366 matches
-
bătut pe umăr, s-a liniștit. Apoi, amintindu-și de întrebarea mea, a spus că nu murise, cum să moară când se afla în carne și oase acolo, la colțul străzii Batiștei ? „Ai dracului oameni“, spunea, „nu se mai satură scornind la minciuni despre una și despre alta...“. Pe urmă m-a întrebat dacă aveam un unchi pe care îl chema exact ca pe el, până și inițiala dintre nume și prenume fiind aceeași. Iar când i-am spus că da
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două pasiuni: matematicile și nevastă-sa. La asta se reducea tot mapamondul, restul nu exista sau nu conta. ― Deci ipoteza sinuciderii cade. ― Pomeneați totuși de o scrisoare... ― Scrisoarea e trucată, domnule Vâlcu. O scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
UITAU LA HEDROCK, APOI LA ÎMPĂRĂTEASĂ ȘI DIN NOU LA HEDROCK. PE FEȚELE TUTUROR CITEAI LIMPEDE NEDUMERIREA. PĂREAU SĂ NU ȘTIE SIGUR DACĂ E VORBA DE O GLUMĂ PROASTĂ SAU DE UNA DINTRE ACELE BLESTEMATE MELODRAME REALISTE PE CARE LE SCORNEA DIN CÎND ÎN CÎND ÎMPĂRĂTEASA, SCOPUL DECLARAT FIIND DOAR ACELA DE A STRICA DIGESTIA TUTUROR. "LUCRUL IMPORTANT", SE GÎNDI HEDROCK, " ESTE CĂ SITUAȚIA A ATRAS ATENȚIA TUTUROR OAMENILOR DE LA CARE MĂ AȘTEPT SĂ-MI SALVEZE VIAȚA." Împărăteasa rupse tăcerea, spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cunosc. Un vis destul de brutal și obscen. Dacă ți l-aș descrie, te-ai speria. — Te-au văzut pe St. Joseph Street scoțând o pisică dintr-un canal. Nici măcar nu-i pe ruta noastră. — N-au fost în stare să scornească ceva mai bun? E o minciună sfruntată, spuse Ignatius și, cu o mișcare a limbii, trase în gură ultima bucățică vizibilă din crenvurșt. — Ce făceai pe St. Joseph Street? Acolo nu sunt decât depozite și docuri. Nu-i țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acestor ucigași ai bucuriei, știința mărșăluiește Înainte, punîndu-i pe toți În slujba ei, În odioasele cămări ale rațiunii. Pan, care Își iubește toate numele, inclusiv pe acelea de Satan, Lucifer, Orfeu, Belzebut, cel Rău și orice altceva ce au mai scornit oamenii, se vede În ziua de azi rămas fără lucru. Poate că Dumnezeu nu mai este prin preajmă, dar trepădușii care lucrează În numele Lui se Înghesuie la toate punctele de ieșire ale libertății, blocînd trecerile către lumile imaginare, către bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-am nevastă, să mă ia în primire când vin târziu. — Și nici măcar o scorpie de soră pusă pe scandal. După ce s-a despărțit de Iijima, Takamori a pornit-o încet spre gară, gânduindu-se tot timpul ce pretext să mai scornească pentru seara respectivă. S-a dat o petrecere la serviciu și a trebuit să stea și el ca să aibă grijă de niște ștabi... și apoi s-a întâlnit întâmplător cu niște foști colegi de facultate... Se mai putea gândi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de oameni, îi explică Takamori lui Iijima, mândru. Câinele vagabond de care avusese grijă Gaston a trecut pe lângă el și a dispărut după colț. — Gaston e prin Shibuya, probabil. Takamori a uitat de toate pretextele pe care căuta să le scornească pentru Tomoe și a început să fugă după câine. După colțul unde a dispărut câinele, a văzut un bătrân ghicitor strângându-și catrafusele. Picături mici de ploaie se prelingeau pe geamurile mașinii. Endō, a început să plouă. Endō a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și în favoarea papei, stârnită nu atât de fervoarea credinței catolice, cât de ura față de Rotari și de mânia de a-l vedea pe fiul Gailei domnind în liniște și pace. Ca să lovească în Rodoald și să-și recapete puterea, a scornit un plan doldora de viclenii, pe care doar Satana poate să le inspire. Mai întâi a pus la cale căsătoria dintre Ariberto, duce de Asti, fiu al fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
hrănea și-mi ținea de cald, după cum le fusese lăsat femeilor. Nunatuk știa multe basme și legăminte. Știa multe despre neamul ei În care femeile făceau cam tot ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă udă, zăpadă Înghețată, zăpadă cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de Scept și de Gau, căci asemenea lucruri erau sau scornite de ei, sau aflate de la cineva care mergea alături de tine. Atunci, ne-am băgat să-l slujim pe Gau, căci și el era vânător de pripas, din cel ce plecase singur la drum, lăsându-și neamul acasă. Ticălosul era tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost încurajate să înceapă publicarea ei... și într-un fel, respectivelor edituri nu li s-a mai ordonat niciodată să înceteze această publicare, îmi făcu Wirtanen cu ochiul. Una din puținele infracțiuni nevinovate, nostime și ingenioase pe care o poate scorni un rus fără să riște nimic personal este să introducă fraudulos în țară un exemplar din Memoriile unui Casanova monogam. Și pentru cine face contrabandă? Cui îi va arăta marfa asta trăsnet? Vechii sale tovarășe de viață, propria-i nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să le-ngroape, așa zicea Păstrămaț, nu mă băgam, nu mă pricepeam, n-a durat că Tomnea a fugit, luase cu el ceva se spunea de mare valoare, că lumea de nu știe ce și cum s-a întâmplat situația scornește, și maiorul Goncea îl ținea la urmărire și l-a scăpat, Magda mai venea și ea cu profesorul câteodată la cerc, avusese și ea necazuri de pă urma lui Tomnea, mai să intre pe viață la specialiștii de la Wintris, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa și este, adică face din vorbe de crede în ce povestește și se duce din unul în altul povestea de până la urmă când se întoarce la ăl de-a scornit-o chiar și ăla crede că așa a fost, numai că el n-a știut dintâi cum devine cazu, era și o poveste că Goncea și cu Macatist fusese plecați afară, în Franța, în Germania, sau în altă parte, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îmi trăisem viață și caut altceva... Soarele a apus de mult și eu mă întind pe iarbă verde. E atat de liniște departe de castelul de piatră, de ropotul veșnic al slujitorilor micului prinț îmbufnat și de chinul de a scorni povești pe placul lui seară de seară! Dar liniștea este întreruptă de foșnetul apăsat al frunzelor. De nicăieri apare o siluetă întunecată. Pașii o poartă mai aproape, mai aproape... e în fața mea. Bună! Ce faci? rosti apăsat o fetiță cam
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
lor un pronunțat miros de hoit. Fie că dorea, fie că nu, distinsul - ei, aș! - scriitor era obligat să stea în camera de interogatoriu și să „dea din el”, cu lux de amănunte. Chiar se întreba ce poveste avea să scornească individul pentru a apărea curat ca lacrima, în fața anchetatorilor. Din punctul său de vedere, a imagina un scenariu credibil - dacă ești un scriitor authentic - nu putea fi la fel de greu precum ai încerca să muți cu cârca Turnul Eiffel în curtea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să lupte cu adevărat, rămînea să se bată pe străzile orașului și să-și vîndă sămînța pe doi bani, un fricos și un onanist ! Jesper, cînd era furios, zicea multe. Poate așa Berg să fi aflat ceva și, cum tot scornea povești - probabil că le punea și pe hîrtie -, se gîndise că ar fi bine, mai Înainte, să le verifice efectul, aducîndu-le abil În discuție. Și romanul cu Înghețul planetei era, precis, tot al lui; Îl trecuse, și-a amintit Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristeții. Totul e înghețat și tu ești risipitor de zâmbete; nici o amintire nu te mai poartă spre cel ce-ai fost și-ți scornești șăgalnic un trecut; sângele refuză adieri de dragoste și patimile aruncă flăcări reci peste ochi stinși. O tristețe ce nu știe să râdă, o tristețe fără mască este o pierzanie ce lasă-n urmă ciuma și, fără îndoială, de n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
footnote Idem, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 6, p. 181. footnote>. De aceea se nevoiau martirii, căci purtau în lăuntrul lor pe Hristos spre darurile cele mai înalte (I Cor. 12, 31) și îndurau orice oboseală și orice suferință scornită de dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii în amenințările lor, fie ele în vorbe, fie în fapte, martirii nu și-au schimbat hotărârea pentru că «iubirea
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]