85,183 matches
-
mă așteptam să-l întâlnesc, dar despre care o să povestesc altă dată. Cea mai importantă descoperire, mi-am dat seama abia acum dimineață, scriind această însemnare, a fost că mi-am (mai precis, adus aminte că voiam să mă fac scriitor încă din preadolescenta. Scriam poezii, scoteam o foaie (literară!?, nu se mai poate ști), există un panou unde afișam săptămânal poezii, aveam, care va să zică, activitate literară precoce și în generală, nu doar la în școala primară. Cum? Nu mai țineam minte
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]
-
se înțeleagă că o fac cu vreo urma de simpatie. În traduceri, păcatul mi se pare capital. Un bun traducător știe foarte bine cât de dur sună un cuvant sau altul în limba originală și firesc este să traducă intenția scriitorului, folosind un cuvânt de o duritate similară. Cand «cunt» sau «Schotze» sau «chatte» sunt traduse prin «fofoloanca», pe mine mă umflă râsul, chiar dacă, să zicem, contextul se dorește melodramatic. Pe undeva, îi bănuiesc pe traducători că folosesc aceste cuvinte anacronice
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
la următorul ei interviu pe motiv de supradoză de master-uri. hi, nici io nu-mi poci găsi de lucru în România, desi - înainte de a veni la studii în Ro - aveam 4 slujbe (la Chișinău). m. vklvsk, doftor în filologie, scriitor (cu BI de Brașov) de cand se măsoară utilitatea inteligenței ori rostul învățării în chenzine și diplome? cu siguranță nu foarte de mult dar, apropos, in ce se măsoară utilitatea? un răspuns pe bune zice că în nimic; nici n’aș
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
premeditat și în care oamenii își foloseau timpul cu sens. În orice construcție pe care o începea, avea un respect nemărginit pentru lucrul mic, dar bine făcut. Îi plăcea să “sădească” și visa mereu pe termen lung. Era filolog, etnolog, scriitor, dar asta contează mai puțin. Era profesor de oameni. Nu-i plăcea s-o recunoască, dar știa că în jurul ei se vorbea de “școală Irina Nicolau”. Într-o întâlnire pe care tot Irina mi-a daruit-o, Alexandru Paleologu mi-
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
ESTE un răspuns la slujurile tale obraznice,oricit ai încerca să pară așa. A.Plesu REFUZĂ să polemizeze cu tine, dind curs,în fond, asumpției tale polemico-chtone :”... Vreau să fiți de acord cu mine că nu putem fi de acord..”. Scriitorul îți explică băbește că, de vreme ce tu omorî polemică înainte să înceapă, n-are rost sa-ntindeti amindoi de un “cadavru”(basca argumentul cavaleresc “că-i ești simpatic” și vrea să te protejeze și mai ales suspiciunea de marxism-simulat din “cauza
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
să evaluăm nimic intr-atit încît să nu ne dăm seama că exerciți asupra unora, cu bună știință, și mă refer la prostuți, o violență simbolică de care nici nu îți dai seama... Pe bune, ce satisfacție poți avea ca scriitor/artist/ziarist cînd știi că ai un public “prost”? Pentru că tu scrii de parcă ai fi convins că alții sînt proști, tu mai puțin... Pari nefericit, zău Am citit și eu articolul domnului Pleșu în Dilemă (absolut întâmplător, mă aflu la
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
Marx. Și Proudhon credea că proprietatea e un furt. le="font-weight:bold;">Gabriel Liiceanu: Cum, domnule Goina, apartamentul meu de două camere e un furt? Riguros, da. Îți atrag atenția, Gabriel, de la “riguros” la lichidare nu e decât un pas... (scriitor): Este bine că, în sfârșit, se discută toate aceste lucruri. Ceea ce este important este ca reflecția să fie permisă și să fie făcută serios. Dl Papahagi a vorbit că un om de stiinta sovietic când a spus că s-a
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
și în Cosmos. Întrebați-l pe Gagarin. Nu era nimeni acolo.” Noi nu vrem sa lichidam nimic, dar dati-ne voie să reflectăm. Poate că proprietatea nu este cel mai bun lucru, cu siguranta ea nu este un drept natural. (scriitor): Comunismul intelectualilor din Vest nu este “salonard”, este expresia unei preocupări reale. Dar în România, comunismul nu a fost asumat. Noi n-am fost în stare nici măcar să facem ceva cu această groaznică pățanie istorică. Arhivele nu au fost instrumentă
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
carte - după părerea mea - necesară și utilă, deoarece crimele și din gulagurile comuniste trebuie cunoscute și condamnate cu severitate. Dar în anul următor a apărut tot la Paris „Cartea neagră a capitalismului“ volum elaborat de un mare număr de istorici, scriitori și ziariști. Se pătrunde, răsfoind paginile acestei cărți, într-un domeniu asupra căruia conformismul la modă preferă să arunce tăcere. Este vorba aici despre inventarul tragic al războaielor (civile și între state), al foametei ce bântuie continentele chinuind populații întregi
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
supurațiile sociale gen religia. bei, DEBEU-LE, am mai evoluat între timp, nu mai înghițim povești dinastea! 8 bla bla. deci, DEBEULE, cred că ar fi bine dacă ai citi niște macroeconomie și dacă ai citi mai multe știri. Fane Scriitorul mân, prostia umană e uluitoare. cel mai funny e că se cuibărește în creierele încăpătoare. mai omule, n-ai trăit comunismu’? n-ai văzut cum e? dezolarea supremă e să vezi cum, după ce tu ți-ai futut viața în comunism
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta unor confesiuni de nimeni cerute, dar înalt-edificatoare" (e avut în vedere directorul de
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
profunzime a viziunii. În ce-l privește, autorul unei cărți precum Formă și semmnificație (1963), a și propus un fel de schiță de fenomenologie a conștiinței critice, pornind de la "adeziunea totală", de la actul de participare subiectivă la universul propus de scriitor, pentru a coborî spre structurile de adîncime, configurate formal și coagulate în "centre de convergență" semnificative. Tocmai această atenție acordată, alături de Jean Starobinski, structurilor de limbaj îl va detașa de "identificarea" totală cu "cogito"-ul operei, vizată în chip ideal
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
poate spune despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi etc.
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi etc.), celelalte apar și dispar fulgerător, lăsând cititorul nedumerit și plin de întrebări: există vreun element care să justifice menționarea acestui scriitor/ critic? Oare autorul tălmăcește cu acuratețe, în cele câteva cazuri, răspunsul la aceste întrebări e negativ. Unul din exemple ar fi citarea și interpretarea lui Karl Mannheim (pag. 43): Insistența lui Mannheim asupra aplicabilității ideilor utopice exclude orice accepție negativă
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
modelul uman, unul și același, în personaje literare ca Bartolomeu Zălaru, zis Bică, datorat lui Tudor Mușatescu, Borcea, directorul ziarului "Deșteptarea", datorat lui Mihail Sebastian, din Ultima oră, Ilarie Zopârlan, realizat de Ion Agârbiceanu în Sectarii. Ele deschid și altor scriitori, ca Liviu Rebreanu și Marin Preda gustul pentru prototipul gazetarului șantajist. Toma Pahonțu din Gorila și Grigore Patriciu din Delirul. Cronica despre calitățile de scriitor, portretist și analist ale lui Mihail Sebastian descoperă și altă față a lui Pamfil Șeicaru
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
din Ultima oră, Ilarie Zopârlan, realizat de Ion Agârbiceanu în Sectarii. Ele deschid și altor scriitori, ca Liviu Rebreanu și Marin Preda gustul pentru prototipul gazetarului șantajist. Toma Pahonțu din Gorila și Grigore Patriciu din Delirul. Cronica despre calitățile de scriitor, portretist și analist ale lui Mihail Sebastian descoperă și altă față a lui Pamfil Șeicaru decât aceea pusă frecvent în circulație, pentru care era și atât de hulit. Și întrucât e firesc, nu este nici unica să-i dezvăluie reversul
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
până la "Junimea" lui Ovid. S. Crohmălniceanu) - totuși, uitându-ne în urmă la acea perioadă, ea pare a fi, în cazul Dvs., una de underground. E corectă această percepție? Ce a însemnat Revoluția din 89 pentru Dvs., ca om și ca scriitor? Ce s-a câștigat și ce s-a pierdut, o dată cu ea? CRISTIAN TUDOR POPESCU: Cred că termenul cel mai potrivit ar fi underskies. Erau vaste cerurile acelor nopți petrecute în poienile patriei, cerurile sub care ne citeam texte unii altora
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
le descopeream hăt pe la jumătatea anilor 80. Dar despre noi nu scria Nicolae Manolescu... Pentru mine nu a existat niciodată o obligativitate a scrisului. Nu am luat niciodată pixul în mână cu gândul că trebuie să scriu ceva pentru că sunt scriitor sau gazetar. De aceea, mi-e greu și să concep ideea editorialului zilnic, mi se pare ceva esențialmente aberant. Eu am scris numai când ceva din afara mea m-a făcut să tresar. Nu am cum să sufăr de bovarism. Nu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce vor zice cititorii viitorului. Spuneam că nu există timp privilegiat în literatură - nu există nici subiect privilegiat. Un scriitor adevărat poate să scrie rânduri zguduitoare despre un colț tăcut de încăpere sau despre un sentiment inexistent, un scrieci plictisește crunt descriind atentatul de la WTC, la care tocmai a fost martor. Interesează pe cineva astăzi cine a fost Manfred von
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
poate prezerva talentul. Cîți nu s-au pierdut alunecînd pe panta concesiilor, unii dintre ei extrem de talentați? Pactul cu Diavolul se plătește (ar fi trebuit s-o știm de mult) cu unicul preț acceptat, cu "sufletul" celui în cauză, pentru scriitor, cu personalitatea sa, în care talentul, cultura, conștiința și relația cu ceilalți formează (din păcate sau din fericire) un singur tot, indestructibil și inseparabil". Bucuria eliberării de teroarea ispitei (căci sînt și ispite care terorizează!) e capabilă a răscumpăra suferința
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
distantă, adică literară. Jurnalul "directorului" Cornel Ungureanu e însă și cel al profesorului universitar, care ține cursuri despre Ion Barbu, dă examene, asistă la susținerea de doctorate, face inspecții de grad, e și cel al secretarului filialei locale a Uniunii Scriitorilor care participă la celebra Conferință ce-l instalează pe Eugen Uricaru ca președinte USR, și cel al directorului revistei Orizont cu multele lui obligații redacționale, și cel al coordonatorului grupului A Treia Europă, și cel al cinefilului care comentează pentru
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
ce-l instalează pe Eugen Uricaru ca președinte USR, și cel al directorului revistei Orizont cu multele lui obligații redacționale, și cel al coordonatorului grupului A Treia Europă, și cel al cinefilului care comentează pentru televiziunea locală, împreună cu senatorul (și scriitorul) Radu F. Alexandru, filmul săptămînii. Și, la fel, e jurnalul criticului, care își scoate propriile cărți (La vest de Eden II), scrie (la momentul respectiv, o carte despre Vasko Popa care avea să devină Mitteleuropa periferiilor) sau participă la lansări
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
pînă jos. în JURNALUL NAȚIONAL, Marius Tucă e supărat că memorialiștii care au murit nu mai au loc de cei vii, printre care îl integrează și pe fostul președinte Constantinescu pe care îl consideră "Emil C. pe numele său de scriitor". Totuși să fim serioși, oricît de scurt ar fi un editorial, nu ne putem rezolva absența ideilor prin prescurtarea numelui celui despre care scriem. în CURENTUL, Tia Șerbănescu constată că politicienii tranziției "nu ne-au umplut buzunarele sau cămările. în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
la "zenitul maturității" (precum Alex. Ștefănescu, Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian Păunescu, M. Ungheanu, C.V. Tu-dor, Dinu Săraru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
de regulă secundare, ale sistemului", precum Preda, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, C. țoiu, Bogza sau Jebeleanu. Cronicarul are altă părere. Dacă despre clovnii roșii, numai de bine, ca despre morți, despre clovnii albi e mai greu de vorbit: îndefinitiv, toți scriitorii care n-au jucat tontoroiul pecerist au fost, mai mult sau mai puțin, doar critici ai unor aspecte, și nu ai sistemului ca atare. Pe de o parte. Pe de alta, există scriitori pe care dl Grigurcu îi opune (nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]