712 matches
-
rezistența la presiune a justiției? Toate aceste grozăvii s-au petrecut în intervalul unei singure săptămâni. Și nu e vorba decât de o selecție aleatorie, pentru că altminteri presa geme de atrocități, bestialități și înspăimântoare manifestări ale sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
a evoluat în rezultatul mai multor procese de morfogeneză. Dintre acestea un rol deosebit revine proceselor fluviale, eroziunii torențiale, proceselor gravitaționale și proceselor carstice. Procesele fluviale au determinat apariția văilor și a elementelor componente ale acestora. Valea râului Răut este secționată preponderent în calcarele Sarmațianului mediu. Adâncimea maximă a văii cuaternare atinge 120-130 m . Caracterul pitoresc al văii este accentuat de trei meandre (Mihăilașa, Peștera, Butuceni) de o rară frumusețe și de o originalitate deosebită. Înălțimea versanților abrupți atinge în medie
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
Duruitoarea care se înfurie doar când precipitațiile depășesc limitele normale. Spre sud, pe distanță de 3-4 km se aliniază în șirururi aproape paralele spinări de “cueste” și văi, parțial împădurite, ce coboară lin până dispar în fața albiei Bașeului superior care secționează, tot de la vest la est, zona cea mai îngustă a comunei. Aici, la mijlocul traseului suhărean, Bașeul are o “piață” de adunare a apelor, a majorității afluenților săi de pe arealul comunei. Peisajul zonei de nord te duce cu gândul că te
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
sursă a geloziei. Durerea pe care o simțeam era pricinuită de propria mea imaginație. Era echivalentul emoțional al gestului de a lua o lamă și de a mă tăia la mână, de a-mi despica abdomenul sau de a-mi secționa piciorul. Gelozia însemna automutilare. Era la fel de dureroasă și de lipsită de sens. Simțeam durerea nu pentru că mi se întâmplase ceva, ci fiindcă ceva nu se întâmplase. De ce un lucru care se petrecea între alți doi oameni și care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian. — Întâi toc busuiocul foarte mic, i-am explicat, ca un chirurg care îi explică viitorului pacient cum o să-i facă un triplu by-pass. Cu blândețe, exhaustiv, îndepărtând orice mister. (Întâi o să-ți secționez sternul.) — Apoi adaug uleiul de măsline, am continuat. (Apoi îți deschid cutia toracică.) —După care zdrobesc semințele de pin, pe care le am în punga asta, i-am zis foșnind punga. (Apoi îți iau niște vene de la picior - uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era o medalie aurie, legată cu un lanț. Vezi? Acesta e un simbol al perfecțiunii... e asemenea soarelui. În clipa următoare, a trecut medalia prin dreptul făcliei și o lumină orbitoare a inundat încăperea fără ziduri... rotundul medaliei s-a secționat fulgerător în două jumătăți, de parcă ar fi fost întotdeauna așa, de fapt, iar întregul apăruse doar ca o iluzie de un moment. De ce-ai împărțit-o în două?... Pentru că așa este orice există în această lume: incomplet. Imperfect. Mi-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vitrina magazinului său din Union Square, The Immortals, cunoscut pentru chinezăriile...“. Cuvântul acela oribil, „chinezărie“, peiorativ la modul prețios. Articolul continua cu o descriere destul de ambiguă a armei crimei: un obiect mic, de forma unei greble, cu care mi se secționase beregata, și o funie În jurul gâtului, semn că ucigașul Încercase să mă sugrume după ce nu reușise să-mi taie gâtul. Ușa fusese forțată și se găsiseră urme de sânge, amprente de pantofi bărbătești numărul 46, care duceau de la platforma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
murit, nu sunt eu În continuare om? Autopsia a arătat că nu murisem strangulată, ci că mă Înecasem cu propriul sânge. Suna Înfiorător. Până acum nici una dintre aceste informații nu a folosit la nimic. O greblă mică ce mi-a secționat beregata, o funie În jurul gâtului - și a fost un accident? Ar trebui să fii cretin ca să crezi așa ceva și, după cât se vede, s-au găsit și unii care să creadă. La morgă s-au făcut fotografii În special cu partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că propria ta existență, lucidă, corectă și detașată, devine un act de curaj suficient pentru a te trezi dimineața și a-i arăta oglinzii o mutră zâmbitoare. Fără lama boantă „Wilkinson“, rămasă de la bunici din anii ’70, care ar fi secționat venele cu eficacitatea unui bisturiu, și fără tubul de „Fenobarbital“, care, bine dizolvat într-un pahar de apă, ar fi ajutat până și-o turmă de elefanți să scape de insomnii. Doar cu radioul „Gloria“ pe masă, cu antena telescopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țăndări într-o bună zi. Era o zi simplă, curată, oribilă. N-am uitat-o, dar nici n-am de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate, strivit de valizele și tablourile bunicilor, urlând de groaza și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fiecare gând își croia povestea lui, ca programele de calculator pe care mi le împrumutase Mihnea și care rulau singure, combinându-mi ideile cu parametrii sociali dați de ziare și calculând probabilitățile de succes și dezastru ale zilei următoare. Îmi secționam creierul cu precizia unui chirurg, mânuind laserul printre striațiile bulbilor, pentru a extrage toată seva infectă și delicioasă a minciunii. Unul, doi, trei, cinci Alexandri, jucându-se cu gândurile mulțimii. De-oricâte ori era nevoie; și era nevoie tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în casa de bani a bunicului Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cauză-efect, fără pauzele și adâncimile psihologice pe care le căutau, de secole, scriitorii. Un fir prost izolat făcea un scurt-circuit, scânteia ardea mocnit, topea cauciucul, se propaga pe-o căptușeală de-aluminiu și poliuretan, ajungea la cablurile hidraulice și le secționa, apoi la circuitele pilotului automat, pe care le-ardea. Fără cabluri, avionul nu-și mai păstra direcția, fără pilot automat, nu mai răspundea la comenzi. La peste 250 de km de cablaje și-aproape 300 de tone, pasărea zburătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cheia romanului. Camil Petrescu ne dă și locul exact, așezarea-n pagină.“ „Cum așa?“, s-a mirat Maria. Tânărul Lupu tăcea și mă privea fix. „Simplu. Titlul nu conține doar un indiciu numeric; mai e și-o anagramă. Întâi se secționează cuvintele. Apoi se iau părți din literele unor cuvinte (nu neapărat din toate) și se combină între ele. Mesajul nu mai începe obligatoriu cu prima literă. întR-o după-amiază de august. Scoatem afară literele care ne interesează: în, R, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că merit mai mult, totul, de fapt. Sigur, nu mă consideram un fătălău: corpul fusese deja donat unor experiențe carnale, corelate vârstei și fără de care nu puteam pătrunde în lumea bărbătească a golanilor de cartier, dar ele se dovediseră neimportante, secționate de creier, extrase și-apoi studiate cu detașare, ca un obiect străin. Femeile, pardon, fetele cu care mă culcasem, nu contau. Până și plăcerea pe care mi-o aduceau părea străină, despărțită de trup și analizată cu luciditate. Totul semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Coposu, ridicat de extratereștri la vreo zece metri altitudine, pe-un drug de piatră; vizavi, lângă reclama cu „Johnnie Walker“, două arătări înghesuite una într-alta, arse parcă de-un incendiu cumplit: un copac de fier negru și-un Brătianu secționat pe-orizontală, cu picioroangele atârnând ca după un accident forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca pe roate. Știam din romane chestia aia cu timpul: se urcă două-trei trepte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și simplu a-ncurcat zilele. Experiența m-a-nvățat că, în materie de combinații matematice, nu există coincidențe.“ „Matematică? Ce-are matematica cu asta?“ „Scrisorile sunt o permutare repetitivă de combinații-algebrice. Se cheamă calcul repetitiv non-liniar. Alegi o ecuație, o secționezi în patru-cinci alte ecuații mai mici, care o rezolvă, și reintroduci ecuația inițială-n corpul fiecăreia dintre ele. Rezultatul e identic. Așa se-obține rădăcina repetitivă, indicele permutării. Se-nvață în anul V de facultate, îți trebuie ceva dexteritate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te-n chiloți! Cine-i ăsta?“ „Cum, nu-l recunoști?“ Îmi venea să râd. Nici eu nu l-aș fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la el, cu spaimă, de jos în sus. „Văd c-aveți o modă, să-i urcați în tavan...“, a observat Mihnea. „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dinspre Santa Maria Maggiore aude urlând sirena unei ambulanțe. Se Întreabă cine o fi chemat-o. Nu mai este nevoie nici de tratamente, nici de Îngrijiri, nici de doctor, de nimic. Peste câteva ore vor lua și cadavrele. Le vor secționa pe masa medicului legist. Iar apoi, rearanjate, cu rănile și cusăturile mascate, le vor Închide În sicrie și le vor face funeraliile - și vor veni toți, chiar toți, se va ține o predică, flori și lacrimi și, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era într-adevăr interesantă, fața-i lumina spre inteligență, iar trupul, nedepășind granița tinereții, părea melancolia unei mari întrebări. Se făcuse târziu, invitații începuseră să plece. Nu peste mult se golise casa. Noi continuarăm să rămânem pe cele două fotolii, secționați de vraja altei lumi. Alături, numai doamna Carolina Pavel, pe scaunul capitonat de lângă noi, privindu-ne și ascultându-ne, cu mica ei ceașcă cu cafea în față, în timp ce domnul Pavel dormea, încă de la plecarea ultimilor musafiri, pe canapeaua din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
m-aștepta zilnic când veneam de la tribunal, după care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atâtea bandaje secționate de curgerea zilelor, cu care-și oblojea nerostitele răni sufletești, căci cu plecarea Margăi Popescu se ștersese și ultima rudă ce-i mai deschidea ușa și care-i amintea împământenirile spiței ce-i urca, sub control până spre mijlocul veacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a luat o cârpă cu care se spăla pe jos și i-a băgat-o în gură, iar cu coada lingurii, care era ascuțită (era folosită drept cuțit), i-a apăsat cârpa în gură și în felul acesta i-a secționat laringele și vasele de la nivelul gâtului... A.N.: A, el îl avea pe conștiință... N.I.: Da, îl avea pe conștiință... A.N.: Deci vă pusesem întrebarea: cum s-a întrerupt, în ’51...? N.I.: La jumătatea lunii iunie ’51, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a ductului toracic după o pleurectomie dreaptă, pentru un mezoteliom malign difuz soldată cu fistula limfatică [81]. Alte tehnici Se pot utiliza: anastomoza ductului toracic la nivelul venei azygos [74] sau la nivelul jugularei externe; anastomoza capetelor de duct toracic secționate cu fire monofilament neresorbabile; (interes istoric); patch-ul venos la nivelul fistulei; (interes istoric); șuntul pleurovenos (drenajul chilului în atriul drept pe calea venelor safenă și femurală-Kirkland) - tehnică abandonată datorită rezultatelor slabe [44, 50]; embolizarea de duct toracic - în leziuni de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
cordului [3, 9]. Anestezia locală este preferabilă la bolnavul în tamponadă cardiacă, datorită riscului de prăbușire hemodinamică și stop cardiac, prin suprimarea stării de simpaticotonie pe care o induce anestezia generală. Se face o incizie de 5-7 cm subxifoidian, se secționează linia albă și se rezecă apendicele subxifoidian. Se pătrunde în spatele sternului, se reperează pericardul, care este sub tensiune. Se practică o mică incizie în pericard, moment în care lichidul intrapericardic se exteriorizează în jet. Evacuarea conținutului pericardic se face lent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]