600 matches
-
legată de competiția pentru controlul asupra teritoriilor, și cerințele Sudului pentru un cod al sclavilor în teritorii a reprezentat chestiunea utilizată de aceștia pentru a rupe Partidul Democrat în două, ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln și secesiunea. Când secesiunea a devenit o problemă, deținătorul de plantații din Carolina de Sud și senatorul John Townsend a spus că „dușmanii noștri sunt pe cale să preia frâiele Guvernului, și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice, și conform scopului declarat
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
să preia frâiele Guvernului, și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice, și conform scopului declarat de abolire a sclaviei." Opinii similare au fost exprimate în tot Sudul în editoriale, în discursuri politice și în declarații privind motivele secesiunii. Deși Lincoln nu avea planuri de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, oameni din tot Sudul și-au exprimat temeri pentru viitorul sclaviei. Printre îngrijorările Sudului se numărau nu doar pierderile economice, ci și temerile de egalitate rasială
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
avea planuri de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, oameni din tot Sudul și-au exprimat temeri pentru viitorul sclaviei. Printre îngrijorările Sudului se numărau nu doar pierderile economice, ci și temerile de egalitate rasială. Declarația privind Cauzele Secesiunii statului Texas specifica faptul că statele nesclavagiste „proclamă înjositoarea doctrină a egalității tuturor oamenilor, indiferent de rasă sau culoare”, și că rasa africană era „pe drept privită ca rasă inferioară și dependentă”. Secesionistul E. S. Dargan din Alabama a spus
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
simțea amenințat, după cum constată Eric Foner, „nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei societăți bune, și ca pe o amenințare la adresa valorilor și intereselor lor fundamentale”. Carolina de Sud a adoptat "Declarația Cauzelor Imediate Care Produc și Justifică Secesiunea Carolinei de Sud de la Uniunea Federală" la 24 decembrie 1860. Declarația apăra, pe baza drepturilor statelor, interesele proprietarilor de sclavi din Sud, dar conținea și o plângere cu referire la drepturile statelor din Nord sub forma opoziției față de Legea Sclavilor
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Fugari din 1850, susținând că statele din Nord nu-și îndeplineau obligațiile federale în raport cu Constituția. Toate încălcările drepturilor lor acuzate de statele din Sud erau legate de sclavie. Înainte ca Lincoln să fie învestit în funcție, șapte state își declaraseră secesiunea față de Uniune. Ele au înființat un guvern al Sudului, sub numele de Statele Confederate ale Americii la 9 februarie 1861. SCA a preluat controlul asupra forturilor federale și asupra altor proprietăți din cadrul granițelor lor fără prea multă opoziție din partea Președintelui
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
opri.” Un sfert din armata americană—întreaga garnizoană din Texas—a fost predată forțelor statelor secesioniste de către generalul David E. Twiggs, care a trecut de partea Confederației. Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților, secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care fuseseră blocate de senatorii sudiști înainte de război, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care dădea unor instituții de învățământ pământ federal, Legea Căminului, legea căii ferate transcontinentale, legea națională a băncilor și Legea Monedei
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
al Virginiei, susținătorii Uniunii, majoritari în cincizeci de districte ale zonei de nord-vest a Virginiei au votat, la 24 octombrie 1861 înființarea noului stat Virginia de Vest. Majoritatea votanților din ceea ce este astăzi statul Virginia de Vest votaseră anterior împotriva secesiunii statului Virginia. Noul stat a fost admis în cadrul Uniunii la 20 iunie 1863. Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost încercate și în estul statului Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confederație. Jefferson Davis a arestat peste
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Virginiei au votat, la 24 octombrie 1861 înființarea noului stat Virginia de Vest. Majoritatea votanților din ceea ce este astăzi statul Virginia de Vest votaseră anterior împotriva secesiunii statului Virginia. Noul stat a fost admis în cadrul Uniunii la 20 iunie 1863. Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost încercate și în estul statului Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confederație. Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspecți de loialitate față de Uniune și i-a închis fără proces
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
statului Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confederație. Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspecți de loialitate față de Uniune și i-a închis fără proces. Victoria lui Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860 a declanșat declarația de secesiune a Carolinei de Sud. Până în februarie 1861, șase alte state sudice au făcut declarații similare. La 7 februarie, cele șapte state au adoptat o constituție provizorie a Statelor Confederate ale Americii stabilind și capitala temporară a acestei Confederații în Montgomery
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
4 martie 1861, Abraham Lincoln a depus jurământul ca Președinte. În discursul de învestitură, el a spus că Constituția era o "uniune mai perfectă" decât Articolele de Confederație și Veșnică Unire, că era un contract obligatoriu, și a denunțat orice secesiune ca „nulă și neavenită”. El a afirmat că nu avea intenția de a invada statele din Sud, și nici pe cea de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja, dar că va face uz de forță pentru a păstra
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
a doua zi, forțele acestea s-au pus în mișcare. Patru state de la nord de Confederație (Tennessee, Arkansas, Carolina de Nord, și Virginia), care respinseseră repetat până atunci propunerile confederate, au refuzat să trimită forțe împotriva vecinilor, declarând și ele secesiunea, și aderând la Confederație. Pentru a răsplăti Virginia, capitala Confederației a fost mutată la Richmond. Orașul a devenit un simbol al Confederației. Richmond era într-o poziție foarte vulnerabilă, la capătul unui drum de aprovizionare confederat foarte lung. Deși Richmond
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
condusă de generalii Joseph E. Johnston și P. G. T. Beauregard. În această bătălie, generalul confederat Thomas Jackson a primit porecla de "Stonewall" ("Zid de piatră") datorită rezistenței opuse unioniștilor. Alarmați de înfrângere, și într-o tentativă de a preveni secesiunea altor state sclavagiste, Congresul SUA a adoptat Rezoluția Crittenden-Johnson la 25 iulie, în care se spunea că războiul este luptat pentru păstrarea Uniunii și nu pentru desființarea sclaviei. Generalul-maior George B. McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
înrolat în armata unionistă în număr mare, inclusiv născuți în Germania și născuți în Irlanda. Liderii nordiști au fost de acord că victoria finală reprezintă mai mult decât doar încetarea luptelor. Ea trebuia să cuprindă cele două scopuri ale războiului: secesiunea trebuia repudiată total, și toate formele de sclavie trebuia să fie eliminate. Ei nu au căzut de acord asupra criteriilor pentru aceste scopuri, asupra gradului de control federal ce avea să fie impus Sudului, și asupra procesului prin care statele
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
economică susținută. Din acest moment, în Iugoslavia începe o perioadă de criză economică (deși standardele de viață sunt cele mai ridicate din statele socialiste) și politică (apar germenii destrămării Federației), care va culmina cu războaiele din anii '90, cauzate de secesiunea Croației și Bosniei-Herțegovina. Este ultimul recensământ din Bosnia-Herțegovina efectuat până în prezent (2006). Rezultatele sunt: 4.394.574 locuitori din care musulmani 1.905.829 (43,36%), sârbi 1.369.258 (31,15%), croați 755.895 (17,2%), iugoslavi 239.845
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
parțial recunoscut și teritoriu disputat, situat în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei, care și-a autodeclarat independența față de Șerbia în februarie 2008. Este recunoscut ca stat suveran de către 108 state membre ONU, iar statutul său este contestat. Șerbia nu recunoaște secesiunea Kosovo și "de jure" o considera în continuare Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în ), condusă de ONU în cadrul suveranității statului. Cel mai mare oraș și capitala Republicii Kosovo este Pristina. Kosovo nu are ieșire la mare și se învecinează cu
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
(n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena - d. 6 februarie 1918, Viena), a fost un pictor și decorator austriac, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii "Secesiunii vieneze". Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei. s-a născut la 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei. Tatăl său, de profesiune giuvaergiu, era originar din
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
anii 1891-1897, devenit membru al societății artiștilor vienezi, ""Künstlerhausgenossenschaft"", împreună cu alți pictori, se străduiește să reformeze instituția aservită unor principii artistice net conservatoare. Până la urmă, ei înființează, în 1897, o nouă grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care se va numi "Secesiunea". Membrii acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
va numi "Secesiunea". Membrii acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei ""Ver Sacrum"". Filozofia "Secesiunii" este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei ""Ver Sacrum"". Filozofia "Secesiunii" este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-au fost apropiați și, ca urmare, rupe legăturile cu "Secesiunea" și formează un alt grup, ""Kunstschau"". În ciuda numeroaselor legături și aventuri amoroase, Klimt a avut o singură dragoste trainică, Emilia Flöge, pe care a reprezentat-o în mai multe tablouri. Începând din anul 1900, pictorul petrece mereu câteva săptămâni de
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
R.S. Macedonia, R.S. Muntenegru, R.S. Serbia și R.S. Slovenia, precum și în fiecare din provinciile autonome Voivodina și Kosovo. Posibilitatea ca fiecare constituent al federației iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
cu a fi capitala statului secesionist Virginia, capitala republicii federale efemere a Statelor Confederate ale Americii, stat independent, dar nerecunoscut de nici o țară, care a existat între 1861 și 1865, în timpul Războiului Civil American, care a fost cauzat chiar de secesiunea menționată. În 1607, regele James I a emis un decret regal (în engleză royal charter) garantând unei companii private, Virginia Company of London dreptul de a aranja stabilirea unor coloniști englezi în America de Nord. La numai zece zile după stabilirea primilor englezi ca
Richmond, Virginia () [Corola-website/Science/303321_a_304650]
-
înarmărilor și la o escaladare a conflictului către un război civil. Dezintegrarea Rusiei a oferit finlandezilor ocazia istorică de a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea să controleze stânga și să minimizeze influența bolșevicilor revoluționari. Social-democrații încercau să crească libertățile finlandezilor încă din primăvara lui 1917, dar acum ei nu puteau profita de ele în beneficiul direct al partidului lor și aveau
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
împotriva idei de ruptură totală cu Imperiul Otoman: Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī a continuat să-l perceapă drept sediul califatului, iar partizanii cei mai hotărâți ai ideii arabe, în ciuda criticilor aduse absolutismului sultanilor și hegemoniei turcești, nu luau în calcul posibilitatea secesiunii. Nășīf al-Yăziğī (1800-1871) este considerat urmaș al tradiției umaniste a culturii arabe clasice. El a aparținut unei familii înstărite de origine siriană, care s-a așezat într-un sat din apropiere de Beirut, unde s-a născut autorul. Cultura arabă
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
în istoria Primei Republici Congo, care a început cu independența națională față de Belgia, terminându-se prin acapararea puterii de către Joseph-Désiré Mobutu. Din anumite puncte de vedere criza avea caracteristicile luptei anticoloniale, din alte puncte de vedere era un război de secesiune cu provincia Katanga, respectiv o bătălie a Războiului Rece purtată între SUA și URSS. Criza a avut ca rezultat moartea a 100.000 de oameni , dar a fost marcată și de două dispariții: asasinarea în 1961 a prim-ministrului Patrice
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]