911 matches
-
enterocite, celule caliciforme, celule Paneth și celule endocrine aparținând sistemului paracrin (APUD). Acestea sunt elemente structurale ale glandelor Lieberkühn și Brünner dispuse între vilozități, secretoare de suc intestinal. Pe plan funcțional, intestinul subțire se subdivide în segmentul duodeno-jejunal, mai mult secretor decât absorbant și segmentul jejuno-ileal, mai mult absorbant decât secretor. Cantitatea totală de suc intestinal secretată în 24 de ore este de aproximativ 2 l. Reglarea sa fiind strâns legată de cea a secreției pancreatice și biliare, va fi discutată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
paracrin (APUD). Acestea sunt elemente structurale ale glandelor Lieberkühn și Brünner dispuse între vilozități, secretoare de suc intestinal. Pe plan funcțional, intestinul subțire se subdivide în segmentul duodeno-jejunal, mai mult secretor decât absorbant și segmentul jejuno-ileal, mai mult absorbant decât secretor. Cantitatea totală de suc intestinal secretată în 24 de ore este de aproximativ 2 l. Reglarea sa fiind strâns legată de cea a secreției pancreatice și biliare, va fi discutată împreună. Datorită concentrațiilor crescute în clorură de sodiu și bicarbonați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biliare sunt gălbenușul de ou, smântâna, untdelemnul; substanțele care determină evacuarea veziculei biliare prin contracția colecistului și relaxarea sfincterului Oddi se numesc colagoge. Rolul sistemului nervos vegetativ este redus în cazul secreției biliare. Nu există dovezi ale existenței unor nervi secretori de bilă. Dacă inervația aferentă a ficatului crește ușor fluxul biliar și dacă excitarea pneumogastricului amplifică puțin secreția, iar excitarea splanhnicului o inhibă, acestea au loc ca o consecință a modificărilor de debit sanguin în organ. Există însă și opinia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale acestora (așa-numită bila apoasă sau de secretina). II.4.8. SECREȚIA PANCREATICĂ Pancreasul este o glandă anexă a tractului gastro-intestinal, cu funcții exocrină și endocrină. Structura pancreasului exocrin este asemănătoare celei a glandelor salivare, fiind constituit din acini secretori și duete intralobulare ce se varsă în marile canale excretoare - Wirsung și Santorini. Celulele acinoase se disting prin prezența abundentă a granulelor de zimogen, transportate prin exocitoză în duetele pancreatice, și a unui aparat Golgi cu rol esențial în formarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu rata eliberării din acini. În compoziția sucului pancreatic intră substanțe anorganice și organice. Substanțele anorganice sunt reprezentate prin cationi de Na+, K+, Mg2+, Ca2+ și anioni: HCO3-, Cl+, PO43-, SO32-. Cantitatea de anion bicarbonic crește, pe măsura creșterii debitului secretor al pancreasului. Rolul său este unul din cele mai importante, în combinație cu Na+ dând naștere bicarbonatului de sodiu ce asigură alcalinitatea puternică a sucului pancreatic (pH = 8,0 - 8,5), cu acțiune de neutralizare a sucului gastric la sosirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are proprietatea de a distruge enzimele proprii sau a le neutraliza printr-o antienzimă, și anume antitripsina (inhibitorul tripsinei). Această substanță este depozitată în citoplasma celulelor glandulare în jurul granulelor de enzime și previne activarea exagerată a tripsinei, atât în celulele secretoare, cât și în acinii și duetele pancreatice. Deoarece tripsina activează și alte enzime proteolitice, inhibitorul tripsinei poate preveni, de asemenea, și activarea acestora. Atunci când pancreasul este lezat grav sau canaliculele pancreatice sunt blocate, se acumulează o cantitate mare de suc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un anumit rol stimulator să fie jucat și de plexurile nervoase intramurale. Faza intestinală. Odată ajuns în duoden, chimul gastric acid determină prin mecanism dublu, neuro-umoral, stimularea secreției de suc pancreatic. În această fază se realizează aproximativ 80% din răspunsul secretor pancreatic, adecvat gradului de aciditate și constituenților chimului gastric. Rolul principal este deținut de controlul hormonal. Secretina - Acidul clorhidric conținut în chim determină eliberarea din mucoasa duodenală a secretinei, care, ajunsă în sânge, excită celulele glandulare pancreatice și stimulează secreția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
identică cu colecistokinina, pusă în evidență cu mult înainte de Ivy (1928), ca factor hormonal cu punct de plecare duodenal, care controlează motricitatea și evacuarea veziculei biliare. Pancreozimin-colecistokinina (CCK-PZ) nu este decât unul și același hormon, cu efecte principale asupra volumului secretor (secreția ecbolică). Eliberarea de CCK-PZ este stimulată de către aminoacizi, albumoze, peptone și acizi grași, în vederea eliberării de fermenți pancreatici necesari desăvârșirii digestiei proteice intestinale. Producerea acestui hormon este mai puțin dependentă de pH. Ambii hormoni, secretina și CCK-PZ, se pontențează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Supradistensia unui segment de intestin relaxează musculatura netedă din restul intestinului. Acest răspuns este cunoscut sub numele de reflexul intestino-intestinal. Stomacul și porțiunea terminală a ileonului interacționează reflex. Distensia ileonului scade motilitatea gastrică; răspunsul este numit reflexul ileo-gastric. Creșterea activității secretorii și motorii a stomacului determină o intensificare a motilității ileonului terminal; se numește reflexul gastro-ileal. Evacuarea ileonului. Sfincterul ileo-cecal separă porțiunea terminală a ileonului de cec. În mod normal, acest sfincter este închis, dar undele peristaltice din porțiunea terminală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formează colonul distal, cu funcții de depozitare și evacuare a materiilor fecale. Structural, mucoasa colonului este mai groasă comparativ cu cea a intestinului subțire și nu posedă valvule conivente și vilozități. Celulele cu margine „în perie” sunt lipsite de granule secretoare, iar la partea apicală microvilii sunt mai mari și mai scurți. Glandele Lieberkuhn secretă mucus, iar celulele endocrine sunt rare, cu excepția apendicelui. Fibrele musculare longitudinale externe sunt dispuse în trei benzi late, numite taenia coli, la distanțe egale între ele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în condiții fiziologice, în cazul mucoasei iritate chimic sau mecanic aceasta este capabilă să secrete cantități mari de mucus, apă și electroliți, ca reacție de apărare, favorizând atât diluarea, cât și eliminarea agenților cauzatori. II.4.9.3. Reglarea funcției secretorii a colonului. Este asigurată extrinsec de nervii erectori și simpatici, iar intrinsec de plexurile mienterice. Stimularea nervilor erectori determină o secreție mucoasă abundentă, prin mecanism colinergic, în timp ce excitarea simpaticului diminuează acest răspuns. Reglarea prin plexurile mienterice este asemănătoare celei de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
că în timp ce hipotalamusul lateral conține centrii foamei („start feeding”), hipotalamusul antero-median este sediul centrilor sațietății („stop feeding”) (Anand, 1966). Informațiile sosite pe cale aferentă, nervoasă sau umorală, determină centrii foamei să solicite pe căi eferente inițierea de acte somato-vegetative motorii și secretorii, necesare procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de distensie gastrică și încărcare metabolică, pe aceleași căi aferente sunt stimulați centrii sațietății, care, acționând în sens inhibitor asupra primilor, limitează aportul alimentar. Rolul inhibitor al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamusului lateral și posterior, fiind implicați în stimularea ingestiei de alimente și a cheltuielilor energetice. În prezent li se atribuie un rol mai important în reglarea consumului energetic generator de creștere a temperaturii corporale decât în ingestia alimentelor. Celulele hipotalamice secretoare de orexină sunt inhibate de leptină și activate de grelină și hipoglicemie. Grelina este secretată de celulele enterocromafine localizate în mucoasa celulelor fundice ale stomacului (Kojima și colab., 1999). Principala ei acțiune se realizează în sens stimulator la nivelul orexinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor de hormon antidiuretic retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale renală. Controlul ingestiei apei se realizează cu participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale renală. Controlul ingestiei apei se realizează cu participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și a stimulării zonelor secretoare de hormoni circulanți - ADH retrohipofizar și sistem renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu binecunoscutele proprietăți antidiuretice și stimulante a secreției de aldosteron și ingestiei de apă în cazul angiotensinei II active. În ultimul timp se atribuie sistemului renină-angiotensină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Experimental excitarea pediculului renal provoacă vasoconstricție și scăderea debitului venos al rinichiului, iar secționarea lui produce vasodilatație și creșterea diurezei. Creșterea volumului sanguin, de exemplu, stimulând baroreceptorii cardio-pulmonari, stimulează aferențele vagale spre nucleul tractusului solitar, centrii vasomotori și complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminații nervoase la nivelul vaselor renale nu numai adrenergice, ci și colinergice, a căror densitate este mai redusă. Prin intermediul acetilcolinei, parasimpaticul ar produce arterio-dilatație și creșterea diurezei. Controlul indirect - se realizează pe cale neurohormonală centrală cu participarea predominantă a complexului hipotalamo-hipofizar secretor de hormon antidiuretic și hormoni corticosuprarenalieni, implicați în reglarea eliminărilor urinare hidroelectrolitice. Întregind controlul nervos central, un rol reglator important deține sistemul renină-angiotensină. II.5.5. REGLAREA REABSORBȚIEI TUBULARE Capacitatea tubulilor renali de a crește rata reabsorbției ca răspuns la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca un agent umoral. Cei mai mulți cercetători au ajuns la concluzia că medulara rinichiului este structura care conferă acestui organ funcția antihipertensivă. În zona medulară renală s-au pus în evidență celule interstițiale încărcate cu lipide. Acestea au caracterele unor celule secretoare și sunt în strânsă legătură cu vasa rectae și tubii uriniferi. Faptul că celulele respective au proprietăți secretoare și că încărcarea lor cu lipide variază a atras atenția asupra posibilităților ca acestea să aibă rol în producerea și eliberarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organ funcția antihipertensivă. În zona medulară renală s-au pus în evidență celule interstițiale încărcate cu lipide. Acestea au caracterele unor celule secretoare și sunt în strânsă legătură cu vasa rectae și tubii uriniferi. Faptul că celulele respective au proprietăți secretoare și că încărcarea lor cu lipide variază a atras atenția asupra posibilităților ca acestea să aibă rol în producerea și eliberarea de LRAN. II.5.6.5. Prostaglandine La nivelul rinichiului s-au pus în evidență mai multe tipuri de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imunologice de adaptare și apărare a organismului în fața diverselor solicitări exogene sau endogene. Ca organ cu structură complexă bogat vascularizat și inervat, pielea îndeplinește o serie de funcții specifice, începând cu funcția protectoare, senzorială și depuratoare și sfârșind cu proprietățile secretoare apocrină și ecrină, reacțiile metabolice și termoreglatoare. Impermeabilitatea la apă a epiteliului cornos al epidermului bogat în keratină asigură protecția mecanică, chimică, fizică, termică și antimicrobiană a pielii. Keratinizarea epidermică este o formă de diferențiere a keratinocitelor rezultată din sinteza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Secreția sudorală este produsul de secreție a celor două tipuri de glande sudoripare: ecrine și apocrine, inervate atât de simpaticul colinergic, cât și fibrele simpatico-adrenergice eliberatoare de catecolamine (fig. 134). Spre deosebire de glandele sudoripare ecrine care sunt formate dintr-un glomerul secretor situat profund dermo-epidermic dispus neregulat pe întreaga suprafață a pielii, glandele apocrine sunt mai voluminoase și se deschid la nivelul foliculului pilo-sebaceu. Numărul lor este mai redus și sunt dispuse în regiunile axilară, perineo-genitală și la nivelul areolei mamare. Din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apocrine sunt mai voluminoase și se deschid la nivelul foliculului pilo-sebaceu. Numărul lor este mai redus și sunt dispuse în regiunile axilară, perineo-genitală și la nivelul areolei mamare. Din punct de vedere funcțional, glandele sudoripare ecrine sunt merocrine cu celula secretoare rămânând intactă, în timp ce glandele apocrine au secreție holomerocrină cu o parte din citoplasma celulelor eliminată odată cu produsul de secreție. II.6.3. CONTROLUL SECREȚIEI SUDORALE este de tip intrinsec și extrinsec. În cazul glandelor ecrine, predomină reglarea intrinsecă de natură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul plexurilor vasculare, pielea poate conține până la 30% din masa sanguină circulantă în condițiile vasodilatației cutanate generale. În afara funcției de barieră protectoare față de agresiunile mediului înconjurător pielea participă la reacțiile de apărare imunitară în cazurile de hipersensibilitate, prin celulele epidermice secretoare de citokine de tipul interleukinelor (IL-1, IL-3, IL-6, IL-8) și celulelor imunocompetente Langendorf implicate în inducerea răspunsului imun cutanat. Participând și la metabolizarea unor hormoni steroizi (estrogeni, progesteron, testosteron, cortizon), pielea este considerată organ neuroimunoendocrin. II.7. REGLAREA GLANDELOR ENDOCRINE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
IL-3, IL-6, IL-8) și celulelor imunocompetente Langendorf implicate în inducerea răspunsului imun cutanat. Participând și la metabolizarea unor hormoni steroizi (estrogeni, progesteron, testosteron, cortizon), pielea este considerată organ neuroimunoendocrin. II.7. REGLAREA GLANDELOR ENDOCRINE Ion HAULICĂ, Walther BILD Ca teritorii secretoare de substanțe hormonale deversate în sânge și transportate la distanță de teritoriul secretor, glandele endocrine participă alături de mediatorii chimici ai sistemului nervos vegetativ, cataboliții și principalii ioni la reglarea sau modularea principalelor funcții somato-vegetative și comportamentale ale organismului. Autoreglarea activității
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Participând și la metabolizarea unor hormoni steroizi (estrogeni, progesteron, testosteron, cortizon), pielea este considerată organ neuroimunoendocrin. II.7. REGLAREA GLANDELOR ENDOCRINE Ion HAULICĂ, Walther BILD Ca teritorii secretoare de substanțe hormonale deversate în sânge și transportate la distanță de teritoriul secretor, glandele endocrine participă alături de mediatorii chimici ai sistemului nervos vegetativ, cataboliții și principalii ioni la reglarea sau modularea principalelor funcții somato-vegetative și comportamentale ale organismului. Autoreglarea activității secretorii a glandelor cu secreție internă se realizează atât de către efectul propriei lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]