344 matches
-
și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept.Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > NEVĂZUTUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului NEVĂZUTUL Curtea mică din fața clădirii cu un etaj și cu ziduri scorojite în care se mutase de câteva luni cu părinții, se termina la marginea râpei ce cobora abrupt pe plajă. În fiecare dimineață când se trezea, vedea de la geam nesfârșitul albastru, care se ducea dincolo de linia pe care cerul o trasa
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
agita pancarta .Iar eu intram țanțoș ,înfofolit într-un halat auriu pe muzică de-asalt. A doua zi eram la sală, luptam deja în ring cu unul mai înalt,dar mai subțire. I-am făcut destul de repede cunoștință cu podeaua scorojită,nu era ringul pe care îl visasem ,dar era totuși,pentru profesioniști. Iar admirația antrenorului era în creștere. - Sâmbătă e gală. O să boxezi tot cu el ,fă ce-ai făcut acum și totul e perfect. Trebuie să ai un nume
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
întețeală a incendiului, că stătea să se întindă cu repeziciune în tot satul. Când m-am urcat în podul casei, primul lucru pe care l-am avut în vedere pentru a-l pune la adăpost a fost „cartea cu coperți scorojite și cu poze alb-negru și-o lanternă cu geamul spart, corpul de ebonită crăpat, beculețul ars și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului la 6 din 49 femeile pare-se să aibă mai mult noroc lor li se dă totul un fleac ar spune bărbații după o noapte
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
scorojit de amintiri am săpat un mormânt prin ferestrele înegrite de ani nu mai pătrunde nimic un păianjen agățat pe durere țese ultima lui pâmză poate o să am noroc să-l întâlnesc pe tata... Referință Bibliografică: vitralii pe un interior scorojit / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
metamorfică, dar poetul, încă trăitor pe această lume, dator iubirii eterne, dar și amintirilor care zidesc uneori iluzii pe retina ochiului lăuntric, a cerut „Azil într-o cicatrice” (editura PIM, 2015). De aici, privind lumea prin „Vitralii pe un interior scorojit” (editura PIM, 2016), a continuat să scrijelească hârtia analizând „Durerea din spatele cărnii” (editura PIM, 2017). Totodată, trebuie spus că poetul a avut și o călăuzire umană pe drumul cuvintelor, Gheorghe Grigurcu fiind cel care a semnat prefețele primelor sale trei
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
melc Și greu mi-ar fi să revin Așa din senin Tot ce mi-aduc aminte că în multe din ele Bătea un vânt al inerției Un aer stătut din vremuri imemoriale Am aruncat priviri nedumerite Peste lume și ziduri scorojite Ici-colo, am uitat o ochiadă Caut și azi prin amintiri Fețe, zâmbete, strigăte, lacrimi Și fâlfâiri de batiste Atâtea halte și atâtea gări Brăzdează viața Ca ceața Apoi totul se topește Ca ceața ----------------------------- Harry ROSS Israel, august 2015 Referință Bibliografică
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
mine audedurerea cum treceprin lumină caun fulgerrostogolindu-se sub zidîn căutarea a ceea ce am fosttăcut ca o umbrănelocuită de nimenimă afund în mine și așteptcine altul...... XII. MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Apropiate prin conținut și atmosferă sunt anxietățile din poezia meditativă și din aforismele lui Teodor Dume (Azil într-o cicatrice, PIM 2015, Vitralii pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
TEODOR DUME, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Apropiate prin conținut și atmosferă sunt anxietățile din poezia meditativă și din aforismele lui Teodor Dume (Azil într-o cicatrice, PIM 2015, Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează/ între propriile limite// ... Citește mai mult Apropiate prin conținut și atmosferă sunt anxietățile din poezia meditativă și din aforismele lui Teodor Dume (Azil într-o cicatrice, PIM 2015, Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează/ între propriile limite// ... XIII. MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME,, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. Teodor Dume, Vitralii pe un interior scorojit (aforisme, citate, gînduri-sentimente), cuvînt înainte de Ionuț Caragea, Editura PIM, Iași, 2016, 126 p. Cu ceva timp în urmă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
și oscilează/ între propriile limite// ... XIII. MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME,, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. Teodor Dume, Vitralii pe un interior scorojit (aforisme, citate, gînduri-sentimente), cuvînt înainte de Ionuț Caragea, Editura PIM, Iași, 2016, 126 p. Cu ceva timp în urmă am publicat un grupaj de poezii al lui Teodor Dume în revista „Poezia”. Acum am lecturat o carte de „aforisme, citate, gînduri-sentimente
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
din greacă, de la infinitivul aforizein: a alege, a pune de-o parte, a distinge/ a face distincție), în timp, de multe nume celebre (între care, de pildă, la noi: Anton Pann, ... Citește mai mult Teodor Dume, Vitralii pe un interior scorojit (aforisme, citate, gînduri-sentimente), cuvînt înainte de Ionuț Caragea, Editura PIM, Iași, 2016, 126 p.Cu ceva timp în urmă am publicat un grupaj de poezii al lui Teodor Dume în revista „Poezia”. Acum am lecturat o carte de „aforisme, citate, gînduri-sentimente
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la cel mai înalt nivel al prozei chandleriene, cu o înșurubare fermă în solul sordid al universului unde, uitat de lume, Philip Marlowe pare supraviețuitorul unei civilizații dispărute: Pe ușa cu geam jivrat e o placă scrisă cu litere negre, scorojite: Philip Marlowe... Birou de cercetări. O ușă destul de jalnică, la capătul unui coridor la fel de jalnic, în genul de clădire ce fusese nouă pe vremea când camerele de baie îmbrăcate complet în faianță au constituit baza civilizației. Ușa e încuiată, alături
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să mă distrez împreună cu toți ceilalți... Clubul, o sală veche cu pereți scorojiți dar generoasă ca spațiu, se deschidea la sfârșitul săptămânii începând cu ora unu. Până pe la patru puteai urmări emisiuni la tv, aveai ocazia să repeți o melodie la un instrument sau pur și simplu puteai juca o tablă, sau un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pământ, începu slujba, la care asistai descoperit în lumina molatică a după-amiezii. La sfârșit sicriul fu coborât în mormânt și se fixă crucea în pământul afânat. Alături mai era încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere, rămase din întregul „Ecaterina Perussi” de altădată și imediat sub asta, pe brațul vertical, scris în paranteză, surprinzător de clar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul lor. Onorând-ul pe John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]