261 matches
-
în remușcare. M-am rătăcit în Litere din neputința de a ucide sau de a mă ucide. Această neputință, această lașitate, doar ea a făcut din mine un scrib” (I, 10). Este momentul în care, disperat, Cioran exclamă: „Dintr-un scuipat al diavolului, iată din ce sunt plămădit” (I, 11). Consacrat literelor, el țese mreaja care-l desparte de lume și în care, captiv, sinele își construiește sentimentul unei libertăți explozive. Conștient, însă, că totul e consecința unei mistificări, Cioran nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
chiar atunci când mărturisește că nu crede în el. „De obicei, îi spune cuiva, Dumnezeu îmi pare de neconceput, dar în anumite momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
crede în el. „De obicei, îi spune cuiva, Dumnezeu îmi pare de neconceput, dar în anumite momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mănîncă fiarele sălbatece. Cînd pierzi din bătătură vreo vită, strig-o sara pe coșul casei, că va veni. Dacă fiind pe cîmp cu vitele și din neglijență le vei pierde, atunci pune scuipat pe unghia degetului celui mare. Pe acest scuipat, în mijloc, așază un pai mic; încotro se va suci paiul cu un cap, într-acolo vor fi vitele - și mergînd le vei afla. De Sf. Gheorghe, oameni în pielea goală, mînînd cai și boi, trec prin arăturile cu rouă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă otrăvitoare stroh - scuturătură de fîn uscat strujan - tulpină de porumb stuchi (a) - a scuipa studiniță - boală de gingii stuh - stuf stupit - scuipat stupitul cucului - plantă stupuș - dop sucală - unealtă de tors sugiu - sugel, panarițiu Ș șfară - frînghie șip - sticlă șoimăni (a) - a șoimări; a desfigura șperlă - cenușă știmă - duh rău cu chip de femeie știubei - stup făcut dintr-un butuc găunos șuhărie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ce vor veni, Iacob mai deschidea o rană sângerândă: „...lipsa banilor face ca organizația de a nu progresa în muncă”. Mare analfabet, notăm și noi. După aplicarea ștampilei și semnăturii proprii, tov. Ion V. Iacob a lipit, probabil, cu prețiosu-i scuipat marginea încleiată a plicului ce avea în interior și mai prețiosu-i „raport”, după care i-a dat drumul prin poșta specială pe adresa: Uniunea Tineretului Muncitoresc, Comitetul Central. Asta se întâmpla exact pe data de 1 Iulie 1947, neuitând să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam dizgrațios la vedere, dar lor nici că le păsa. Dacă erai mai atent la ce vorbeau, le puteai da pe deplin eticheta de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vârful toiagului. - Da casierul pe unde-o fi? - Naiba știe unde? Că a fugit cu banii acum trei săptămâni și de atunci nu l-a mai văzut nimeni. O fi el pe undeva. Hm, frumos somn! și țâști! un alt scuipat, exact la țintă. - Care somn? - Somnul prins de Săndel Spoitu. Cred c-o să plouă. Prea mare îi năbușala. - Ar fi cazul. Când nu-i bună ploaia? - Zici că ai o țigară? i se adresă vecinul. - Ia de aici, "Plugarul", că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
seamănă doar cu adevărul“. — Acest Piero di Cosimo, de altfel nici măcar menționat în multe cărți, căuta sugestia viitoarelor lui lumi enigmatice în scuipatul bolnavilor. Pentru că iubea și credea în natură ? Greu de imaginat, nu ? Soarele văzut dintr- odată, în acest scuipat al bolii, al morții. Din care să răsară, cândva, liniștea tulbure, acea albă așteptare a luminii de pe chipul femeii cu care dumneata mi s-a părut că semeni... Totul a devenit mereu mai mult un pretext sau un joc. Îmi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt cariatide ale istoriei. În istorie există foarte puține perioade de sleire a conflictelor. Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. Istoria este terenul tuturor nisipurilor mișcătoare. În timp ce Geografia este solemnă și indiferentă, Istoria devine tot mai cârcotașă și mai flecară. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Întotdeauna marii cuceritori ai lumii au aflat prea târziu că doi metri cubi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în afară de struguri cruzi proaspeți. Strugurii negri sunt de departe cei mai puternici. Începeți cu 500 de grame sau un kilogram și avansați până la un kilogram și jumătate sau două kilograme pe zi. În caz de gastrită, semințele și pielița trebuie scuipate și doar sucul și pulpa trebuie înghițite. Această terapie elimină, de obicei, toate simptomele de gastrită într-un interval de 24-48 de ore. Dacă după aceea evitați mâncărurile denaturate și combinațiile neadecvate care reprezintă cauza inițială a problemei, gastrita nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din cele două canale de sub limbă. Aceasta se numește „rouă dulce” (gan lu) și trebuie înghițită deoarece conține enzime extrem de active care au beneficii importante pentru stomac. Totuși, orice mucozitate eliminată din plămâni prin tuse sau trasă din nas trebuie scuipată, deoarece, spre deosebire de mucusul din salivă, acestea sunt produse reziduale. Limba lipită de cerul gurii formează și o punte ce face legătura între cele două canale ale Orbitei Microcosmice care se unesc în cerul gurii. Dacă limba nu este apăsată puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
captivitate. Dacă te miști, nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era ținută pe loc de acea masă sufocantă de trupuri puternice și umede, care deja nu mai aparțineau speciei umane; un amalgam de mușchi, transpirație, pumni, scuipat, picioare, care se încleșta din ce în ce mai tare. Nu! Lăsați-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Momente minunate de apropiere și apoi rafale înghețate de vânt. Iar dacă tu suferi acolo, dincolo de ultima cazemată de ciment, suferința ta îmi este necunoscută la această distanță și străină. Ce importanță are că ai rămas gravidă de un murdar scuipat al meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu lături, și unu dejuna un sanvici cu cârnaț, altu un rulouaș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oprește o clipă și fixează împrejurimile. Chiar și de la distanță se vede că poartă numai suspiciune pentru toți cei din jur în privirea alunecoasă. Fixează și mașina lor, dar datorită întunericului nu vede nimic care să-l alarmeze. Trage un scuipat, își saltă pantalonii, apoi dispare înăuntru. Manfred încruntă din sprâncene, potrivindu-și cu degetele de la mâna dreaptă rama ochelarilor: El e. De unde știm la ce cameră merge? La numărul 5. Întâmpină cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-i facă, Din borangic, argint sau promoroacă, Frumoși, cinstiți, nevinovați. Se puse-așezământul dintre frați. Dar i-a ieșit cam somnoros și cam Trândav și nărăvaș strămoșul meu/ Adam; Că l-a făcut, cum am aflat, Cu praf și nițeluș scuipat; Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi, Că, de urât, scuipând în patru zări,/ Stingher, Făcuse și luminile din cer... (Tudor Arghezi, Adam și Eva) 1. Prezintă conținutul de idei al fragmentului de text. 2
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
rapid optimist. Am un cabinet de travail numai al meu, de 1,5 metri pe 2,20. Ordinatoare și fotocopiatoare peste tot. Oameni surâzători, care te ajută. Sunt pregătit să accept chiar și zâmbetul ipocrit care este oricum de preferat scuipatului balcanic. Afară ninge, este zăpadă și ger, o iarnă veritabilă, canadiană. I-am întâlnit iarăși pe mes frères - adică pe negrii din Africa, colegii noștri de suferință, cu care fraternizez imediat. Oameni cu care ne simțim totuși bine împreună, avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de 7%, reducere din impozitul pe locuințe (circa 38.000-50.000 de lei pentru un apartament de două camere). Senzația stranie că am recăzut în anii ’80. La nivel individual am o imensă compasiune pentru tot ce este mic, obidit, scuipat și disprețuit. La nivel macro, mă întreb la ce mai este utilă masa aceasta informă de deșeuri ale unui fost sistem care oricum va vota cu Vadim, Becali & Co., cu cei care-i mint mai deșănțat și mai populist. NU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
homofobiei catolicismului polonez. Lista este prea lungă pentru a continua, discursul sună deja cunoscut. În rest, ce să zic: reportaje excelente, culoare, grafică, scriitură impecabilă. Dar este vorba de un produs pe care nu-l pot acepta aici, în țara scuipatului și a pietonului zdrobit de gipane’... Mirel 26 iunie 2006 După cum știi, am fost la concertul Depeche Mode. Îmi e destul de greu să descriu atmosfera. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care m-am dus la un astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în gură, încalecă bancheta, smucește-l, culcă-l în poală cu fața în sus, adoarme, fîn, programarea muncilor agricole, mă răsucesc pe canapea, caut locul mai bun, mai înainte am dat cu capătul broboadei pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai vezi pe cineva pe aici că face ca tine! gîtul frînt la cei mai mulți, compromis între așteptarea și chinul să dormi, cazi de pe bancă din somn în genunchi, fruntea de pardoseală, rîzi năucă de rușine și tu! geamul spart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să fiți tari în toate. De ce nu-i preluați și dumneavoastră? Ei, parcă vreți s-o faceți? Țineți totul secret. Aveți o mulțime de zei care vă protejează. Cum? Mergeți pe stradă și vă trece prin față o pisică neagră. Scuipați și vă întoarceți. Zeul vă avertizează și evitați un accident. Sau cînd bateți în lemn, sau cînd vă scuipați în sîn. Credeți că... Sigur că da. Albii au zeii cei mai tari, de asta domină lumea! Și crezi că nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și cioburi și bucăți de pământ, au fost din nou scuipate afară. În spatele meu cineva izbea de zor cu o rangă În tabla blindatelor care-și croiau drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
anonimat, urmând soarta altui partid „istoric”, care încearcă să se adune din petice, ca Zdreanță. Ce și-or fi zis ei, în gândul lor liberălesc? „Și așa e ultima noastră guvernare, de ce s-o ratăm, pentru un obraz terfelit și scuipat? Ce să facem noi cu demnitatea? O declarăm nulă! Așa că, înainte, înainte, până când s-or decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]