1,460 matches
-
Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea să-i povestească necazul din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și fuga după el pentru a-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
perturbații, mai ales când ele au caracterul obligatoriu, cum de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun și religioase, creează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu întrerupându-l, așa cum se-ncearcă a face generația de astăzi. Ieșită la pensie după 35 de ani, de neobosită muncă, Elisa Conta nu poate să se împace cu gândul, de a părăsi sufletele nevinovate ale pruncilor, pe care le scrutase o viață întreagă; pe care le cunoștea și înțelegea și de care nu se putea despărți! Creează atunci cu sora sa Ana Cherrenbach un leagăn pentru prunci sugari; îl administrează până la sfârșitul vieții sale și îi testează întreaga avere, ca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
meargă până va da de un zid de cărămidă și o luminiță. Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pleca așa, pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În noaptea asta. Pe când domniile voastre... Mascatul și dominicanul se ridicaseră În picioare. Noi am terminat, zise primul. Alatriste scrută fețele interlocutorilor lui. Candelabrul așternea peste ele, de dedesubt, umbre neliniștitoare. — Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din partea opusă a micii piațete, un fluierat slab părând un semnal: un refren care suna a tiruri-ta-ta. Când l-am auzit, mi-a Înghețat sângele În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la extrema paloare la roșeață subită, de parcă Îl lua când cu frig, când cu cald. Ceea ce Îmi pot imagina despre această a doua conspirație... — Încearcă să-ți imaginezi cu toate detaliile, te rog. — Desigur, Excelență... Ochii lui Alquézar continuau să scruteze inutil hârtiile ministrului; fără Îndoială că instinctul lui de funcționar Îl făcea să caute În ele explicația a ceea ce se Întâmpla. Vă spuneam că tot ce-mi pot imagina, sau presupune, este că anumite interese s-au Încrucișat pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam întunericul de afară în vreme ce-mi răsuceam barba între degetul mare și arătător. Fără să mă avertizeze, și-a pus brațul pe umerii mei într-un fel care aproape m-a făcut să merg în pas cu el. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de astă dată în imaginar, un real filtrat prin grila convențiilor personale, pe care dorește însă a-l remodela, reconsidera, restructura fățiș. A-l confrunta energic cu eul său. Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței, a le tria, a opta pentru unele, a sancționa altele cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare. Atitudinea specifică e cea a autorității, strategia consecvent urmărită e cea a dominării absolute. Critica înțeleasă nu atît
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
Elvin mărturisește o asemenea întîmplare în preambulul numărului 71 - toamna 2009 al revistei LETTRE INTERNATIONALE: „Recitind filele selectate pentru acest număr, am constatat că istoria recentă se află pe primul plan". Istorie recentă înseamnă tot secolul 20 (și pînă azi), scrutat în excepționale eseuri, pagini memorialistice, biografice și de proză. Nimic arid, nimic plicticos, fiindcă informația, în general cunoscută, are parte de interpretări noi, uneori sclipitoare sub condeiul unor specialiști care știu să scrie atrăgător. Ei se numesc Benjamin Lahusen (Carl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
Nu știm exact ce face, dar pare eficace: "Ieși din încăpere, ca să nu-l audă Matei. Ce vorbi cu ea, nu se știe, cert e că, de cum reveni, senin, cald, îl informă că vulturul e acasă, la subsol. Matei îl scrută neîncrezător. - Ce caută vulturul meu la subsol? îl întrebă puștiul. - Liniștește-te. Important e că s-a găsit. - O urăsc, uneori, înțelegi? Pur și simplu, n-o înghit, sămânța dracului!" (p. 149). Dar ce caută un vultur într-o casă
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
șantiere arheologice în Franța (siturile de la Gournay-sur-Aronde, Saint-Maur, Chaussee-Tirancourt și Montmartin), cercetător axat cu precădere pe civilizația galilor și celților, s-a decis să pună ordine în stufărișul temei. Urmarea este scrierea unei cărți erudite în care lumea druizilor este scrutată cu acribie de filatelist împătimit. Ceea ce îl irită cu precădere pe autor e tocmai măsluirea imaginii druizilor din rațiuni de hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
adevăratul pretendent și întă-rîtă pofta de cucerire. Mai mult decît în glumă, E. B. e incîntată de proiectul de a se căsători cu amîndoi, cu tatăl și cu fiu. Trupurile viitorilor adolescenți sînt o capcană, pe care ea o descoperă scrutînd somnul lui Cătălin. Tot astfel, pînă și pentru micul Herbert, în urcușul spre conștiința de sine, somnul e o treaptă a inițierii. Prin extensiune, somnul se dovedește o metaforă-cheie a cărții. Ce este insolita paradă a bătrînilor din prima parte
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
De la Ciaccona de Händel la Fantezia în do major de Haydn, apoi de la Sonata haydniană în si minor și până la marele opus enescian care este Sonata în re major, Moroianu parcurge cu pertinență veritabile etape ale culturii pianului; o face scrutând trecutul din perspectiva artistului intelectual al zilelor noastre. Bunul gust, sinceritatea expresiei, angajarea interioară, regia inteligent conturată a fiecărei lucrări în parte, definesc în cazul acestui tânăr maestru personalitatea unui autentic muzician gânditor. Indiscutabil, cu diferite prilejuri, la Ateneul Român
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
să-și arate adevărata lor natură, să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu coada ochiului
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
reflecții fragmentare asupra nopții și a condiției umane, asupra teatrului și a lumii. „Există o stare nocturnă, o stare de spirit proprie nopții (...). Noaptea nu este complet neagră, impenetrabilă, decât pentru ochiul neexperimentat sau nepăsător. Ea invită privirea să o scruteze, să scormonească în adâncurile ei. De altfel, trezirea acestei curiozități pentru tainele nopții a fost și scopul regizorilor de teatru care, în anii 1980, au introdus-o și au instalat-o pe scenă. Spectatorul putea alege: ori să adoarmă în
Reprezentaţii nocturne în cadrul Festivalului Naţional de Teatru () [Corola-journal/Journalistic/71051_a_72376]
-
o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință riscă să o piardă, dacă nu cumva a și pierdut-o. Fără coloratură confesională, fără tezisme cu
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
la locul cuvenit pietrele mozaicului, pentru a înlănțui faptele în succesiunea lor temporală. Rezultă că aristocrata se consacrase în continuare enologiei, secundată de aceleași fidele ajutoare și de administratorul Doni, fiul lor, în realitate al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că, în ciuda dificultăților, cântărise lucrurile cu luciditate și procedase în consecință cu hotărârea necesară din clipa în care se sustrăsese jurisdicției familiale. În plină senectute însă, uimită, incredulă, apoi bulversată, a trebuit să se
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
corpul străveziu al unei creaturi angelice, total opusă, desigur, vrăjitoarei la care se referea Shakespeare când o numea "hidoasa hârcă" sau "cloanța cu ochi vineți". Sycorax, în varianta Warner, știe că "unii oameni își întorc privirea spre interior, iar alții scrutează întotdeauna orizontul" (Indigo, 1992) și se plasează alături de cei din prima categorie. Atitudinea ei spirituală, superioară celei a cuceritorilor europeni, precum și faptul că indigofera tinctoria vine din India, ne duce cu gândul la filozofia orientală, unde culoarea indigo este culoarea
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
sau de Întoarcerea din URSS, mărturie dezamăgită a spulberării unor iluzii tîrzii. Scriitorul a început să publice fragmente din jurnal încă din 1909, în La Nouvelle Revue française, revista înființată împreună cu cîțiva prieteni. Majoritatea comentatorilor cuminți observa că autorul se scrutează pe șine cu o minuție, o intransigenta și o voință de sinceritate deloc străine de rigidă educație protestanta pe care a primit-o. Mai înțeleaptă e întrebarea în ce măsură severitatea această și căutarea sincerității șunt jucate și dacă nu cumva avem
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
puțin te-nchide-n el. Îți dai seama dar nu te temi. Afundată te vom vedea În fuiorul de fum pe care vântul Îl sfâșie sau întețește silnic. Apoi din șiroitul cenușii o să ieși Mai arămie ca oricând Chipul tău scrutând intens o aventură Îndepărtată ce te aseamănă Arcașei Diana. Urcă cele douăzeci de toamne, Te-nvăluie trecute primăveri; Anume pentru tine răsună O prevestire în sfere-elizee. Nici vorbă de ecoul Unei căni plesnite!; rogu-mă să ai parte De-un negrăit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]