401 matches
-
Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tu ai să-mi dai un răspuns. Vinul de nisip, doamnă? — Vinul de nisip, spuse. Era doar un nume îmbietor, care îi spunea multe și aproape nimic despre un cabernet sauvignon servit la o masă. Îi dăduse întâlnire într-un scuar cu un cinema pe care îl știa tot orașul. Restaurantul era în apropiere. Dar localul în sine părea misterios, în clădirea Art Deco a unei foste ambasade, iar vederea ferestrelor dădea spre grădini pe care nu le-ai fi bănuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de program). Soft-Hermes. Dir Temurah. Acum sunt pe rue du Temple, o străbat și ajung În colț cu rue de Bretagne, unde se află scuarul Templului, o grădină lividă ca un cimitir, necropola cavalerilor sacrificați. Rue de Bretagne, până la intersecția cu rue Vieille du Temple. Rue Vieille du Temple, după intersecția cu rue Barbette, are niște magazine ciudate de lampadare electrice bizare, În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sunt suflul stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele omenești... și găsesc în spatele cascadei orașul artiștilor ating cu mâna nimfa cerului... și găsesc răspunsul întrebării Cine sunt eu? Sunt pădurea hăruită de Dumnezeu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zicem că sunt și teroriștii ăia, respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul de la Județeană. S-au găsit cartușe, urme de bocanci care nu erau ca ai noștri. Pământul era ars la urmele alea, de zicea cei care le văzuse că parcă erau de la extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a treia aniversare a triumfului, autoritățile au decis să reboteze monumentul. L-au garnisit cu trei steaguri găurite și cu un basorelief reprezentând asaltul Comitetului Județean de Partid și lupta îndârjită cu teroriștii masați în boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul din partea dreaptă a Județenei, cum privești dinspre bulevard. Burtăncureanu a compus chiar și o inscripție de 27 rânduri, amplasată pe un panou separat, la poalele monumentului. L-au redenumit „Triumf însângerat“. Cu acea ocazie s-a înființat și un comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
stat ore și ore în cafeneaua asta și m-am uitat la parc, la copiii care se joacă... nu putea să dispară pur și simplu. — toate parcurile seamănă între ele. sigur, Paul avea dreptate, uneori cartierele seamănă între ele, micile scuaruri seamănă între ele, copiii care se joacă seamănă între ei. Și totuși, nu puteam să mă înșel... Uite castanii, am exclamat triumfător, acești castani se văd din cafenea. — Castanii îi văd și eu, dar cafeneaua ta s-a șters... Paul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe acolo. Fiți amabil, nu vă amintiți cumva dacă aici a fost cîndva o cafenea ? — Cîndva cînd ? — acum exact zece zile... — nu, domnule, aici nu a fost niciodată nicio cafenea. eu locuiesc în acest cartier de 65 de ani, acest scuar este format numai din locuințe. Cafenele sunt pe bulevardul mare, lîngă stația de metrou, o luați înapoi și mergeți drept înainte, apoi... nu știu de ce, dar toți acei bătrînei și toți acei jucători de șah care încercau să-mi explice
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stația de metrou, o luați înapoi și mergeți drept înainte, apoi... nu știu de ce, dar toți acei bătrînei și toți acei jucători de șah care încercau să-mi explice că niciodată nu existase nicio cafenea pe strada lor și în scuarul lor mi se păreau ușor ipocriți, chiar puțin vicleni. încercau fără îndoială să-mi ascundă ceva, erau înțeleși între ei, de altfel o anumită complicitate se putea citi pe fața lor. modul lor de a spune „nu, domnule, nu există
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
privește drept în ochi încercînd să vă convingă de ceva, ceea ce trebuie să înțelegeți este exact contrariul.) Paul se sătură însă, după două ore de căutări infructuoase, de acest joc de-a v-ați ascunselea. — Gata, am făcut turul acestui scuar de zece ori. ajunge. exasperarea lui era de înțeles. L-am rugat pe Paul să nu se supere, dar să mă lase singur. nu mă puteam desprinde de scuarul acela, mai ales că se formaseră în parc cel puțin patru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
joc de-a v-ați ascunselea. — Gata, am făcut turul acestui scuar de zece ori. ajunge. exasperarea lui era de înțeles. L-am rugat pe Paul să nu se supere, dar să mă lase singur. nu mă puteam desprinde de scuarul acela, mai ales că se formaseră în parc cel puțin patru sau cinci cupluri de bătrînei jucători de șah. mai stau puțin, i-am spus lui Paul, nu te supăra, ne vedem diseară, vreau să notez cîte ceva, scuarul ăsta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de scuarul acela, mai ales că se formaseră în parc cel puțin patru sau cinci cupluri de bătrînei jucători de șah. mai stau puțin, i-am spus lui Paul, nu te supăra, ne vedem diseară, vreau să notez cîte ceva, scuarul ăsta mă inspiră. Paul plecă fără să se mire, după cum acceptase să vină cu mine în căutarea Cafenelei timizilor tot fără să se mire. rămas singur m-am simțit imediat mult mai bine, nu mai aveam parcă nicio responsabilitate, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
responsabilitate, nu voiam să mai arăt nimic nimănui. m-am așezat pe o bancă, m-am uitat îndelung la copiii care se jucau în jurul foișorului, la bătrînii așezați în jurul tablelor de șah. o întreagă coregrafie aerată se desfășura în fața mea, scuarul era un loc de întîlnire al locuitorilor din cartier, oameni treceau, se intersectau, se opreau cîte un minut sau două dîndu-și mîna și schimbînd cîteva cuvinte, își continuau apoi plimbarea... Din cînd în cînd apăreau mame cu copii mai mici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
își făcu apariția într un scaun cu rotile. mi-am scos carnetul de însemnări disparate și am scris chiar aceste cuvinte : „Coregrafie aerată. oameni, oameni. Bună ziua, bună ziua. Cîte zece cuvinte schimbate la fiecare întîlnire, nu mai mult. Priviri calme. ritual. scuar izolat de lume. Un adăpost antiatomic la suprafață. Bănci proaspăt vopsite. spațiu hipnotic”. am mai stat pe bancă vreo jumătate de oră sperînd, ca un spectator după antract, că partea a doua a spectacolului va fi mai palpitantă. Dar nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai palpitantă. Dar nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm, să se vadă spunîndu-și probabil exact aceleași cuvinte. Cînd m-am ridicat de pe bancă, oarecum hipnotizat de monotonia securizantă pe care o degaja scuarul, Cafeneaua timizilor reapăru în spatele meu. sau mai bine spus, cînd m-am întors am văzut-o. era acolo, acolo unde o știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am simțit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un fel de infuzie emoțională, ca și cum aș fi fost un lichid fierbinte în care băutorul cosmic de ceai ar fi plonjat un pliculeț cu ierburi aromate. Da, Cafeneaua timizilor era acolo, discretă, dar vie, încrustată în mijlocul acelui imobil paralel cu scuarul. m-am îndreptat spre ea oarecum plutind, am deschis cu o imensă tandrețe în gesturi ușa cafenelei și am intrat. m-am regăsit, din nou, într-un decor devenit familiar, doar că de data aceasta erau mult mai mulți clienți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi juca feste, nu mai era albă, așa cum o știa, se desfăcea în forme și culori, tremura de parcă ar fi fost alcătuită din grăunțe de nisip. Întunericul, în schimb, era gros și moale, ca un aluat răcoros. Se opriră în scuar și se așezară pe o bancă, cu mâinile vârâte în buzunare. — A cui o fi asta ? întrebă Petrache, cu ochii țintă la o statuie pe care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
comune (Champs-Elysées, Montmartre etc), nu au răzbit. Merg pe străzi pustii, cu case din secolele XV-XVI, golite de locuitorii lor plecați în vacanță, cu obloanele trase, scăldate în frumusețe și în tăcerea propriei lor istorii. Din când în când, un scuar plin de restaurante, fiecare cu specificul lui, unul rusesc (Blinisserie), altul cu barbecue coreean, altul italienesc, altul japonez... Pline toate, contrastând straniu cu străzile depopulate, încît te întrebi aproape cine și când a așezat sutele de petrecăreți liniștiți ― aproape interiorizați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Satu-Mare a fost marcată de o pasiune arzătoare pentru zmeie și pentru păsările cerului. Era o formă de a ma elibera, dea mă ridica deasupra nemulțumirilor zilnice, deasupra unui orizont coborât, așa cum era prin orașele de provincie. Undeva într-un scuar mai larg, aproape de casă, sau mai la marginea orașului, în lungile seri de vară, lansam cu pasiune construcții zburătoare. Mă învățase să le fac bunicul meu din partea mamei, un om extrem de talentat și de priceput. Mai târziu, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de armatele amice în trecere prin oraș”. Iată câteva, cu naționalitatea făptuitorilor: „Cimitirul Eternitatea (150 de m. de gard de scândură de 2 m. înălțime cu stâlpi rotunzi de stejar și două rânduri de leațuri distrus complect - 50.000 lei; scuarul din str. Mihail Kogălniceanu (50 m. gard din plasă de sârmă, deteriorat) - 5.000 lei; Localul Primăriei, str. Ion Mârza (40 m. gard din jaluzele distrus complect) - 28.000 lei”. Șapte hectare și jumătate de fânaț și lucernă aparținând primăriei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
COLEGILOR DE GRUP, FĂRĂ CA, DUPĂ CUM PRECIZĂ ORATORUL, "SĂ EXISTE CEA MAI MICĂ SCUZĂ PENTRU AFIRMAȚIILE TALE REBELE". ORA DOUĂZECI ȘI PATRUZECI DE MINUTE. MARIN IEȘI DIN SEDIUL GRUPULUI. AFARĂ PLOUA. FERESTRELE COLORATE, CU ILUMINARE PROPRIE, ÎȘI PROIECTAU REFLEXELE POLICROME ÎN SCUAR, ACEST SIMBOL AL EREI ATOMICE. ÎNCONJURAT DE CLĂDIRILE ÎNALTE, I SE PĂREA CĂ SE AFLA ÎNTR-UN UNIVERS APARTE. EXISTAU DOAR PATRU IEȘIRI ÎNGUSTE ȘI JOASE \ SPECIAL CONSTRUITE AȘA \ SEMĂNÂND CU NIȘTE TUNELE CARE STRĂPUNGEAU MASA DE ZIDĂRIE ÎN PATRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
final nu mai avu nici o îndoială. Pe undeva prin apropiere intră în funcțiune un megafon și o voce încordată anunță cu gravitate următoarele: \ Îndreptați-vă spre Adăpostul cel mai apropiat. O bombă atomică tocmai a explodat în sectorul grupului 814. Scuarul este complet distrus. Retrăgeți-vă în Adăpostul cel mai apropiat și așteptați noi instrucțiuni. Repet... 23 MARIN ÎȘI SMULSE RAPID BANDA DE PE OCHI ȘI, ÎNTORCÂNDU-SE, ÎL VĂZU PE SCUDDER CARE SE ÎNDREPTA GRĂBIT SPRE O UȘĂ. ÎN PRAG, ACESTA SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]