1,649 matches
-
Kelly Mu albă, cu accesorii aurii și roz, pentru a sărbători numărul 2. Dumnezeule, tipul era incredibil! Mai multe orgasme Într-o singură noapte decât am avut În toată viața mea de femeie măritată, țipă Lauren, deschizându-și portfardul și scotocind prin el. — Credeam că era vorba doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o casă. Acoperind telefonul cu două unghii roz, se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Doar un minut mai durează. Adevărul e, îi zic, că i-am găsit numele într-o bază de date de la procuratură. Adevărul e că am scotocit prin arhivele medico-legale după toate cazurile de moarte în leagăn înregistrate în regiune în ultimii douăzeci și cinci de ani. Ascultând în continuare la telefon, fără să se uite la mine, își pune unghiile roz ale mâinii libere pe reverul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Runca, ajungîndu-l pe culoar -, dar nu credeam că mai vii azi... Altfel, nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă băgat într-un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el se Întîmpla să greșească. Din cînd În cînd, căuta și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea, se scărpina În cap și-mi răspundea cu mici misive. Ei bine, știm deja cum m-a dezamăgit Norman. Cu mașina de scris s-a Întîmplat la fel. Am scotocit după descrieri cît mai detaliate și schițe ale diverselor modele, și le-am văzut chiar la lucru, În filme. Verdictul era categoric : prea mari, prea grele. CÎnd ești mic de statură, nu e suficient să fii un geniu. Chiar dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de țigări, un ibric electric nichelat, un portțigaret lung și trandafiriu, cîteva cutiuțe pentru ace (din lemn sculptat de Benares), o carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu un soi de superioritate arogantă, ca și cum n-ar fi fost chiar atît de interesat să-și vîndă marfa, pe cît era celălalt de dornic s-o cumpere. Se așeză la birou, apoi adăugă, parcă aducîndu-și aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse pe banchete printre tăvițele emailate erau sute de fotografii. Podeaua din jurul aparatului de mărit era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele, m-am uitat la pozele aruncate la picioarele mele. Majoritatea erau grosolane instantanee frontale cu mașini și vehicule grele implicate în coliziuni pe autostrăzi, înconjurate de privitori și polițiști, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nici un nume din PDSR sau PRM. Dar faptul că CNSAS a putut publica o listă de candidați, așa incompletă cum era, legați în mod compromițător de fostul regim (Constantinescu) poate fi considerat o imixtiune grosolană în procesul electoral. Presa „a scotocit din ce în ce mai adânc în trecutul extremist al lui Vadim de dinainte și de după 1989. Pe 7 decembrie (2000) câteva ziare au informat că de ani de zile Vadim evitase plata impozitelor către statul român. Slaba autoritate a statului era una dintre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zero devenise un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în noaptea când căutam locul potrivit să-l carbonizăm pe Jojo, cu farurile scotocind printre trunchiuri și bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți de el, făcând pe detectivul. Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară cum arată un apartament de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
miră. Dezinvoltura pe care cu puțin înainte ai fi vrut s-o impui tu nu te mai bucură acum. — Ludmila nu e acasă, spui tu, ca să stabilești precedența în informația dată, sau chiar în ocuparea teritoriului. — Știu, face el, indiferent. Scotocește prin cameră, ia în mână câte o carte. — Te pot ajuta cu ceva? continui tu, de parcă ai vrea să-l provoci. Căutam o carte, spuse Irnerio. — Credeam că nu citești niciodată, obiectezi tu. — Nu de citit. De făcut. Fac chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi putut citi... — Furată de Irnerio? — Ei... E momentul să dai cărțile pe față. — Nu a fost Imerio, știi prea bine. Irnerio, când a văzut-o, a aruncat-o în camera întunecată, unde păstrezi... — Cine ți-a dat voie să scotocești? — Irnerio spune că cineva care-ți fura cărțile revine acum pe furiș să le substituie cu cărți false... — Irnerio nu știe nimic. — Dar eu știu: Cavedagna mi-a dat să citesc scrisorile lui Marana. — Tot ce spune Ermes e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oprește, ea coboară cu toate pachetele și se urcă în taxiul tău. Dacă n-ar avea părul foarte scurt și ochelari enormi ai spune că seamănă cu Lotaria încerci să spui: — Dar tu ești...? — Corinna, spune-mi Corinna. După ce a scotocit prin gențile ei, Corinna scoate un volum și ți-l dă. — Dar nu e asta, spui tu, văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În cazul ăsta, meritați niște dulciuri. Îi înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
expert în vite și mult-iubitul ei tată. Îi era dor de tăticul ei și nu trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i iau fără să discut cu tine mai întâi, dar nu m-a ascultat. A adus copiii și n-am mai avut cale de-ntors. Mi-a fost foarte greu. Se opri. Un bărbat trecu în drum spre cutia lui poștală, scotocindu-se în buzunar după cheie și bombănind ceva ca pentru sine. Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă, apoi se uită în ochii domnului J.L.B. Matekoni. Deci, zise ea, ai fost de acord să-i iei pe copii. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lacrimi, hârcâieli, tuse. - Exactamente. Poate mă ajută ei să caut prin Crucea Roșie, Doamne, ce proast-am fost de nu m-am gândit la Crucea Roșie!, m-ajută ei, eu numai să le spun... - Să știi că-s în stare să scotocească lumea după copchilu’ tău! - Da, sunt niște drăguți. Mi-au propus și slujbă vreo doi, damă de companie, să mai anim lucrurile când le vin clienți... Aș putea începe imediat, aș face figură bună până la urmă, nu se vede prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
presupuneri, se caută urme. S-au auzit urlete în tot centrul orașului, au venit și cei de la secția de Poliție, s-au alarmat cetățenii... Vânătorii din zonă și-au luat puștile și s-au mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că e vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]