361 matches
-
copaci făcuți din limfă rece/ era degradat până la structura de rezistență/ structură făcut din limfă de gheață”). Peisajul, trebuie remarcat, e unul mai mult mental, ciudat amestec de inginerie precisă și de anatomie imaginară. Aici, în blocul cu subsoluri „dărâmate, scorojite și umede”, poeta (care se descrie pe sine: „sunt înaltă și bolnavă și sunt NU”) ar fi scris, „în delir”, despre structura nopții (volumul de poezii apărut în 1979), dar „NU în timpul urletelor/ copilului revoltat încă din fașă”) și tot
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori să sar în gol ca/ un personaj din hamsun/ care nu mai reușea dracului să se înece/ în săculețul inimii scorojit am ascuns apoi totul/ totul" (Poem). În schimb, Micile invazii (cu poemul titular introdus în secțiunea următoare), Rewind și Levitația aproximează liric un același Canton fabulos, în care experiențele din copilăria liberă, sălbatică, scenele de film tarkovskian și proiecțiile poetice
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
nu mai e nevoie nici de pensulă, nici de borcanul cu vopsea. Cu un spray, un text se scrie în câteva secunde, iar un desen se face în câteva mi- nute. La Timișoara se puteau vedea până în anii trecuți fațade scorojite, care dădeau la iveală un alt soi de graffiti: cel politic. Era vorba de îndemnul „Votați soarele”, însoțit de un soare stilizat, aplicat de partizanii Partidului Comunist Român înainte de alegerile așa-zis libere organizate în deceniul cinci al secolului al
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
hiperindustrializate", Karlovy Vary, deși de categoria A, are un aer intimist, e un festival de atmosferă; un decor arhitectural teatral și romantic, într-o vale îngustă, împădurită, clădiri din alte secole, din epoca de glorie a faimosului Carlsbad, cu fațade scorojite, pe care descifrezi inscripții în franceză (... "fournisseur de la Cour"), dar și clădiri din anii '50, cu inscripții în rusește. Azi, în Karlovy Vary predomină turiștii nemți și ruși, și, oricît ai căuta, nu găsești la nici un chioșc și la nici o
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
la taclale pe la porți, pe la ferești. Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
totul dreptate Marianei Celac. în articolul Călătorie în jurul pieței mele din BUCUREȘTIUL CULTURAL nr. 20, arhitecta afirmă din experiență că zi după zi parcurgerea zonei devine tot mai penibilă și mai periculoasă: "Cam din trei în trei metri, în asfaltul scorojit sunt montate bucăți de țeavă în care cândva a fost înfipt un stâlp (un cort electoral?, tejghea de apă pe timp de căldură mare?). Cioturile de toate mărimile depășesc orizontala cu o buză de câțiva milimetri: suficient să îți rupi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
un an acolo unde au început grădinița, după care, când vin la școală, să fie cât mai bine pregătiți", a spus Ponta. Începutul anului școlar a adus cu sine multe probleme. Școli dărăpănate și copii înghesuiți în clase cu pereții scorojiți. Cea mai gravă situație se înregistrează, ca de obicei, la țară, dar nici la oraș nu este mai bine. În multe locuri, școlile nu au încă mobilier. La Fâstâci, în Vaslui, elevii vor învăța la dispensar sau la ocolul silvic
Ponta: clasa pregătitoare se întoarce la grădiniţă () [Corola-journal/Journalistic/81120_a_82445]
-
obicei, la țară, dar nici la oraș nu este mai bine. În multe locuri, școlile nu au încă mobilier. La Fâstâci, în Vaslui, elevii vor învăța la dispensar sau la ocolul silvic. Elevii vor învăța în spații insalubre, cu pereții scorojiți și ferestre prin care bate vântul. În Dolj, 19 școli nu au mobilier pentru clasa pregătitoare și l-au împrumutat de la grădinițe. La Nădlac nu sunt spații suficiente, iar opt din cele zece școli au fost retrocedate. La Molovăț, în
Ponta: clasa pregătitoare se întoarce la grădiniţă () [Corola-journal/Journalistic/81120_a_82445]
-
fața, ceea ce ar fi fost mai comod, la ora și în dispoziția în care era, doar că de obicei trăgea mașina cu spatele. După ce intră în casă, cântă la pian câteva colinde, acompaniindu-l pe bătrânul său camarad negru și scorojit cu vocea lui de tenor înfundat." (p. 52) Totul e bine când se termină cu bine. Cristian Teodorescu, Îngerul de la benzinărie, povestiri, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, 184 p.
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
-l " fără să vrea și fără să știe " pe Lordul John al lui Coșbuc: - Dă-mi măcar prăjitorul de pâine de pe aragaz, să pot pleca... Ce a urmat? Haralampy a intrat în bucătărie, a văzut pe aragaz laptopul prăjit și scorojit, a încercat să pună de-un infarct fără să reușească și de-atunci încoace, noapte de noapte, iese pe palier și cântă la tulpină de ceapă Nocturne chopeniene (auzite/văzute la TVR Cultural) " le zice el " până când, către ziuă, un
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
pacienții sunt tratați în condiții de neimaginat. De această dată, este vorba despre Secția Interne de la Spitalul Județean din Satu Mare unde oamenii sunt ținuți în condiții de coșmar. Pe lângă afecțiunile pe care le au, pacienții dezvoltă depresii din cauza mucegaiului, pereților scorojiți, instalațiilor defecte sau improvizate, geamurilor care nu se închid, grupurilor sanitare infecte - cât și de către medici și personalul sanitar, scrie În 3 ianuarie, odată cu reluarea activității la capacitate completă, pacienții au fost mutați în saloanele medicilor care i-au preluat
TERIBIL. Spitalul din România unde pacienții dezvoltă depresie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51888_a_53213]
-
pacienți, Lucia Crețu a fost mutată în aripa care găzduiește vechiul amplasament al secției. Condițiile din salonul unde a fost mutată - identice cu cele din toate saloanele - au îngrozit-o și au dus-o în pragul depresiei: pereți insalubri și scorojiți, găuri imense în zidărie, uitate în acest stadiu după unele reparații efectuate cândva, ferestre vechi cu lemnăria mâncată de carii și geamuri seculare, cu urme de vopsea aplicată probabil la înființarea secției pentru protejare împotriva soarelui. Ce spune un medic
TERIBIL. Spitalul din România unde pacienții dezvoltă depresie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51888_a_53213]
-
Dorel! Există, în film, un cadru care nu se poate uita (chiar dacă ai uita tot restul): ei trei, pe o bancă, filmați din spate, privind, în tăcere, în zare, unde se vede un munte. E capătul pămîntului, e o bisericuță scorojită, e o cruce de lemn; cei trei au venit, la ieșirea din pușcărie, la mormîntul lui "nea Costică" ("nea Costică arăta ca un Dumnezeu cu vioară"...) E o secvență care va fi des citată, de-a lungul timpului, ori de
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
de tot felul, maidanele acoperite cu rămășițele bisericilor prăbușite "în nori de praf roșiatic, sub izbitura de berbece obscen a buldozerelor", "străzile murdare, trotuarele înstelate de scuipați uscați, vitrinele goale sau pline de marfuri prăfuite, blocurile sure cu pereții prematur scorojiți, ca și cum din ceruri ar fi curs tot timpul asupra lor zoaie și laturi". Din pricina lipsurilor de tot felul, oamenii au suferit o regresie până la stadiul de animale, gata să se sfâșie pentru o bucată de carne. Ion Popescu, cel care
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
a apărut, pe coridor, de o bună bucată de vreme, un automat de distribuit cafea. Bagi o fisă și-ți iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul la care, se pare, nu se prea înghesuie lumea
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
să vadă că nu ești bărbat, îți spun meniul și suma. Pe lîngă ele se foiesc peștii și puradeii, deopotrivă, nestînjeniți unii de prezența celorlalți. Patroanele unor bordeluri ascunse pufăie Carpațiul în colțul gurii și scuipă iarba dracului pe pereții scorojiți, pe care doar imensele șolduri par să-i mai sprijine, așteptînd clienții. Cîțiva olteni grăbiți cu papornițele pe cap se amestecă cu cîțiva danezi, la fel de grăbiți, dar fără papornițe pe cap. Nu știu unde este Hotel IBIS. Întreabre mă lovește ca un
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
tendințe, în fiecare an repertoriate de criticii de teatru), cît, din nou, teatralității Avignon-ului în sine. Un spațiu încărcat de istorie, în care totul sună altfel (imaginați-vă cum sună un text în clarobscurul unei biserici părăsite, cu pereții gri, scorojiți, printre vitralii și coloane, unde nu se mai slujește decît teatru)... E un loc teatral imposibil, pentru că Istoria e prea prezentă", a spus, în 1947, un mare om de teatru, Jean Vilar, despre Curtea de onoare a "Papilor", refuzînd să
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte. De regulă, locul mișună de indivizi fioroși, pe care, instinctiv, îți vine să-i ocolești, deși uniforma e menită să-ți câștige încrederea
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la primul păcat. pagină cu pagină, murmurul greu, șoaptele sepulcrale, ploile arămii pornite din grindă. în timpul acesta, cu degete care scormonesc viitura, avalanșele uitării, purtate dintr-un cuvînt în altul. norii scorojiți care anunță seninătatea, calmul prăbușirii. surîsul ligamentelor ce țin trează toată armătura coșmarului. materia apocaliptică din care mîini imperceptibile salvează ca dintr-o burtă potop după potop. la pas cu realitatea din închipuire pe străzi cu siluete ce se unduiesc
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
e ce e, ofițer de grăniceri, care păzește fruntariile patriei amenințate de tot felul de dușmani dinăuntru și dinafară. Comandantul a măsurat-o din cap până-n picioare. S-a așezat pe un scaun de lemn, la un birou vechi și scorojit, iar pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea în față. Soldații, stăteau și ei nemișcați, aproape
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
O adevărată fregată, amice! Repede amiaza se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
au lipit strâns de mamă, așteptând cicatrizarea rănilor. Hrana către trunchi era însă din ce în ce mai puțină, așa că la suprafață copacul prinsese o coajă tare, maronie, ce nu lăsa nimic să intre sau să iasă. Copacul se înălța falnic deasupra lemnelor moarte, scorojite, și răsufla greoi în bătaia vântului, după vremea sa. Ramurile erau goale, unele uscate, dar cine să le mai curățe. Nu era vreme. Apa se scurgea lin mângâind duios frunzele care își făceau loc spre pământ. Aveau să putrezească, cine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
instrumente. Nu mare, și plină de o grămadă instrumente. Mică și umplută de doar trei instrumente. Pian, contrabas, baterie. Cea mai frumoasă formație, după părerea lui Simon. Un pian cu semicoadă, slendid, negru. Un contrabas bumbăcit bine, cu lacul roșcat scorojit. O baterie completă, ansamblu de cinele și tobe cu paiete verzi. Simon rămăsese în picioare, se uita lung la pian. Acceptă să se așeze abia cînd inginerul îl întrebă ce vrea să bea. Barmanul era acolo și aștepta. Un personaj
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Salvator Rosa? Unde mai găsiți o asemeneaocazie? . - Ce zici de vreme? Bănuiesc că o s-avem o toamnă superbă și lungă. Știu că ești foarte versată în taioruri, te-am zărit odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită, ca foaia de arțar uscată care bate în roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]