372 matches
-
consumator" o rețetă culinară găsită într-o revistă, folosind materia primă aflată la dispoziție). Faptul este în sine anodin: o persoană (desemnată printr-o literă, nu aflăm nimic despre vârstă, sex, calificare, relațiile cu autorul notei) îi "exhibă" un produs scriptural în speță o scrisoare primit de la adolescentul Luca P. cu două decenii mai devreme. Examinează rece obiectul, îl descrie mai întâi ca suport pentru scris, apoi din perspectiva conținutului și a "modului de scripțiune" pentru ca în cele din urmă să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-se, suspectându-se, acreditându-se, salvându-și biunivoc viața și opera. Narațiunea ordonatoare Gesta Baudolini se naște din stratategma cronicii pierdute și rescrise în timpul relatării. Nicetas, cancelar al basileului de la Bizanț, istoric al Comnenilor și logotet, este unul din eurile scripturale ale lui Eco, căci el va înălța trecutul pierdut, recuperându-l și repovestindu-l, în plan providențial. Nu viața împăratului Barbarossa este subiectul romanului (vădită fiind ambiguitatea biografiilor romanțate), ci viața și aventurile fictivului Baudolino, perfectul anonim cu mari șanse de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
delicte de sadism, nu-i așa, de otrăvire și sodomie ș.a.m.d.) ce au dus la întemnițarea lui, explicându-le printr-un sentiment de impunitate ce i s-a indus în copilărie, dar și ca act de voluptuosă răzbunare scripturală: "Eram un Moloh spumegând de neputință și depravare. Dar nu trebuia să o spun. Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele castei mele și lucrul acesta mi-a făcut plăcere. Satisfacția mi-a fost dată nu de abjecție, ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a lui are nevoie de o voce...". Grăbit să descifreze Alegorii sub papirus (Editura Junimea, Iași, 2000) și să înțeleagă Geometria deșertului (Editura Junimea, Iași, 2002), învățăcelul i-a urmat sfatul, dar a uitat să își disciplineze impulsurile atitudinale și scripturale datoare, în mod firesc, influențelor (orfice!) ale maeștrilor locului, surselor poeziei moderniste și formației filosofice proprii. Coerența internă a operei sale suferă tocmai din cauza unei pendulări constante între nevoia de simplitate (postulată, undeva, drept principiu fundamental al poesis-ului: "visez și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită, aceasta recunoaște că doar prin poveste, prin logos trece
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una intens reflexivă, neliniștită, încărcându-și pagina cu o tensiune epurată de orice rest de parodică detașare. Poeta preferă, aici, textul nervos, de o dinamică oarecum întunecată, autoreferențial, întors decisiv spre raportul dintre sinele ce (se) scrie și rezultatul procesului scriptural. Ea mizează, inteligent, nu atât pe descripția, altfel reușită, cât pe gradarea atentă a tensiunii ce însoțește sumbrul ritual al identificării polivalente (dintre feminin și masculin, dintre subiectul creator de poezie și obiectul creației acestuia): "nu-ți fă griji, ești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate să și-o revalorizeze. În miturile vechii Elade, mai ales, un scriitor cu disponibilitățile și inteligența scripturală a Carmeliei Leonte poate descoperi irizări vizionare, spasme existențiale, revelații și alegorii sublime ale destinului etern. Din această incredibilă fervoare existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
explorarea unor modalități specifice de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul mitologic este frecvent una dintre soluțiile (nu de urgență, ci de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte este cel de esență profund creștină. Dacă, în ordinea aparenței cel puțin, pare a predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aur ale durerii", până se transformă în cuvinte "care există și luminează întunericul", se entuziasmează de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie, ce îl locuiește în timpul actului scriptural etc. Întregi, obsesiile subsecvente temei creației (mâna scriitoare, manuscrisul taumaturgic, logosul mundifer, semnele scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
entuziasmează de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie, ce îl locuiește în timpul actului scriptural etc. Întregi, obsesiile subsecvente temei creației (mâna scriitoare, manuscrisul taumaturgic, logosul mundifer, semnele scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor". La fel, noctambulismul invocat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă lovească/ cu nonșalanță în marșul lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zglobii!); Apărătorul găinilor (sau: hoțul când ajunge paznic/ din păziți își face praznic!) etc. În fine, Na-ți-o frântă că ți-am dres-o este subintitulată "Parodii amicale". Acest din urmă element peritextual este un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă acesta l-a și exonerat în fața unora dintre "amicii" parodiați în ultima secțiune a cărții, care nu cred că i-au primit fără să crâcnească reverența auctorială. În orice caz, genul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în loja poeziei. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că este dezinteresat de propria-i evoluție poetică, dimpotrivă: Valentin Talpalaru pare a căuta, mereu, formula cea mai avantajantă, care să îi confere o distincție și o notă specifice. Exersează, abil, varii maniere scripturale, își înmoaie condeiul în cerneluri moderne (cu răsunătoarele, deja hulitele prefixe neoși post-), dar nu poate neglija nici alexandrinismele poetice de-odinioară; se joacă, într-un cuvânt, cu modelele și resursele po(i)eticului, jucându-și, astfel, propria biografie literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totul alte nume: Socrate și Platon, Heraclit și Heidegger, Trakl și Rilke, Baudelaire și De Nerval, în fine, Paul Celan. Fără excepție, prin urmare, nume de mari poeți și filosofi, pe care Mihai Ursachi îi consideră niște împătimiți ai actului scriptural care dublează gândirea lumii. În ciuda deselor referințe, nu avem de-a face totuși cu o poezie saturată de influențe, "încărcată până la refuz de reflexul textelor străine", așa cum îi apărea, bunăoară, lui Gheorghe Grigurcu. Indiscutabil, poezia lui Mihai Ursachi se dovedește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici de problematica alterității scripturale, convertită în dat inexpugnabil al ființei artistice, după cum au mărturisit-o figuri de prim rang ale modernității estetice, de la Rimbaud sau Baudelaire la Ungaretti ori Pessoa. Eul poetic care se cere descoperit printr-un simț poetic practic nou, numit încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imaginea textului ca pânză, țesătură asupra căreia au loc intervenții "croitoricești" care o înnoiesc mereu. Répétition este o vocabulă hermeneutică. Ea interoghează istoria: ce s-a petrecut între două ocurențe, de același enunț este altul față de prima dată? Réécriture este scriptural și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
istorică, aprofundări punctuale, alegeri și distincții stilistice, își vădesc acum eficacitatea, pe de o parte, în captarea "vocii" singulare a textelor, iar de alta, ca performanță a privirii critice cu deosebire pătrunzătoare, în descoperirea urmelor realității românești din stratigrafia palimpsestului scriptural. O prioritară autoexigență, recunoscută însă ca atare abia spre final, în contextul discuției despre Începuturile poeziei culte, dar sesizabilă peste tot în carte, reclamă "situarea în interiorul epocii" și ea vizează datoria luminării "existenței valorii în raport cu stilul cultural al timpului", căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape mistic, așa cum vom arăta în continuare. Metafore scripturale Cea mai clară și memorabilă metaforă scripturală din Întâmplări în irealitatea imediată este cea a tablourilor acoperite cu litere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape mistic, așa cum vom arăta în continuare. Metafore scripturale Cea mai clară și memorabilă metaforă scripturală din Întâmplări în irealitatea imediată este cea a tablourilor acoperite cu litere de la începutul capitolului al șaptelea al cărții. Eroul găsește în camerele de la etajul casei bunicului său niște stampe foarte șterse, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape mistic, așa cum vom arăta în continuare. Metafore scripturale Cea mai clară și memorabilă metaforă scripturală din Întâmplări în irealitatea imediată este cea a tablourilor acoperite cu litere de la începutul capitolului al șaptelea al cărții. Eroul găsește în camerele de la etajul casei bunicului său niște stampe foarte șterse, dar de o remarcabilă finețe de realizare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
imaginat în al șaptelea capitol al romanului este o expresie a nostalgiei după semnificație, a aspirației către o lectură completă și eficientă a lumii, a înțelegerii ei corecte și a interpretării ei definitive. De asemenea, este important faptul că metafora scripturală a interpretării are la Blecher o semnificație narativă: scrisul este povestire, obiectele misterioase își recapătă înțelesul printr-o narațiune asupra istoriei lor115. Este important însă că scrisul este indescifrabil, de neînțeles, ba chiar greu de văzut ca scriere. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ci a mai multora, unele dintre ele cu statutul de limbă "moartă" (latina, greaca, ebraica biblică, slavona), ca să folosim, din rațiuni de comoditate, această nefericită metaforă. În articolul citat mai sus (p. 275-276) mai constatam următoarele: "Complexitatea maximă a textului scriptural a reclamat din partea traducătorilor români în primele două secole de existență a tradiției biblice românești mari eforturi de echivalare a unor conținuturi foarte diverse". De exemplu, dacă ne gândim la prima versiune în limba română a Septuagintei (așa-numita versiune
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fiducia) pe care utilizatorii o au în valoarea sa nominală. Moneda fiduciară se impune cu timpul. Rupîndu-se legătura cu elementul material din care era confecționată, apare întrebarea determinată: ce cantitate de monedă să fie creată? 10.1.2.5. Moneda scripturală suplinește piesele sau biletele prin generalizarea depozitelor bancare. Cecul devine un mijloc de plată. Semnul monetar se rezumă la un înscris. 10.1.2.6. Moneda electronică. Un simplu impuls electronic, cu ajutorul unei taste, permite un transfer de monedă. 10
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Putem discuta despre organizarea creării și gestionării monedei pe trei paliere principale. 10.1.3.1. Banca centrală Banca centrală deține monopolul emiterii biletelor de bancă și creează așa-zisa "monedă-bancă centrală" (numerar sub formă de monezi și bancnote; monedă scripturală depozite ale băncilor comerciale), pentru următoarele utilizări: * plata devizelor străine procurate în țară prin exporturi, precum și din capitaluri, dobînzi, comisioane și spezele aferente; * alimentarea băncilor comerciale, care trebuie să satisfacă necesarul de bancnote ale clienților; * satisfacerea nevoilor statului, care poate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]