239 matches
-
mi-ar fi trecut mai repede. Dar așa, nu știam ce să fac! Mâncarea nu-mi aluneca pe gât, în nici un fel și deodată m-am trezit sărutându-i mâna și zicându-i printre sughițuri: Pedepsește-mă mamă că merit! Scrânciobul e de vină. Și într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn) a venit la noi cu ferestrău
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
văzut de-ale mele. Am stat mai mult pe lângă mama, ajutând-o la toate. Tata a mai vorbit ceva cu tâmplarul și-apoi s-a dus la serviciu. Când am ieșit din casă... surpriză mare. Badea Costea se dădea în scrânciobul nostru. Pesemne că-l încerca. Ce mare era! Scăunelul avea și spate. Doamne! Nu mă săturam să-l privesc. Vino, de-i fă pocinocul! M-am așezat în el și mi făcea impresia că zbor. Trebuie să-l vopsim. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ce frumos s-a făcut! M-am rugat de tata să-mi dea voie să chem copiii la huța, dar nu mai era nevoie. Printre gard mulți au văzut "construcția"... Am mers în uliță și le-am zis: Băieți, avem scrânciobul nostru! Au năvălit în ogradă și ne-am dat în scrânciob până ce-a întunecat. N a fost nevoie să mai mergem în luncă. Mă simțeam fericită că am niște părinți înțelegători... Seara, venind pe lângă tata, nu știam cum să-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-mi dea voie să chem copiii la huța, dar nu mai era nevoie. Printre gard mulți au văzut "construcția"... Am mers în uliță și le-am zis: Băieți, avem scrânciobul nostru! Au năvălit în ogradă și ne-am dat în scrânciob până ce-a întunecat. N a fost nevoie să mai mergem în luncă. Mă simțeam fericită că am niște părinți înțelegători... Seara, venind pe lângă tata, nu știam cum să-i mulțumesc, pentru tot ce face pentru noi. Î nțelegându-mi gândurile mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Băieții au înlemnit și ei. Ion a așezat capacul la loc și ne-a spus că are să-l "lege" cu sârmă ghimpată, ca să nu ne putem apropia de fântână. Ne-a încurajat, ca să ne jucăm mai departe, trimițându-ne la scrânciobul nostru. Ne-a spus că e frumos că suntem prieteni, căci așa cum afirmă Cicero: "Fără prietenie nu există viață". Nu trebuie însă să ne provocăm din joacă nenorociri. Binele se învață de mic. "A învăța copiii să facă binele, înseamnă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plăcea să-l observ cu câtă minuțiozitate își încărca pipa și el mă lua adesea pe genunchii săi zdraveni și mă legăna. Mamei nu-i prea convenea acest lucru și dânsul înțelegea numaidecât. Mă lua afară și mă dădea în scrânciob, până mă săturam. Era un om tare bun. Avea și el o droaie de copii (nu le știu exact numărul). Se retrăgea în cele din urmă, spunând că se va odihni puțin, ca la noapte să-și poată face serviciul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ce mult îmi plăceau obiceiurile de la Sfintele Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou sau Paștelui! Ce mult îmi plăcea să asist la tăierea porcului, la încondeierea ouălelor, să particip activ la lucrările agricole sau la îngrijirea pomilor și vietăților de pe lângă casă! Scrânciobul, fântâna, râul Suceava, ogoarele din câmp, vecinii, neamurile, au reușit să se înfiltreze adânc în inima mea de copil și adolescent și să lase urme adânci. Toate acestea și multe altele, aveau să aibă ecou în anii de mai târziu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mea de acum. Păstrez în memorie multe imagini cu doamna de la Iași, prietenă de familie, cred că rudă mai îndepărtată. Alături de ea m-am rătăcit în bâlciul de Sfântul Petru, însă nu înainte de a fi privit la toate năstrușniciile și scrâncioburile și incredibilele ziduri cu motocicliști la zidul morții. Nu mi-am pierdut firea, eram julit și urzicat și împiedicat și zgâriat prin toți târșii uscați de sub munții Ceahlău la cules hribi, fragi și zmeură prin păduri, unde nu o dată rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
niște ochi pătrunzători. După ce m-am însurat eu, de foarte multe ori ne-a oprit prin Fălticeni, hai să ne cinstească cu un pahar de vin sau rachiu. Eu m-am dus la crâșmă la Costachi Gherasim unde era un scrânciob cu 8 scaune și foarte înalt. Acolo era vătav la scrânciob Vasile Călugărescu. M-a luat în crâșmă, mi-a dat câteva pahare de vin și mi-a dat și 2 ruble de argint de câte 5 lei și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ori ne-a oprit prin Fălticeni, hai să ne cinstească cu un pahar de vin sau rachiu. Eu m-am dus la crâșmă la Costachi Gherasim unde era un scrânciob cu 8 scaune și foarte înalt. Acolo era vătav la scrânciob Vasile Călugărescu. M-a luat în crâșmă, mi-a dat câteva pahare de vin și mi-a dat și 2 ruble de argint de câte 5 lei și mi-a spus: "Eu am să te dau în scrânciob cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vătav la scrânciob Vasile Călugărescu. M-a luat în crâșmă, mi-a dat câteva pahare de vin și mi-a dat și 2 ruble de argint de câte 5 lei și mi-a spus: "Eu am să te dau în scrânciob cu o fată frumoasă și când voi zice ajungă-vă voie bună o să-mi arunci o rublă în naframa care o am la brâu. Și așa am făcut. M-a dat în scrânciob cu Lențuca fiica Notarului Vasile T. Grumăzescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spus: "Eu am să te dau în scrânciob cu o fată frumoasă și când voi zice ajungă-vă voie bună o să-mi arunci o rublă în naframa care o am la brâu. Și așa am făcut. M-a dat în scrânciob cu Lențuca fiica Notarului Vasile T. Grumăzescu o fată foarte frumoasă, deșteaptă și tare dragalașă. Și care s-a măritat cu Vasile Iordăchescu care a fost perceptor, un om foarte frumos și foarte de treabă. Și pe Lențuca lui V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
când m-am dus cu tata la hram la Mercori. Și am tras docarașul la Miron Pintilie om f. bogat și avea și o crâșmă. Atunci m-am dus eu la crâșmă la Costachi Gherasim și m-a dat în scrânciob cu 8 scaune Vasile Călugărescu flăcău f. frumos care era vatav, cu fiica Lențuca a notarului Vasile T. Grumăzescu. Fată f. frumoasă, voinică și deșteaptă, care avea atunci 22 ani și eu 20 de ani. Dar azi Lențuca cea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cum erau numite pe atunci magazinele cu de toate, și biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” era până de puțin timp o troiță din lemn, monument al satului, ce-l înfățișase pe Mântuitor răstignit pe cruce. Lângă, stătea bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cură balneară de zece zile la Vittel. Stabilimentul balnear de acolo deținea un parc imens, Le Parc des Enfants, unde pacienții își lăsau copiii în seama unor îngrijitoare pe par cursul orelor de terapie. Era un mic paradis - bazine, tobogane, scrâncioburi, leagăne, cele mai felurite jucării colorate, soare, pajiști etc. Mama mă aducea în fiecare dimineață și mă livra unei îngrijitoare. Ei bine, pentru mine a fost una dintre cele mai alie nante, dintre cele mai panicate perioade de viață. Îmi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pleca spre Iași, ore pe care le-am petrecut cu Boancă într-un mic parc, în centrul orașului, unde peste drum era în construcție o catedrală. Nu cunoșteam deloc zona dar știm doar că am stat 7 ore într-un scrânciob, de începuseră să ne cunoască toți trecătorii din preajmă, ce își puneau diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
7 ore într-un scrânciob, de începuseră să ne cunoască toți trecătorii din preajmă, ce își puneau diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un câine, ce s-a cam învârtit în jurul nostru un timp. Obosiți și flămânzi am urcat în acceleratul de Iași, săturându-ne de a ne da huța în scrânciob. Cred
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un câine, ce s-a cam învârtit în jurul nostru un timp. Obosiți și flămânzi am urcat în acceleratul de Iași, săturându-ne de a ne da huța în scrânciob. Cred că toată copilăria mea nu am stat într-un parc de copii cât am stat în Oradea cu Boancă în așteptarea trenului. Drumul de la Oradea la Iași a fost destul de vesel, fiind destui de obosiți, dar fiind cald în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu obiceiuri și datini, atât de fermecătoare și frumoase! Răsunau ulițele satului de glasurile copiilor și chiar și ale maturilor care, pe echipe, mergeau cu colindul, cu steaua, cu plugușorul, cu sorcova, cu Jieni și haiduci și cu hora cu scrânciob din centrul satului. Curat prin case, cu suflete și inimi curate, satul meu natal petrecea de minune și se bucura intens de aceste sărbători și de datinile sfinte și frumoase care ne veneau de atât de departe!... Ce frumoase și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ion Popa în dezvoltarea și culturalizarea localității Dodești. Oamenii acestor locuri, dar mai ales ai acelor timpuri, ne obligă să ducem mai departe identitatea acestor meleaguri dragi. “Viața în Dodeștiul bunicilor era mai plină de bucurii, de hore săptămînale cu scrînciob, cîntece și port de sărbătoare. Contactul cu literatura populară a fost intim și mi-a arătat necesitatea creșterii unei arte despre popor și pentru popor. Nu mi-a scăpat nimic din legendele locului, multe dintre personajele pieselor mele de teatru
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93474]
-
la începuturile cunoștinței noastre, bine dispus, zîmbitor. *Văd cîțiva țigănuși aruncînd cu pietre în jgheabul toboganului în care tocmai s-au jucat și simt că mă bat gînduri „de dreapta”. Ăștia distrug azi un tobogan, mîine o bancă, poimîine un scrînciob. Nimeni nu le zice nimic. „Ce, vrei să mă pun rău cu țiganii?” De ce nu? Ei nu cotizează, nu plătesc impozite, nu efectuează zile de muncă în folosul obștesc. Vegetează la umbra numeroaselor ajutoare „date de Ceaușescu” și plodesc un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gergevea! Cu ochii vineți de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să-ți colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
La început, D. s-a afirmat ca scriitor pentru copii, prin plachetele de versuri Ce-a fost în pădure (1954), Sputnicul - steluța noastră (1959), Povestea bobului de grâu(1962), precum și prin volumele de proză O scrisoare călătoare (1960) și În scrânciobul vântului (1964). Cunoscător al sufletului infantil, scriitorul îi inițiază pe micii cititori - folosind calea ludicului - în tainele și rosturile lumii (Dor de mamă, 1967). În poezia pentru maturi (Vase comunicante, 1969, Am vrut să știu..., 1971, Scrisoare către tine, 1973
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
din lirica lui Hugo, Tagore, A. Pușkin, M. Lermontov, L. Martânov, A. Prokofiev, V. Vinokurov. SCRIERI: Ce-a fost în pădure, Chișinău, 1954; Sputnicul - steluța noastră, Chișinău, 1959; O scrisoare călătoare, Chișinău, 1960; Povestea bobului de grâu, Chișinău, 1962; În scrânciobul vântului, Chișinău, 1964; Dor de mamă, Chișinău, 1967; Vase comunicante, Chișinău, 1969; Viață de legendă, Chișinău, 1970; Am vrut să știu..., Chișinău, 1971; Scrisoare către tine, Chișinău, 1973; Revenire, Chișinău, 1977; Cântece de iarnă, Chișinău, 1981; Bob de grâu, Chișinău
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
incisiv Curier al Bucureștilor (în „Românul”, „Telegraful”), discuta cu aceeași dezinvoltură despre libertatea presei, învățământul public, dreptul public ori cu privire la chestiunile ortografice controversate. A semnat și Tapazin, Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor la „Independința română” (1863), „Scrânciobul” (1868-1869), „Opiniunea constituțională” (1869-1870). A scos ziare și reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]