362 matches
-
împlini 32 de ani... Se înșela, de vreme ce Jurnalul unui poet leneș constituie, în 834 pagini, doar o selecție din cele vreo 7000 ale originalului - însemnările intime a 38 de ani. Primul gând suscitat de această prodigioasă durată a unui demers scriptural se îndreaptă spre o definiție posibilă a "genului": ce este, la urma urmei, jurnalul? Și, imediat după aceea, dorești să cunoști cum evoluează concepția pe care scriitorul însuși o avea despre obiectul neistovitului său oficiu. Victor Felea presară numeroase reflecții
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
alături de poezia și critica sa - un ansamblu considerabil de cuvinte scrise în care el se va fi transformat, cu speranța de a-și pereniza identitatea. Pe 27 martie 1984, la pagina 608, câteva rânduri rezumă cu pregnanță justificarea obsedantului demers scriptural: " Notele de jurnal sunt marginalii, ferestre, defulări, intuiții - o mărturie mai mult sau mai puțin acută despre incidentele persoanei cu lucrurile, cu timpul, cu istoria.." Destule alte observații de această calitate nuanțează gândirea autorului pe sutele de pagini ale ediției
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
câteva momente în roman de o încremenire melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din complicitatea și fascinația pentru mijloace. în fine, ceea ce deranjează totuși în această carte este lirismul necontrolat și nu tocmai convingător. La braț cu ilizibilul Atât Iolanda Malamen cât și Silviu Lupașcu încearcă
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
care vrea, inițial, să nu lase nici o zi nefructificată "jurnalistic" (jocul de cuvinte îi aparține), pentru a întrerupe apoi, de prea multă muncă ori dintr-o anumită lene, scrisul cotidian. Demarajul are ambiția consemnării zilnice și anul 2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
mă pronunț, "eu!", mă imaginez redus la simpla pronunție, "eu!eu!eu!", tac, însă scriu, asta fac. Sînt foarte viu! Chiar vioi. Aerul matinal îmi stimulează starea de înviorare pe care mi-o provoacă și mi-o întreține această gimnastică scripturală" (p. 17). Și, totuși, deși aceste proze sunt elaborate în acord perfect cu ideologia "textuării", autorul preconizează sau visează "un text de o singură zi". Intuiește, altfel spus, devalorizarea scriptului în acest moment al proliferării culturii de masă și lansează
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
doar un discurs intersubiectiv al propriilor fantasme, ci și o metaforă a investigației nesfârșite la care se înhamă autorul. Ajutat, ce-i drept, de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare, cu ironie scripturală încorporată. Deși simulează completa detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
expresii ce numesc îndeletniciri și obiecte din universul rural, montând precum orfevrii nestemate din limbajul sacru al creștinismului ortodox, dar și din cel al folclorului românesc, Ion Horea probează prin poezia sa diferența imensă dintre poezia trăită ca unică expresie scripturală și spiritualistă, și impostura confecționerilor de falsuri mimetice, livrești, păgâne prin amoralitate și găunoșenie, ridicați însă în slăvi de felurite jurii și grupuri de comando prin reviste, târguri (chiar și internaționale) sau studiouri tv. Ca un Spinoza retras să-și
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor esențiale". Eseistul notează relațiile multiple care se stabilesc între realitate și eu, între fondul emoțional și expresia scripturală ce-l fixează, între prezentul trăirii și al verbalizării și trecutul evocat: "Trăirea e mediată de un reper extern, de numeroase căi ce duc spre nicăieri, din indescriptibilul memoriei, în plasa ficțiunii, deschizându-i imaginației porțile de acces spre adevăr
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
aflat fără niciun dubiu în proximitatea locului în care Masoneria își înalță edificiul ei interior ca o proiecție a perfecțiunii Ierusalimului ceresc. Doar așa se poate explica faptul că ritualuri și simboluri detașate din fabuloasa panoplie masonică revin la nivel scriptural și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Iată că, după 130 de ani, se publică încă o parte din scrisorile autentice ale celor doi actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și transformă în derizoriu parametrii arhetipali ai inițierii trăirii erotice instituiți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
un tratament fabulatoriu homeopatic secondat de neîncrederea în eficacitatea remediului?), Dora Pavel (despre Pudră: „L-am citit, l-am recitit, fără a reuși să ies dintro stare de perplexitate interpretativă”), Mircea Tomuș („fiecare scenă e secționată ca la un tomograf scriptural, felie cu felie, gest cu gest, aromă cu aromă, sunet după sunet”), Horia Ursu (Asediul Vienei este „un exemplar inventar/insectar de trăsături mitteleuropene. Nu cred că e roman al ratării, decât dacă citim însăși existență-pândită-demoarte ca ratare. O rememorare
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
o iluzie din înseși aceste limitări. Se pune însă întrebarea: chestia asta ne face poeți sau măcar scamatori [...]sau cumva niște perverși, îndrăgostiți de propriile noastre îngrădiri?”). Prozatoarea împacă povești nenumărate, le îmbină simfonic, cu un simț excelent al simetriei scripturale. În ciuda limbajului buruienos, firesc în această lume marginală și inconsistentă ale cărei efecte trebuie contracarate măcar verbal („Fire-ar mama ei de conspirație! Să fim obligați să trăim unu-n curu’ altuia, laolaltă cu toate scursorile pământului! Vreți să ne
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
de aceea văd Exuviile fie ca pe un foarte interesant act de defulare (în sensul cel mai creator) a scriiturii, fie ca pe un act final al unei intuiții extraordinare. Oricum, traseul Simonei Popescu vorbește deopotrivă despre necesitatea succesiunii formelor scripturale, dar, mai ales, despre continua hăituială a propriilor obsesii ale scriitorului. Fără a abandona temele din Xilofon - de altfel, autoarea însăși mărturisește în Cuvântul înainte că poemele ei dezvoltă "inevitabil aceleași teme", că absolut tot ce scrie e legat de
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
figuri cunoscute, cercetate însă cu ochiul cititorului de la începutul secolului XXI”. Ca un yankeu la curtea regelui Arthur, profesorul prozator scrie o „bioficțiune a literaturii române” (Adriana Bittel) cu personaje alese după un chestionar extrem de personalizat, identificând voci și stiluri (scripturale, dar și existențiale) în stare să treacă testul critic lucrat în răspăr cu modele zilei. O înlănțuire de eseuri libere, pe un gherghef indiferent la eveniment, altul decât gustul propriu și plăcerea lecturii cu tâlc. Textele-viori sunt ciupite după o
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
filologice ale cercetării. Scriind cu patimă, cu o pasionalitate inevitabilă în pamflet, Arghezi a stârnit patimi, reacții disproporționate și adversități. Destul de greu de situat teoretic, aș înclina să consider pamfletul o specie a genului oratoric, cu toată preponderența caracteristicilor lui scripturale, căci, în mod deloc paradoxal, pamfletul cizelează scriptic un proiect de oralitate, fiind, în fond, un aspru rechizitoriu cu o țintă precisă și un public imaginar foarte apropiat ca adresă, un public-martor imediat. Ștefan Melancu mobilizează o vastă bibliografie, în cadrul
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
concepție aparent mallarméană, care-l atrage însă nu direct, ci pe calea ocolita (mai bine zis foarte ocolita!) a lumii empirice. O abstractizare în trepte, contînd nu atît rezultatul, mai mult enunțiativ, cît fazele intermediare ale distilării fenomenalului în idealul scriptural. E o ceremonie dinspre "impuritate" spre "puritate". E ca si cum o persoană ar execută un dans complicat în jurul unui pom, înainte de-a culege un fruct dintr-însul: "Trebuie să-mi învăț moartea cîte ceva despre mine/ în nopțile tulburi cînd
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de-a rândul nimic altceva decât reflexul sticlei unei lanterne magice și al unui vitraliu de biserică, începea să-și piardă culorile, când cu totul alte vise o îmbibară cu spumoasa umezeală a torentelor”12. Pe primul palier al sensului scriptural din Guermantes stă, așadar, o himeră și obsesia căutării ei. O căutare dublată continuu de punerea în abis a unor mistere din care iradiază forța hipnotică a arcanelor oculte. Dar ca orice himeră și ca orice mister, apropierea poate însemna
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo, Borges, "texistență", "indecidabilitate între caracterul real și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
doar o bizară stare mentală. În Be Cool Honey-Bunny vocea narativă se întreabă chiar asupra rostului "povestirii". Rătăcirile lui Picu vorbesc, în fond, despre această ireversibilă lipsă de sens, dar și despre o oboseală și o epuizare inclusiv la nivel scriptural: "nu e cu putință să afli ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
imperfect habitatul orășenesc, nu dispunem decât incomplet de instrumentele adecvate pentru a-i da o expresie literară. Bănuiesc că dificultatea majoră cu care s-a văzut confruntata Angela Martin a fost sa gaseasca în spațiul cultural de sosire o tradiție scripturala la care să-și atașeze demersul. Mării noștri prozatori sunt mai ales lirici, cu o limbă ăca un fagure de mierea, excelând deci în domeniul ămicro-stilistică (caz emblematic: Sadoveanu). Cu asemenea precedente, era firesc că încercările ăanticalofileă din interbelic (Camil
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
ține de miracolul ființei și nu trebuie să depui cine știe ce eforturi pentru a impresiona. Calculul de acest fel este însă, literar vorbind, greșit. Aventura maternității, deopotrivă puternică și fragilă, fără îndoială, extrem de complexă, se poate transforma ușor într-o experiență scripturală trivială. Și nu e vorba doar de sublimarea artistică, dar și de găsirea tonului potrivit și, mai ales, a unui ,conflict" între femeia, jucîndu-și cel mai complex rol existențial, și lumea care se desfășoară în fața ei dintr-odată cu totul altfel
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
sunt un bătrân ce am devenit nerăbdător. / secretul meu este scrisul. nu sexul." (|l iau de mână pe Sergiu) Dacă până acum sexualul, cu întregul arsenal simbolic himenal, falic, masturbator etc., ținea de însăși esența traumei și, implicit, de impulsul scriptural, în aceste poezii carnalul și sexualul nu mai sunt afirmate cu aceeași violență repulsivă ca în Cocoșul s-a ascuns în tăietură (Cartea Românească, 1996), ci au fost acceptate firesc și definitiv într-un corpus obsesional identitar. Poezia Angelei Marinescu
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
se înfățișează criticului drept un fenomen inconvertibil la o formulă ori la o ștanțare metodologică: "E drept, pot fi puse în evidență trăsăturile acestui mod de a scrie, pot fi inventariate motive, toposuri predilecte, poate fi circumscrisă o anume dominantă scripturală, însă se pare că rămîne, insesizabil, spiritul acestei generații, esența sa secretă, imposibil de eludat, dar și foarte dificil de cuprins în concepte critice". De unde ajungem la constatarea unei disipări a frontului generaționist în funcție de individulalitățile ce-l compun, fiecare cu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se ivește o dilemă derivată din însăși condiția duală a autorului, totodată credincios și poet. Credinciosul e, firește, însuflețit de impulsul mistic care implică lepădarea de întreaga fenomenologie a naturii, spiritualizarea pură. Poetul
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]