333 matches
-
rău, însă în față, acolo unde aveam buza de sus, nu se mai află decât dinții și gingia. Grozav goi! Parcă-s Bugs Bunny! Decupez câteva bucăți din cartoanele băgate în cămășile aduse de la spălătorie și mi le lipesc cu scotch, restaurând astfel, în profil, frumoasa arcuire în sus a năsucului pe care o afișasem în toată copilăria mea... dar care acum s-a dus! De fapt, pare-se că această înmugurire a ciocului meu datează exact din momentul când le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
două tinerele era fără îndoială locul ideal. Aflând că lucrez la oarece revistă, Priză, care nu era complet încuiat, și-a ținut gura în ce privește afacerile pesonale și ale colegilor săi pe tot restul serii. După ce a dat pe gât câteva scotch-uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi-a mărturisit că nevastă-sa se îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să-l înveselească, o fată tânără și nostimă, cu suflet bun, așa ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Willow Run. Bombardierul B-52 a fost conceput de-abia În 1948. Andrew Marvell (1621-1678) - poet metafizic englez. „Amantei sale sfioase“ (To His Coy Mistress) este una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale. Edgar Bergen (1903-1978) - comic și ventriloc american. Scotch Irish - adjectiv care desemnează sau se referă la populația de origine scoțiană care a emigrat În America din Irlanda de Nord Înainte de 1846 sau la descendenții acesteia. 4-H - club pentru tineret, a cărui denumire vine de la deviza clubului, aceea de a Îmbunătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o vreme. — Din obișnuință. — Nu pentru că te-a lăsat Matthew cu ochii-n soare? — Și de asta. Înainte de a-și putea aduna gândurile, un bărbat masiv, roșu În obraji, cu ochii umezi, se Îndreptă spre ea cu un pahar de scotch În mână și un zâmbet plictisit În colțul gurii. — Bună, sunt Richard Leroy. Sunteți din L.A.? Întrebă el cu un puternic accent australian. — Nu, din New York, am venit la târgul de artă. — A, am fost ieri la deschidere, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să observ pe câteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic. În sfârșit, cineva să mă lămurească: un tip proptit într-un geam. Zice că au venit oamenii, i-au cerut voie să lipească scotch-ul, el a zis ok, ei au lipit și-au plecat. Nu i-au spus să-și pună ceva reprezentativ în geam, ca-ntr-o ramă? Nu. Și iată tabloul: portret de sibian în maiou albastru, cu lanț de aur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
aruncând fulgere albastre, va ridica brațele și se va înălța, luminând orașul ca ziua, până la stele și dincolo de stele, iar noi vom rămâne ca de cenușă albă, mai puri, mai puri... ah, nu mai pot... Am dat azi-dimineață, pe când căutam scotchul ca să lipesc o copertă, de aceste pagini bătute la mașină, care, după cum arată, pare veche de peste doi ani. Erau pe șifonier, sub niște vaze cașerate. Le-am citit și nu mă pot stăpâni să nu scriu chiar în continuarea lor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viață. Am fost, pe rând, cu toată ființa mea, Camus, Kafka, Sartre, Celine, Bacovia, Voronca, Rimbaud și Valery. Abia observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peste lentilă, niște păpuși rusești... Băieții s-au repezit la secțiunea pentru discuri a bibliotecii, unde se aflau cel puțin două sute de bucăți, atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și lipite peste tot cu scotch gălbui. Mera a mai adus niște saleuri, apoi a pus la maximum o muzică insuportabil de violentă și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea, prindeam din când în când câte ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu scotch pe un mare panou de carton în formă de M, pe care mi-l făcuse cadou de ziua mea. Era emoționantă și grotescă, în rozurile și vernilurile ei, te impresiona aspirația ei pătimașă spre altă lume decât cea din care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crenguțe de bambus, iar pe margini ideograme specifice. La acea masă, încărcată de cărți, de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii (despre care știu acum că era o rolă de scotch), un ceas de mână, niște scrisori, un pahar cu creioane colorate și niște extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și bătea la mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa, ni s-ar vărsa În cap. Ce vacă ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ați intrat În camera mea, nu ? — Nu, zice Lissy nevinovată. De ce, ți s-a părut c-am fi intrat ? Jemima a fost plecată pînă pe la trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la locul lui. Scotchul și tot restul. Am avut extrem de mare grijă. — Nu, admite Jemima fără prea mare chef. N-am găsit nici cea mai mică urmă de deranj. Dar am avut așa, un feeling extrem de clar. De parcă În camera mea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
48 Probabil te-ai documentat beton, ca să mă răstignești cînd Îți vine.“ Hudgens Îi făcu cu ochiul. Jack se Întrebă dacă chiar are totul pe hîrtie... CAPITOLUL 4 În camera comună a secției petrecerea era În toi. Bar la liber: scotch, bourbon, o ladă de rom adusă de Jack Vincennes, zis Tomberon. În răcitorul de apă era marfa adusă de Dick Stensland: un cocteil de ouă cu whisky Old Crow. Un fonograf Împrăștia În aer colinde de Crăciun deocheate, În textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zîmbi. Bud fu izbit din nou de viziune: Veronica Lake În cine știe ce film de doi bani văzut de el, cînd Alan Ladd se Întoarce acasă de la război și Își găsește jigodia de nevastă ucisă. Vrei să bei ceva, Bud? — Da. Scotch. Sec. Lynn porni spre bucătărie și se Întoarse cu două pahare, În care turnase cîte un deget de whisky. — S-au făcut ceva progrese În ancheta privind cazul fetei moarte? Bud se tolăni În fotoliu. — De anchetă se ocupă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care... — Da, lucru pe care-l fac al dracului de rar, futu-i! Continuă să cooperezi, domnișoară Bracken. Vorbește-mi despre Pierce Patchett și despre afacerea lui. — Tot ne... Da, tot neoficial. Lynn trase un fum și bău niște scotch. — Făcînd abstracție de ce a făcut pentru mine, Pierce este un adevărat om al Renașterii. Printre altele, se ocupă de chimie, știe judo și are mare grijă de corpul lui. Îi place ca femeile frumoase să-i fie Îndatorate. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de bani; Îl admira, bineînțeles, pe domnul Lastarria și de aceea nu-și ierta faptul că ceruse un pahar cu apă, blestemată clipa În care l-a cerut, mai mult ca sigur că acum n-o să-l invite să bea scotch. Majordomul aducea paharele, el le numără În gînd, le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Chosica cu micul monstru pe care-l adusese pe lume. Dar preocupările ei estetice Îl priveau mai ales pe Julius și de cum s-au instalat, hotărî să profite de absența doamnei ca să-i apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit pentru a-și atinge scopul, pînă cînd Vilma n-a mai răbdat și a Încercat să protesteze, dar Sălbatica a amenințat-o cu cuțitul cel mare de bucătărie, unul nou-nouț, cumpărat special pentru casa cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privirile nu i se mai Încrucișau atît de des, de fapt nu se mai uita cruciș aproape deloc, chiar dacă era Încă foarte slăbuț, mai ales cînd te uitai la el din față, din pricina urechilor lipite de cap cu leucoplast și scotch. Nu se plîngea de domnișoara Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
text, asta te va putea ajuta să găsești biștari pentru coloana sonoră“. Eram necontenit Întrerupți de oameni care veneau să-i strîngă mîna. Stăteam la masă cu textierul lui Renoir și Carné, aveam În fața mea un pahar de whisky - „un scotch pentru puștiu’!“, decretase Prévert - de care nu Îndrăzneam să mă ating. CÎnd Îi spusesem lui Prévert că nu mă duceam niciodată să văd filme În care nu erau femei, se aplecase peste masă ca să mă bată pe umăr: „Te adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lîngă o cîrciumă și Reggie schiță un gest de parcă ar fi vrut să spună că-i e sete. Își puse haina pe bancheta din spate, dar o Îndemnă să-i caute În buzunar și să scoată o sticlă mică de Scotch. Îl urmări cum o duce la gură. Avea buzele moi și netede, bărbia și gîtul Îi erau proaspăt bărbierite, dar deja umbrite de puncte de barbă țepoasă. Bea stîngaci, pentru că se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciudat, care a sosit în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află în mijloc, o umbră corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este recunoscător lui Firoz că i-a oferit ocazia să deguste whisky-ul de import, individul de lângă el stă mult prea aproape. Privett-Clampe n-a avut niciodată timp sau gust pentru francezi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bacșiș? Nenorociții ăștia. Nuliașda un prăpădit de bacșiș nici la curse. Ce ne pasă? Mă fut! În bucătărie Îmi torn o porție zdravănă de Chivas Regal vechi de doișpe ani, iar lui Bladesey Îi umplu un pahar cu Tesco’s Scotch Whisky dintr-o sticlă din aia de plastic. Mă gândesc că e băutura noastră națională și, Întrucât el e un puțoi englez, n-o să remarce diferența și oricum e beat muci. M-aș fi putut și pișantrun pahar și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe două rînduri orizontale. Sub numărul 12 - scris cu vopsea albă - numele lui Nemuro, pe o bucată de hîrtie prinsă cu scotch... Pe cînd urcam Încet treptele, mă Întrebam ce neprevăzut mă așteaptă... Trebuia să fiu gata de orice replică, să joc orice rol, de Îndată ce aflam intențiile clientei mele. Situațiile neașteptate nu-și au locul În afaceri. O ușă metalică albă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]