240 matches
-
pe mine, pe Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând capătul unei funii, s-a lăsat în scrânciobul celui plecat, luându-i locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am fost ales comandant: cum hotărăsc eu, comandantul, așa rămâne și ceilalți se supun și execută Deci, cu această problemă pusă la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare și nefericită, dar mă forțam să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108} Cuț, cuț, cuț - la căței Cu ți cu ți cu ți cu - la purcei pîs, pisică pîs - la mâțe a cuțăi un cățel (a-l chema) a se huțăi (a se da de-a huța) - scrânciob a se fâțâi a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de poezie și proză Confluențe Lirice” (2012). </biography> (Alexe Rău, poet, doctor în filozofie) Șapte ceruri pentru o inimă durerile se aștern în straturi precum zăpada iernilor pe care nu le-am iubit îmi legăn în ele inima ca în scrânciob tot mai sus mai sus până la al șaptelea cer unde păsările pleacă să moară Pledez nevinovați la fereastră mugurii zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
foarte încăpător, țineam ușa încuiată și liniște , ferindu-ne parcă să-i dăm de știre celuilalt că suntem în casă. Ne mai rămase bucuria unor zile de vară petrecute în curte, în care îl rugam să-mi facă vânt la scrânciob. Și atunci, în zgomotele mele de plăcere, eram complet liberi. Se întâmpla câteodată să mă trezesc în mijlocul nopții, să mă ridic, să merg la ușa lui și să mă pregătesc să bat , dar să mă opresc la timp .Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era astfel. Adoram casa aceea cu pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o curte în spatele său ceva de vis. Bănci albe, scrânciob alb, fântânița albă și două măsuțe mici, albe. Țin minte că, mică de tot, mă jucam cu Angi stând eu la o masă, el la cealaltă și făcându-ne semn. Toată viața mea Angi a făcut parte din lumea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și Angi, o încredere naturală, normală, intimacy. În felul în care bucuria mă cuprindea când îmi făcea vânt în scrânciob și eu îi strigam: Mai sus, mai sus!"....tot mai sus. Ne simțeam bine noi doi, noi împreună. Eu la rândul meu mergeam numai cu Angi la biserică, era numai el în inima mea când priveam altarul. Și în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apă și apoi a fost pus să facă o serie de lucruri noi pentru el: să le de-a huța pe cele două fete care aveau pretenția, de neînțeles pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
huța pe cele două fete care aveau pretenția, de neînțeles pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urca întru ea. Un punct spre care, iată, vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în urmă, măreți și mândri de puterea lor se plimbau în voie zimbri mulțime de copii. Toți veseli și preocupați. Aproape că nu-i deosebești între ei. Printre aceștia, și prichindelul de opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu arcul și tolba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe urmă n-am mai putut suporta și a trebuit să mă opresc. Și de îndată ce m-am oprit, m-am trezit, singur și trist. Este cea mai veche amintire a mea despre sex și unul din cele doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile sale uriașe, aurii, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lovească pe nevastă-sa. Tonu mai mergea și pe la Iliana Păscăloaie, iar ea îl aducea pe la grădină să-l mai încălzească noaptea. De aici pornea acea învârtitură prin ogradă. Cei drept, că tot la el în ogradă se găsea acel scrânciob cu patru scaune ce se dădeau peste cap și tot aici aveau loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai ai puțin și ajungi la Dumnezeu, ce-i drept, dacă cădeai din scaunul ce se afla în vârful scrânciobului, cu siguranță ajungeai la Dumnezeu. Și mai avea Vasile Tonu o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai ai puțin și ajungi la Dumnezeu, ce-i drept, dacă cădeai din scaunul ce se afla în vârful scrânciobului, cu siguranță ajungeai la Dumnezeu. Și mai avea Vasile Tonu o vorbă: Oi, Rari, fetii noastre i-a mirli ... Da′ cu șini, oi,Vasî? Cu Vasîli al lui Mitriță, oi, Rari ... Pe la 1970 Vasile Tonu a trecut la cele veșnice
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
învățătorul pensionar Roman P. Scumpu, un alt vrednic formator de caractere și oameni în localitățile unde a păstorit ca apostol al școlii românești. Domnia sa a făcut un expozeu, punând accent pe pierderile satului românesc și a Priponeștilor îndeosebi - hora țărănească, scrânciobul cu „ridicatul și coborâtul” oamenilor, balul cu vestita și mult așteptata, dar uitata alegere a „reginei balu lui” , claca străbună de la despănușatul porumbului, culesul strugurilor și sărbătoritul fertilității pământului, la o se amă de nume ale celor „plecați” dintre noi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un intelectual. Poftiți. Domnul primar vă așteaptă. Bună ziua, domnule primar. Salut, cetățene!...O cafea...un ceai negru, un wiscky? Știți...eu... Știu. Acestea sunt articole care reduc puterea de cumpărare a contribuabilului. D-aia avem probleme cu termotehnica, iluminarea stradală, scrâncioburile și, în general, cu bugetul. Vreți să repetați? 1 23, probă! Și în general cu bugetul... Dom Mișu, bagă puțină lumină și pe dânsul, ca cetățean, că arată ca dracu. Mitzyyyyyyy! es, șefu! Ca deslegătoare de integrame trebuie musai să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]