432 matches
-
celălalt hoinăreala peste timp ne-am rătăcit de prea multe vise cu ochii deschiși. Împrumutând unul de la celălalt câte puțin din căldură altora am fugit de o lume a noastră fără speranțe, fără vise și am rămas doar cu gândul searbăd al copilăriei clădit pe speranțe nesperate pe temelia de fum a întâiului fior. Referință Bibliografica: COPILĂRIE / Mihaela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Rusu : Toate Drepturile Rezervate
COPILARIE de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344640_a_345969]
-
nu pentru dânșii, ci pentru împovărarea ta!... Doină și iar doină!... suntem pribegi în coliba părintească... și străini în pământul răscumpărat cu sângele nostru... Dar în câmpie crește, și pe dealuri iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite... Nădejdea! Ești searbădă și slăbănoagă... ai suferit de toate... o țară de chinuri!... Ridică-ți capul strivit și caută să vezi... semne s-au arătat pe ceriu... furtuna mântuirii au început! Cinge-ți coapsa, țară română... și-ți întărește inima... miază noapte și miază
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
mândruță. Dezlegarea misterului nopții cu pricina a venit când Panacoadă mai că nu-i căzuse în genunchi lui văru-său. După ce încercase zadarnic cu muierea lui, vlăguiți, „cu cerul și cu pământul” sumedenii de combinații și năzăriri posibile, totul le era searbăd în jur. Nimeni și nimic ne le intra-n voie, pământul mai putea aștepta un bob zăbavă în mișcarea lui în jurul soarelui - cum au auzit ei că se „procedează” (!). Chiar și-așa, urmările apocaliptice ale unei asemenea „îndrăzneli cosmice” asupra
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
socotit Adam, unicul, cel din care Dumnezeu a creat-o, o Pandora, insă creată de ... Pygmalion.... Cherchez la femme ... Romantici sucomba în noi Romantici sucomba în noi Că floarea ținută sub apă; Ne tremura fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapa. Trăim încarcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucomba în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fete, Privirea și gură sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
care exilul înseamnă ieșire din absurd și intrare în mister, fie și cu suport oniric: „- Va fi o explozie solară!/ Lumea nu mai ieșea pe stradă./ Priveam cerul cu ochelari de protecție;/ Înconjurate de scaune goale./ Sentimentele susțineau o conferință searbădă./ Mă rătăcisem în orașul acela,/ Era cald și doream o oranjadă,/ Sala de conferințe, scaune goale./ - Oranjadă nu mai avem din epoca feudală!/ - Nu se mai importă portocale.../ - În curînd însă va fi soare,/ Atît de mult soare!/ - În curînd
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când cauți insistent un vers Rostit de vocile tăcute Exilu-i deseori advers În lumile necunoscute Când am plecat în pribegie N-aveam motive să exult, Parcă plecam spre veșnicie În veacul searbăd și ocult. De-oi fi chemat ca să slujesc La porți, în lumi fără simțire, Voi lectura cum e fi resc Poeme pentru nemurire. CĂLĂTORIND Călătorind în altă lume Pe cărărui necunoscute Voi tipări gânduri postume Despre-ntâmplări neprevăzute. Călătorind fără
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
pentru comunitate, au o predilecție către așa ceva - îți inculcă ideea că simbolurile tale specifice consacrate și libertatea-ți proprie sunt niște lucruri complet inutile, elemente fade ale unui simplu vis utopic nocturn, lucruri demne de a fi trecute sub obrocul searbăd al tăcerii printr-un sistem de legi bine pus la punct de către armata lor de cadre juridice obediente. Pentru ei, tu nu exiști ca OM, ca FIINȚĂ. Ești, în opinia-le patologică, doar un simplu, mult prea simplu mijloc de
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
ca-ntr-o familie hiperbolic multiplicată. Zic, deci că ar fi mare păcat să nu cunoască și cei care n-au fost pe acolo senzația pe care ți-o dă acea dizolvare în traiul fluid, metropolitan. Intenționat renunț la enumerarea searbădă a unor repere spațiale concrete și mă axez pe momentele de revelație cotidiană incidentală, primele care dispar din memorie, pe nedrept, nefiind legate de o dată calendaristică anume sau de vreo adresă de pe harta orașului. Țin minte că odată, după ce începusem
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
anii șaptezeci ai secolului trecut, viețuiau trei fluierași, unul mai talentat ca altul: Crețeanu Gheorghe, Dincă Nicolae, Dincă Radu. Ei îmi sunt modele de curăție sufletească, puritatea interpretării lor mă urmărește pretutindeni. Fără ei, structura mea sufletească ar fi fost searbădă, ștearsă. Săracă. MM: Ce v-a atras la cântatul din cobză? Câți cobzari mai sunt activi în țară? IC: Să fi avut vreo cinci-șase anișori, când, mirat peste masură, l-am văzut pe Crețeanu Marin (Marin al lu' Săraru, văr
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
ani. Dar să știți că ea este vrednică de educația primită. Deși prieteni, la oraș, nu mi-a permis nimic cu atingere la onoarea ei. De aceea am și venit la ea acum. Anul trăit departe de ea a fost searbăd. Ce vești pentru bârfitoare. Nici n-au trecut câteva ore că Ion, socrul, a primit mușterii la uleiurile stoarse de făbricuța lui și toți îi lăudau fata. Marga a aflat la serviciu de aureola care se țesea pe capul ei
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
by admin in Poezii http://convorbiri-literare.ro/?p=1283 Valentina Becart Cînd apele mușcau din maluri Cînd apele mușcau din maluri și rădăcinile își căutau nerăbdătoare sevele-n adîncuri, omul, căzut accidental pe gînduri, și-a pus o naivă și searbădă întrebare: „de ce n-am aripi, să zbor mai sus de tot „făcutul?” „de ce mi-e sîngele amestecat cu lutul neștiutor de basme, de jocuri, de zburdălnicia pruncului scăldat în lumina dimineților promițătoare?” Uneori, și martoră mi-e inima fragilă, mă
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
iau puterea unei pietre sumbre! Dacă durerea mă pune la pământ și, uneori, sunt fluture făr-de-aripioare, simfonia speranței de-am să cânt, viața în lacrima durerii, risipi-voi, oare? Dacă noaptea îmi va fi prea albă, Iar ziua fi-va searbădă și lungă, mi-oi aduna cuvintele în salbă, ca insomnii, poeme să ajungă. Piatra Ascult, departe, marea fremătând, ca pe-o femeie ce-și striga iubitul pierdut, undeva, în adâncul de gând, în valuri reci, ce-i tulbura zenitul. Prin
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
dar o cunoști, Manschoud! Pe mine nu tristețea mă topește, Agamemnon, e doar melancolia cristalului cel negru de cărbune, ce nu-și vede lumina, nu are nume, nu poate naște diamante, se pierde-n găuri negre și în noapte, cuvinte serbede, deșarte. Ascultă, robule! Să dai tristeților nume de floare, cuvântului să-i dai răbdare, căci mulți înșiră vorbe goale, care vor putrezi pe cale. Dar tu să nu râvnești plăcerea de o clipă, e doar risipă, doar risipă! Rămâi în sine
TRISTEȚEA-I UNEORI O BINECUVÂNTARE, de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343158_a_344487]
-
să o întâlnească în forma aceasta sunt cu adevărat fericiții posesori ai energiei ce stimulează viul în evoluția lui spre eternitate. INVENȚII LINGVISTICE Muzica și dansul, povestea și scrisul Nu se putea fără ele. Viața nu avea niciun gust, părea searbădă fără sunetul ce îi trezea omului simțul auzului . Se zice că într-o zi , unul a lovit cu o piatră o pasăre ce cânta într-un pom. Cântecul însă a rămas și se auzea mereu venind dispre pădure. Curios, omul
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
băț Să o colind și zgribulit de frig Să-mi iau timid simbolicul răsfăț Acel încins pe gaură covrig Dar ți-ai găsit pe cine să urezi În țara lui Impozit Voievod În care lucru-i bine prefăcut După același searbăd calapod Cu care un penibil vrăjitor Ademeni acum doi ani o țară Și-i păcăli pe mulți din cei ce vor Să stea aici cum ar munci afară Că nu și-a dus lucrarea la sfârșit Nici c-un imens
PLUGUŞOR ŞI SORCOVĂ 2017 de MARIAN ILIE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377510_a_378839]
-
e vanitate Tot ce am facut sub soare? Cel care o viata-ntreaga Cu pricepere-a muncit Lasă rodul muncii sale Unui om nechibzuit. Care-i rostul străduinței Să aduni din cele bune Nu-i și asta pan’ la urmă Searbăda deșertăciune? Câte zile de durere, Câte nopți de neodihna, Nicăieri inima noastră N-a găsit un strop de tihna. Nu e alta fericire Pentru om decât sa-mbie Pantecu-i cu-agoniseala, Sufletu-i cu veselie. Dar în vreme, pe-ndelete A
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
bogat,Chiar dacă departe de tine trăiesc,Cu tine-nlăuntru orice zi o străbat...... VIII. IUBIRE..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014. De-i ziua sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere... Fără de ea, viața e searbăda, Fără susurul ei noaptea e tristă și rece, Iar zilele-aleargă greoi... Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare, Îți ține inima -n flăcări, pe jar, Îți curge molatec prin vene... Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
curge molatec prin vene... Te-nalță-n zenit, te duce-n neant... Iubirea ce-n veci e-același tezaur, aceeași comoră de preț. Citește mai mult De-i ziua sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere...Fără de ea, viața e searbăda,Fără susurul ei noaptea e tristă și rece,Iar zilele-aleargă greoi...Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare,Iti ține inima -n flăcări, pe jar,Iti curge molatec prin vene...Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
-o iubește! Cine se-ndeamnă să scrie despre ea adună în urmă fiecare fărâmă a vârstei fără să fie alungat de timp, ci rechemat de el! Pentru acesta, cuvântul nu e cuvânt, cuvântul este tronul gândului său. „Prieten drag”! Ce searbădă e viața fără un prieten drag! În toate straturile ei, multe amănunte sunt fulgi ai ereziei, dar iubirea de prieten e piatră a credinței. Pentru aceasta, melodia pe care, sensibil ca vioara o cântă Pompilia Stoian, „Prieten drag”, nu reprezintă
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
ei ghidușii lingvistice . Tu o iei înainte ca oltenii , iar eu te urmez întocmai și la timp,după ce văd dacă ai picioarele crăcănate suficient ,iti miști soldurile într-un ritm sexual adecvat , sau îmi pierd minunăția de seară cu cine știe ce searbăda făcătură de tip care nu este în stare de nimic, nu îl duce capul, nu îl duce mintea și mă face de râs peste tot pe unde mă înfățișez cu el. Doamne ,nu-I mai tace odată boticul acela drăgălaș
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
a-si etală erudiția, pigmentând limba strămoșeasca, cu expresii rusești. Doar comunitatea maghiară din Ardeal își avea propriul dialect, colorând discuțiile purtate în ungurește, cu cuvinte românești. Ei, dar vremurile noi au adus schimbări fundamentale. Dintr-o dată, română a devenit searbăda, seaca, arhaica, incapabilă de a mai exprimă simțămintele vorbitorilor nativi. De aceea a îmbrăcat un strai nou, cu iz americănesc. O discuție este elevata, doar dacă e presărată cu expresii englezești. Folclor modern În neștiința și în conservatorismul meu, credeam
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
eul liric constată cum „trecutu-și pleacă fruntea“, „prezentul își revarsă frenetica lui slavă“, iar viitorul “se naște” cu “șuvoiul său de vise”. (Călătorind în timp) Între natură și starea sufletească a poetei se realizează un necesar paralelism: „toamnă.../ din searbăda mea viață“, “răvașul nopții din visurile-mi sloi”, „mă doare anotimpul”, „trosnește-n mine seva rănitelor păduri“, „resimt încătușarea nostalgicei naturi”, „ploaia din iluziile mele“, „colindat de curcubeie ni-e al inimii solstițiu“, „în albul ireal se-adună gânduri“, „aș
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
scape din pleoapă O lacrimă-n silex de nuntă. Stejarul se-nclină pe ei, Din ramuri le face divan, Pe liniști le spulberă tei, Cu perna din bolovan. Clivajul se-ncântă pe moaște, Și iapa se sparge-n femeie. Din searbăd, din tot, ea renaște, Înfiptă-n grumaz, o camee. 11-15 mai 2016, Constanța Sursa foto: #White #Mare - #Laurie #Pace #Abstract #Horse #Painting #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografică: Iapa de cuarț / Lorena Georgiana Craia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
ar opri curgerea tu nu ai mai exista, pentru că resursele lui sunt inepuizabile și indispensabile nouă, ființe supuse procesului evolutiv. Ei bine, acest fluid, atât de necesar nouă, se numește, simplu, Cunoaștere. Fără ea, evoluția noastră, ca oameni, ar fi searbădă. Ar fi o simplă trecere, un consum inutil de aer și timp. Fiind consumatori de literatură, de cultură, veți putea, dacă vă vor mai preocupa acele reviste intens mediatizate deși nu cred, să discerneți, singuri, care este limita între bine
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MI-I IARNA SEARBĂDĂ Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-i iarna searbădă Mi-i iarna grea și searbădă, Doar timpul primenește câte-o rază. Gândurile doru - mi toacă Eu, te doresc ca
MI-I IARNA SEARBĂDĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371843_a_373172]