1,137 matches
-
o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E cineva pe-aici? Nu se auzi nici un răspuns. O stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor. Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de secerat, apoi se așeză la umbra ei. Nici nu-i rău, la urma urmei, zise el, luând un fir de orz între dinți. Să fi avut niște slănină și ceapă, mai că mi-ar fi părut bine că ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Orizont > Selectii > REGINĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și cântă o pasăre pe umerii lunii, cântec timid, franjurat în arii secerate de zgomotul unui copac tăiat deodată lângă un râu; era copacul în care devenise cetate când liniștea i-a sărutat aripile și ochii închiși în dimineața pe care scrisese, limpede, sunt aici! Să coboare prin ploi măcar pentru o mângâiere
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
să repartizez calendarele pe stări despletite în zâmbetul paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine am să strâng fânul, mi-am propus, ferindu-mă de arșiță, voi avea un rol de trecut prin brazda secerată sub ochii mei, se vor forma munți repezi unde somnul va înnopta fără adresă, astfel voi reuși să ajung sub lună unde tata a lăsat să se vadă lumina din aripile unui joc măiestru. Singurătatea ierbii crude va străpunge inima
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
În fulgi pufoși în orgă iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunzà prinsà-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dà speranța plinelor hambare, Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște nouă pâine. Azi câmpul auriu este alb, ca vărul Și dà speranța zilei, cănd țàranul La sfatul vetrei sale, socotește anul Și foaia de tutun, aprinde cu amnarul. La sfatul vetrei sale, clàdeste noi iluzii Cu
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
al trăirilor oricărui locatar al planetei albastre. Ați putea să vă imaginați cum "inima ierbii îl strângea de mână și suferea de dorul coasei" când roua dimineții îi prevestea o zi de vară caldă, dar și speranța (chiar dacă iarba e secerată) că în următoarele zile "cu stropi dătători de viață" , câmpia va fi din nou un lan unduitor în bătaia vântului, își va primi îndrăgostiții care vor respira cu nesaț aroma de "fân coit" rânduit în căpițe? Dacă ați reușit această
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
sforile leagănului copilării noastre. Aș putea să adaug câteva versuri care-s rezultatul inspirației de moment: Gândule, tu n-ai odihnă? Ce-i cu tine, frate drag!... Ia privește-te-n oglindă, Cum stai singurel pe prag... și nu observi "secera lunii care taie șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copacii" ; mai bine ai trage storul peste geana ochilor și lasă întunericul peste pleoapele ochilor ca să pot dormi în pace, (i-a zis poetul). ... Și iar se
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca în câteva clipe să se transforme într-o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subînțeles un ochelarist înalt și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina pătrundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În încăperea luminată, mobilierul era în dezordine, semn că cheful avusese totuși loc. M-am descheiat la pantaloni. Acum tatuajul secera și ciocanul era vizibil, fără nicio urmă de îndoială. Mi-am refăcut ținuta răvășită, am ieșit în hol și mi-am aruncat privirile pe scările ce duceau la etaj. Am început să urc anevoie. Mă durea capul. Când am ajuns
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Autorului În vreme nu mai știi iubire de sine aluneci în supunere moartea altora te afunzi adânc în viață în apă limpede zici tu omule prea clară potecă fiori șoc sisteme comuniști pe atunci un tot cazan uriaș din oțel seceră ciocan o scuză o ezitare o povară acceptată doar soarele răsărea așa în fiecare zi ignora pleava comunistă acceptată de tine omule este grozav să îi fi credincios din păcate cui voi în ce ați crezut în ce credeți plânge
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei doi pescari, cu ochii imenși, înlăcrimați și antenele acoperite de ierburi încâlcite. -- Bată-te norocul, Vasilică
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
fereastră către niciundele timpului umbros; am simțit în tine respirul, iarba sortită pentru descântec, în dimineți cu ciocârlii căzute din zbor, de nu mai scap de iluzii. Numai ele în soare zburând cu soare îmi umplu inima, mai departe-i secerat grâul, după o vreme o să culegem porumbul și porumbii necopți se fierb după care începe să fiarbă și mustul, de aroma căruia mă îmbăt. La sînii tăi, struguri-s culeși și mă izbesc de singurătate. Referință Bibliografică: Miraj de toamnă
MIRAJ DE TOAMNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363092_a_364421]
-
afla lama cuțitului curbat, pe care Baraba îl și apucă de mâner. Planul era următorul: Avea de gând să se apropie de ucenic din spate și în acel moment l-ar fi lovit fulgerător lovind cu lama armei asemeni unei secere. Știa cum și unde să dea lovitura în așa fel încât cel lovit să moară foarte repede. Dintr-o dată însă apăru de niciunde o patrulă romană iar comandantul, un decurion, își ridică mâna făcându-i semn să stea locului. Baraba
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CONSTELAȚIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Constelația verii Fetele, seceră grâul în holda aurie Cu fulgi de soare-n plete ce curg râu, Ziua toată-I numai bucurie Și le-ajunge spicul pân-la brâu. Ne sunt plinme mâinile de roadele bogate, Păsări vin și cântă înspre cer se arunc, Flăcăii
CONSTELAŢIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361177_a_362506]
-
Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună”. Ceva mai la vale, de la Dărmănești încolo, spre Pitești, lanuri întinse de grâne. Spicele coapte se leagănă ca sub vraja unui cântec. Cârduri de fete și flăcăi împânzesc deodată câmpul, secerând spicele și strângând recolta de pe toată holda în snopi. „Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepelița își ia puii și se duce; lanul scade, (...) Mai departe, lucrând iute, un flăcău și-o fată mare De tot snopul, își
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
se învoise în ruptul capului, susținea sus și tare că ea se iubise de-a binelea cu rusul ei, că acesta îi promisese că o va duce în satul lui, iar dacă nu venise după ea cu siguranță moartea îl secerase undeva prin Cehoslovacia, că de acolo primise ultima veste. Nu se mai măritase. Devenise mamă și își luase în serios această menire, încât devenise mamă și pentru celelalte patru surori mai mici. Rămăsese în casa părintească unde era femeie și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
blue jeans c-așa e moda Și bei numa' whisky and soda Din pensia lu' bătrâna... La muncă, nu la-ntins mâna! TREI DOAMNE (recitați poezia accentuat cât de repede puteți) La o petrecere, Trei dispecere, Fac întrecere, Cum să secere Un june-prim ! A treia-l ochește, A doua-l dorește, Prima îl vrăjește, Și îl prinde-n clește Pe Rusalim ! Prima-l duce acasă, Într-o după-masă, Iubită se lasă, Lui însa nu-i pasă Că e... sedus ! A doua
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
de repede puteți) După război, fețe noi, de eroi, necunoscuți! Păcălici, Bolșevici, Oameni mici și incluți! Comuniști, tromboniști, activiști de partid! Crezul lor: Incolor, Inodor, Insipid! Sovietizare, pauperizare, colectivizare forțată! Tiranie, Barbarie, Mojicie, Armată! Re Pe Re, Pe Me Re, secere și ciocane! Calomnii, Colonii, Pușcării, Inumane! Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desființare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferință, umilință, ședință, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat, Dictatorul! Mânios, vanitos, veninos e guvernul! Gândește, Mișelește, Și pornește
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers felină și niște sâni micuți ca două mingi de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros de fân proaspăt cosit, făcând
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
alte sărbători mari din an, cu multă sfială și rugăciune. Eram prezent la slujbele religioase alături de bunicuța mea. Mama și tata se duceau mai rar, fiindcă mergeau la muncă, iar duminica, mai ales, se odihneau fiind frânți de oboseală, de la secere. Seceratul se făcea manual pe atunci. Deci am bătut la ușile Domnului de mic, vreau să spun, iar asta a contribuit un pic la acea ordonare în relațiile umane, relații pe care le modelează biserica. Nu spun că sunt un
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
sfânt mi-a mângâiat arsura, Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura. Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, Neîntinate flori, purtate talisman, Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă. Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit, Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit. Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare. Paianjeniș profan și pâcla de pelin A
URC TREPTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363281_a_364610]
-
Istorisire > TE AȘTEPT Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te aștept Autor Urfet Șachir Te aștept, o, zână bună, Pe cărările-ți de lună, Cu bagheta-ți fermecată Pe aleea înstelată! Seceri bine inima mea Cu dorul tău și dragostea. Rup cuvintele-mi argintii De din ceruri cu stele mii. Le dau drumul din înalt, Ca o ploaie pe asfalt Când, în zi de primăvară, Inima-ți tresaltă iară. Dacă dorul e
TE AŞTEPT de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368484_a_369813]
-
după ce a terminat cu mine, a sărit pe tine nenorocitu-le! Ea te-a aranjat astfel! -Pe dracu!Hai repede după ele să nu ne scape! Zicând acestea, dă să se pună în mișcare împleticindu-se și era aproape să cadă, secerat de suferință dacă Carlo nu îl susținea la timp. - Ești nebun! Cum dracului să le mai prinzi că or fi de mult la adăpost! Am zăcut amândoi inconștienți ceva timp. Tu mai mult. După ce ne-au redus pe noi la
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Cât aripi cu lanț n-ai legat Și nu ești învins de rutină. Ai dreptul iubind să te temi, Oprește jaful de fluturi, Totuși, prin ploi când mă chemi, Ochii, de zaț, să îi scuturi. Învăța să zbori, să-nflorești, Secera gând de-amânare, Duminici cu iz de povești Zadarnic ning stele de mare. Jertfe și scrum, ți-amintești? În maci dantelați ți-ai ascuns Hătiș de neliniști. Citești. De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns! Referință Bibliografica: Gară cu maci
GARA CU MACI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367460_a_368789]