2,483 matches
-
Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de coriandru, Baroneasa Degerătură s-a asigurat că Agentul Ciripel plecase. Fiecare dintre noi a distrus doar felurile de mâncare pe care le ura. Stăteam așezați turcește în galeria celor O mie și una de nopți, printre coloanele de ipsos sculptate în forma unor elefanți cabrați, ridicați ca să sprijine tavanul cu picioarele dinainte, și domnul Whittier, ronțăind din pumn alte bețișoare sau pietricele uscate, spunea: — În adâncul sufletelor, suntem împotriva echipei noastre. Împotriva umanității. Noi împotriva noastră. Tu, propria ta victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
comunicăm deloc. Sunt foarte singur. Singur cu boala mea. Înainte, eram doar singur și mă obișnuisem. Acum, cunosc singurătatea de dincolo de moarte. Este ceva ce iei cu tine oriunde te duci. Boala ta e puternic grefată în tine. Tu ai sculptat-o cu dinții tăi de vampir cu care ai scormonit adevărul. Ai vrut să experimentezi, să încerci, să înțelegi. În loc să contempli. Să contempli și să te bucuri. Ăsta ar fi singurul sens al vieții. Faza 5. Acceptarea De câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un cocoșat în literatura lumii: cocoșatul din muzeu. Se numește Seec Nolty, este ghid într-un muzeu de artă și obișnuiește să se masturbeze, ascunzându-se într-un ungher inaccesibil camerelor de luat vederi și privind obsesiv un nud feminin sculptat în piatră. Acest Seec Nolty este protagonistul romanului Cocoșatul din muzeu de Petre Bucinschi (Transilvania Expres, 2006). Spre deosebire de personajul lui Victor Hugo el nu are nimic măreț. Totuși, autorul îi descrie tribulațiile filozofico-sexuale cu minuție și pietate, ca și cum ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu produce nici o emoție: „Surâsul tău / Curcubeu sculptat în rouă / Ce mă atrage / precum un altar / Format / Din șoapte de iubire.“ Cu alte cuvinte surâsul iubitei este ca un curcubeu, care la rândul lui este ca o sculptură în rouă, care la rândul ei seamănă cu un altar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ion Untaru (absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Științe Economice București) este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
riscul, nu politic, ci financiar și cultural, de-a le publica. Volumul care a rezultat, Portretul (Supergraph, Brașov, 2000), poate fi folosit ca un test de răbdare. Cine îl citește până la capăt are în mod sigur aptitudinile necesare pentru a sculpta o corabie cu pânze într-un bob de orez sau pentru a înțelege procedura de aplicare a impozitului global în România. Din fabule reiese, vag, că este vorba de o revoltă a autorului împotriva lumii în care trăiește. Dar sarcasmul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite boașele sfinților, iepele cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta, sculptate În dealul din față, rînduindu-se pe trei niveluri ca pe platformele nespus de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trei pahare de vin, și-au mai sporit repertoriul, iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau și jucau ca la sărbătoarea recuceririi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de care era mai mândră, mai împodobită... Dar numai satul nostru avea două porți la intrare. Fiindcă intrarea se făcea pe podul de peste râu, iar podul avea, și la un capăt, și la celălalt, poartă. Se spune că le-a sculptat primul om care s-a așezat aici. Și tot el făcuse și podul și a trecut-o pe mireasa lui în brațe peste pod... și erau amândoi frumoși, tineri și frumoși, așa cum se spune când încep poveștile... Tot el făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin Iași... Cred că Îți mai aduci aminte când ne-am oprit la statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai sunt peste două ore până să vină vizita. Dora ațipește din nou. De data asta o trezește o mângâietoare voce de bas. Deschide cu greu ochii în fața cărora i se pare că vede balansându-se o cruce ce pare sculptată într-un bloc de aur. De-asupra crucii distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese mâna dreaptă a profesorului la operație. Dora reușește să zâmbească și să îngâne : Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a ei, făcea calcule mintale cu o viteză și exactitate uluitoare. Gerhard se atașase mult de copii, când avea o mică disponibilitate de timp îi învăța să joace șah pe carourile desenate pe masa din camera comună și cu piese sculptate din lemn de un deținut pe care Gerhard îl îngrijise. Nu a trebuit mult timp până ce Vasili i-a devenit partener redutabil lui Gerhard. În timp ce cei doi "bărbați" își disputau câte o partidă, Minodora rămânea aplecată asupra planșelor minuscule din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amintire cu mama mea, însă Angi mă consultase, așa micuță cum eram, cu privire la cumpărarea unei locuințe. Singurul lucru pe care îl aveam de la mama mea era un tablou din ziua nunții cu Angi. Un tablou înrămat într-un lemn închis sculptat cu grijă și păstrat impecabil prin sticlă. Mă purtam cu mănuși cu acel tablou unde Irène era mireasă, iar Angi mire. Îl țineam la mine în cameră și nu l-am arătat nimănui, niciodată. Ei erau părinții mei. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă a femeii, un trup înalt și suplu se ivi dinaintea ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care ieșea un chip încântător și perfect conturat, ce părea a fi sculptat de mâna ușoară a unui înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]