215 matches
-
a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și cu Trestie aruncau grenadă după grenadă asupra mașinilor de pe șosea și au pornit-o înapoi în salturi scurte... Grupul lui Urecheatu s-a desfășurat în lanț de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pierzi din start, și mai e și la fel de stupidă ca bîzÎitul curselor de formula I. Conduce două ore ăla care-i pe primul loc iar În final cîștigă, nu vezi o depășire, un derapaj, o gravidă, un accident, o tribună secerată ca pe vremuri de-un motor McLarren propulsat cu 250 de km pe oră, pentru că de fapt asta așteaptă toată lumea dar nimeni n-o recunoaște, și la sfîrșit toți aplaudă. Probabil că trebuie să mai așteptăm pînă să scoatem capodopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de parcă l-ar fi ars cu fierul roșu. Ușa s-o deschis încet și în fața lui o apărut - Doamne, iartă-mă - o rusoaică mare și grasă cât un cal...Când o văzut-o, nenea Jănel o căzut pe scaun ca secerat și privea la rusoaică ca la cine știe ce arătare. Până la urmă, și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o ieșit așa cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii Lăudându-se apoi că așa au fost făcute de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost supuși, adică munceau mai departe pământurile lor, dar pentru aceasta plăteau dijmă (slav) stăpânilor lor slavi și le prestau acestora munci gratuite (slav). La sosirea lor aici, slavii le-au spus locuitorilor din țările supuse, autohtonilor romanici: "semănați, secerați, noi vom lua numai o parte", adică dijma. În istoriografia românească, într-o anumită perioadă, s-a crezut că la noi n-ar fi existat o stratificare socială, în momentul întemeierii statelor medievale toți locuitorii ar fi fost atunci oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Sahia" E. S. P. L. A., 1952, "Bălcescu" E. S. P. L. A., 1952, "Cântecele pădurii tinere", Editura Tineretului, 1953, "Versuri alese" E. S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din propria-i cenușă, în sensul descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și că era alergic, săracul... De fapt, voiam să vă spun că în perioada aceea am ars și o tocană de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și foarte ascuțit care intră ca în unt. Sângele bufnește, mult și negru, părând că nu se va termina înainte de a inunda totul. Oamenii dărâmă un gard în fuga lor disperată. Soldați într-un genunchi trag de voie. Oameni căzând secerați. Vita se zbate, dă din picioare. Măcelarul lărgește căscătura de la gât, alt val de sânge. Panoramic peste sutele de morți care acoperă câmpia. Un chip bărbătesc din care nu se vede decât privirea, în prim-plan, îndurerată și mânioasă. Secvența
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron, 1835, p. 3), lăsând în urma lor un teritoriu "pustiu de lăcuitori, pe care furia răsboiului ia secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Istoviți, tăcuți, înfășurați în prea strîmtele lor mantale pămîntii, soldații avansează încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai!" strigă din toate puterile un soldat, ridicîndu-și cu energie pușca deasupra capului. Ordinul se întinde: "Stai! Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se apropie de superiorul său: "Domnule comandant?" Generalul, cu severitate: " Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și să ia la rost organizațiile cărora le aparținea. Avusesem privilegiul de a lucra cu el la animarea grupurilor în interiorul MRP și la fondarea Objectif 72. Idealismul său nu exista independent de realitățile de bază. Un om politic prea curînd secerat, un creștin, un prieten". René Papoin, consilier municipal și secretar al Federației socialiste din Mayenne, îl descrie pentru Laval Demain ca pe un militant pasionat și sincer, "eu-ropean convins, cavaler, respectîndu-și adversarul de bună-credință, idealist, sentimental, luptător pentru eliberarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron, 1835, p. 3), lăsând în urma lor un teritoriu "pustiu de lăcuitori, pe care furia răsboiului ia secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]