320 matches
-
care nu vede nimic discutabil în contribuția fiului ei la fertilizarea colegei de școală. Vizionînd filmul am avut sentimentul că îmi scapă ceva, în ciuda multor secvențe bine realizate și m-am întrebat firesc dacă sentimentul de nefiresc decurge dintr-o scuzabilă cecitate față de o civilizație străină cu propriile sale norme, civilizația americană. În mod clar, filmul lui Jason Reitman se deschide către o posibilă dezbatere pe tema sarcinilor juvenile și a destinului acestor mame-adolescente pentru care maternitatea vine prea devreme pentru
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
mult respect, prof. G. Antonescu Stimate Domnule Nicolae Manolescu, Permiteți-mi să revin cu o precizare - la fel ca acum 12 ani - în paginile României literare. Atunci reacționam la afirmațiile greșite ale unei publicații timișorene, care nu auzise de Lugoj. Scuzabil - nici eu, la școală, nu prea îi cunoșteam pe cei din clasele mai mici, dar îi știam pe toți cei din clasele mai mari. Acum vreau să-i răspund dlui Mihail Rădulescu din Caransebeș. În România literară nr. 6 afirma
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
spuneam, intervențiile sale caustice survin întotdeauna numai la capătul câte unei analize oneste. Dacă uneori îndărătul frazelor se fac simțite anumite prejudecăți (ca în cazurile lui Sadoveanu, Camil Petrescu sau G. Călinescu), acestea sunt exclusiv prejudecăți de natură literară, absolut scuzabile pentru un istoric. Nu morale, nu ideologice. Și totuși, nu s-ar putea spune că sensul cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
al unei broșuri decente intelectual, Din istoria drepturilor omului (1937), dedicată lui Costa-Foru și prefațată de Rădulescu-Motru, acesta devine tartorul pe care-l știm. În locul unui rechizitoriu pătimaș, Boia notează, scurt și esențial: „Luându-se cu alte treburi, e poate scuzabil că a neglijat să mai apere «dreptul de opinie»” (p. 89). În afară de această vocație, să zicem profesională, a echilibrului (și mai evidentă în paginile dedicate mișcării legionare), intransigența lui Boia mai are, cred eu, o cauză. (Sper să nu-i
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
cuvânt al PSD, răspunde afirmației lui Klaus Iohannis. "PSD nu trebuie să aleagă între PNL și PC! Oamenii ne-au votat în 2012 ca Uniunea Social Liberală, iar PSD alege această formulă. Domnul Klaus Iohannis se află într-o eroare scuzabilă, pentru că, în 2012, domnia sa nu era în USL, ba chiar a fost la Sibiu în competiție cu USL", afirmă purtătorul de cuvânt al PSD, se arată într-un comunicat de presă al partidului. Cătălin Ivan a mai spus, potrivit Agerpres
Ivan, răspuns dur: Guvernarea nu stă în orgoliile lui Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32387_a_33712]
-
că Ileanei Mălăncioiu sau lui Ioan Es. Pop nu li se acordă un tratament critic similar? Un răspuns îndelung ticluit ar fi la fel de infertil pe cât sunt întrebările de aprige. Cred că Bogdan Crețu a dat curs, cu bună știință, unui scuzabil parti-pris generaționist. Care-i va înlesni o detentă globală atunci când va urmări traiectoriile viitoare ale unor cărți de poezie purtând amprente ca: Teodor Dună, Marius Ianuș, Claudiu Komartin și - ei da! - Ruxandra Novac. Că lămurirea lui o conține, in nuce
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
va fi difuzat, în acest an, la postul Antenă 1. În secetă descumpănitoare a cinematografiei românești, o asemenea avanpremiera a căpătat, pe bună dreptate, proporțiile unui eveniment. Dacă, în ultimii ani, absența filmului de ficțiune a fost, oarecum, explicabila și scuzabila (dificultatea producției, costurile astronomice, lipsa fondurilor), letargia filmului documentar nu are nici o scuză. După '89, după atîția ani de falsificare a adevărului istoric (și) cu ajutorul instrumentului de propagandă numit cinema, ar fi fost de așteptat o veritabilă invazie de "documentare
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
cu dus și cu întors a imposibilităților de a duce viziunea până la capăt. Un autor masiv și proteic cum e Andrei Codrescu și o tânără scriitoare trăind într-o neîntreruptă fascinație a barocului arborescent ca Ruxandra Cesereanu evită toate clișeele - scuzabile, e adevărat - inerente mecanicii genurilor și speciilor, toate formulele tipice și necesare unei cărți de poezie. 7 Dacă nu ar fi vorba despre un enorm poem scris la două mâini, am avea destulă îndreptățire să descifrăm aici un fantasy contemporan
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere care înseamnă și o vinovăție diferită ca implicare politică posibil a fi tratată drept colaboraționism. În anii 1950-1964 ar fi existat un "oportunism explicabil", scuzabil prin severitatea constrângerilor, care ne-ar putea face să credem că nu se putea altfel; deși - răspund eu - am văzut prin demnitatea și rezistența lui Lucian Blaga și V. Voiculescu că se putea și altfel, cu condiția să nu vrei
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
a patriotismului antonescian. Erorile sale? Păi, trebuie să le studiem contextual! (Dar tot contextual au acționat și englezii și țările nordice! Și parc-a ieșit altceva decât clăbucii săpunului de la Auschwitz) Deciziile criminale - precum ordinul de a trece Nistrul? Culpe scuzabile, comise într-un moment de febră! Exterminarea sălbatică a evreilor și-a țiganilor? Greșeli ale administrației, nu ale armatei, pentru că aceasta se afla, nu-i așa, pe front și lupta! Să auzi și să nu crezi! Noroc că în emisiunea
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
actual pășesc voinicește pe aceleași cărări primejdioase ce duc direct în prăpastie. Să ne ferească, așadar, Dumnezeu de naivitatea și prostia omului de bună credință! Albeața care li s-a pus pe ochi apărătorilor necondiționați ai d-lui Constantinescu e scuzabila, până la un punct, dar nu e mai puțin vinovată. Cu atat mai mult cu cât simt în ea lașitatea: nu neapărat din iubire îl apără pe dl. președinte, cât din spaimă difuza că urmașul sau ar putea fi cine știe ce dement
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul de subsol și teatru de parter - de câte ori mă duc la Green Hours simt nevoia să mă trec într-o “condică de
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
exact despre ce și cine este vorba. De ce nu sunteți atent comparându-l pe Benito Mussolini cu domnul Traian Băsescu și, prin extensie, România cu Republica de la Salo? Pe de altă parte, cu atâtea moțiuni pe cap, e și oarecum scuzabil... Anonim, herghelia de la Mangalia. Total greșit și tendențios. Președintele României, domnul Traian Băsescu nu a spus niciodată la televiziune că ,sare peste cal", ci a recunoscut cu modestie și sinceritate că ,sărea gardul la restaurant" când era student la Academia
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
mulțumit să-și transporte în țara lui Mao doar augustu-i trup, dar și-a cărat printre bagaje și odrasla. Sigur, dacă ar fi plătit biletul de avion, patul de hotel și mesele, hai să zicem că un tată grijuliu e scuzabil că nu se desparte de fiica multiubită. Numai că nu era cazul: dl Păunescu poate face pe ghidul în Cișmigiu, după orele de serviciu, dar nu atunci când - zice el - reprezintă un popor întreg (e drept că poporul habar n-avea
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
înstrăineze de urgență" (Z, 16.10.2006); "și cu asta mă apropii de ceea ce vroiam să spun" (Cotidianul = C, 28.03.2006). O situație specială are apariția formei într-o replică citată, într-un interviu sau într-un reportaj; prezență scuzabilă, motivată de nevoia autenticității, de păstrarea caracterului fami-liar-popular al exprimării: "Dacă vroiam, puteam să vorbesc cu o sută de antrenori" (Gândul, 13.10.2006); "Victor vroia să joace pentru că vineri nu a făcut un meci prea bun" (Libertatea, 13.02
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
că se va aplica numai cu... simțul măsurii!? Odată publicată în Monitorul Oficial, o lege poate fi aplicată oricît de drastic prevede litera ei. Cine garantează contrariul? în al doilea rînd, cine ar urma să decidă dacă o greșeală este scuzabilă sau nu? Poate un Consiliu Național al Limbii, similar cu CNA? (sper că nu i-am dat inițiatorului o idee!) Cine și cum ar monitoriza toate exprimările publice, de la afișe și firme pînă la zecile de mii de cărți, miile
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
de mic pierde-vară pe corabia-capcană. Urmează cursul scurt de hombratilis vita, nu doar în umbra, la propriu, a peșterii, ci și în paza bună a unei biblioteci amestecate, făcute din cărți rătăcite pe mările lumii. Cele mai multe portugheze, dintr-un parti-pris scuzabil, și dintr-o veche deprindere de profesor de literatură - ceea ce autorul cărții este, vorba poetului, "pentru pîine, pentru linte" - cu fișele gata pregătite. Visul, avînd aceeași fragilitate care dă savoare și vieții, și literaturii, fiindcă intensitatea e doar a lucrurilor
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
efective. La fel, discreta pledoarie pentru o literatură care să nu aibă datoria de a „obloji” e de citit și ea printre rânduri încă de acum două decenii și ceva. Încerc să nu fac din țânțar armăsar. E firesc și scuzabil ca autorii importanți să se repete și ei din când în când, ca autorii de prim raft să apeleze, mimând fluența, la exemple ready made, să fie insistenți, să aibă, chiar, perioade mai puțin efervescente. Sunt conștient că mica mea
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă dorința schimbării, ca pe un reflex al romantismului din tinerețe: iată doar una dintre
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
singur magazin specializat, a unor provizii suficiente de cafea naturală se petrecea, dacă ne focalizăm atenția numai pe șoferii implicați, prin apelul la enorme deghizamente de traseu. Și, culmea, această încredere stratificat rigidă nu se întemeia pe vreo formă, contabil scuzabilă, de mită. După prăbușirea, gratuită la acel moment, a întregii piramide, urmată de arestarea și anchetarea lui, Gheorghe Florescu își diminuează, cantitativ, elanurile. Intrat, apoi, într-o lume postrevoluționară energică și greu cuantificabilă, pentru care, în Piața Universității, a pus
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos frecvența cuvântului "capodoperă" de-a lungul celor cinci secole de literatură, dar nu dezvoltă de aici nici un raționament original. Act pur de narcisism! O asemenea lectură anchilozată în poziția verdictului e, în fond, scuzabilă. Fiindcă Manolescu însuși apelează nu o dată la practica sentinței, ceea ce e în măsură să stârnească contrareacții imediate. Cu atât mai mult cu cât claritatea acestuia vine în contact cu zonele nebuloase prin tradiție ale autorilor canonici. Cel mai strălucitor caz
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
un punct nevralgic atins aproape de toți cunoscuții săi, Norman J. Girardot raportându-se la acest fenomen într-un mod nuanțat: "La urma urmei, pare a fi mai bine să păstrezi un secret decât să recunoști deschis păcate care, oricât de scuzabile, vor fi interpretate public, sordid, în cel mai acuzator mod cu putință (p. 113)". "(...) a crescut încet în mine, de-a lungul ultimilor ani, imperativul de a scoate din nou în evidență partea cea mai bună a moștenirii și spiritului
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
seama - cred că nici ei - ce anume căutau ca prezentatori în ultima Noapte a anului. Poate că și de aeeea, mi s-a părut în câteva rânduri că se retransmite în direct acel meci celebru de pe mocirla căreia, din neatenție scuzabilă, i se spunea stadionul Național “Lia Manoliu”... Mi-a fost tot mai clar că ambii prezentatori, chinuindu-se să ne conecteze la veselia debordantă din studioul R.1 și de la ROMEXPO, au fost victimele unui scenariu gândit și scris de
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la Numele trandafirului", la exemple care evocă propria experiență de scriitor (deși, după cum mărturisește în introducere, nu îi place să amestece rolurile), însă orice subterfugiu e scuzabil, la urma urmelor, dacă ne ajută să înțelegem mai bine ce este, de fapt, literatura. După părerea mea, aproape toate temele, toate obsesiile, toate "personajele" autorului pot fi întîlnite aici, într-o expunere relativ accesibilă oricărui tip de cititor. îi
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde!, care ipostaziază splendid chiar această atitudine, de vinovăție hâtră, nu foarte gravă, dar nici cu totul scuzabilă, echivalând cu o ridicare spăsită din umeri. Intră în ecuație și un dram de ipocrizie, și o politețe ușor jenată, și dorința firească de a ieși, totuși, basma curată, cel puțin în spațiul public. Pe scurt, e vorba, în poem
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]