvs. și cu tata păreați foarte fericită și-a amintit cum a scormonit cu strângere de inimă prin hârtiile lui Karl, temător să nu depășească vreo limită neprecizată. Păstra În minte cu limpezime și fără nici o șovăială imaginea camerei lui Karl, un mic birou, scrisul lui rotunjit, mirosul de naftalină și de cărți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Profesorul de sport își mută un picior peste altul. Ați văzut ce ceață s-a lăsat ieri? întrebă. Era de-a dreptul jenant să recurgă, în lipsă de altceva, la observații meteorologice. Se vedea că ajunsese la fundul sacului și scormonea acolo sperând să mai dea de vreun obiect interesant, bun de expus. Urma să-i mai întrebe dacă auziseră că soția nu știu cărui doctor fusese lovită de o mașină pe trecere de pietoni, în față la...Era pierdut, pierdut, Alexe clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie scăpată dintr-un naufragiu emoțional, blazată, incapabilă să tragă învățăminte din insuccesul primului mariaj. Dar Sidonia nu dezarma din fața dificultăților, dimpotrivă, devenea atât de mobilizată, atât de pornită încât nimic nu o putea opri din drum, ființă sau lucru. Scormonea, dacă era nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula neobosită, mirosea containerele, dedesubturile, plasa acolo o vorbă, dincolo o exclamație, o întrebare, făcea afirmații, le nega, așa cum apărea ea fragilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
S-a făcut, mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție și când o văzu că scormonește prin buzunarul capotului după chibrit, știu că se petrecuse ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alte neajunsuri. Fleacuri, fleacuri, fleacuri, Carmina. Toate astea sunt fleacuri. Au fost, s-au dus, s-au spulberat. Ea respiră adânc și aplecă aprobativ capul. Își așeză a împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul meu scormonește iarba cu bastonul în căutarea ei. S-a ascuns bine, nu mai dăm de ea, spune și pășește mai departe pe iarbă. Astăzi, când am fost pe la bătrâni s-o las pe Ela, nu i-am găsit nicăieri, am înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stradă erau oameni puțini. Circulau repede, zgribuliți, cu gulerele ridicate. Tăria vântului nu te lăsa să-ți protejezi capul cu vreo umbrelă, ți-o smulgea din mâini, îți întorcea pe dos spițele. Sunteți prietene? Se auzi întrebată și tresări neatentă, scormonind în memorie. Era plecată pe alte meleaguri. A, nu, răspunse repede, când înțelese că se referea la Emilia, doar colege. Ne-am întâlnit azi la cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de muzică simfonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-le culoarea și parfumul. Un trandafir moare pătând cuprinsul din juru-i ca o rană. O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]